6,687 matches
-
mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul căreia ochii lui Nikolai încercau, probabil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ea. Ne e foame și n-am mai mâncat de mult o "dansatoare", răspunse unul și ceilalți se prăpădiră de râs. Cei doi marinari, care se ținuseră de mână toată seara și se priviseră în ochi, s-au luat de talie și au început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-și de grijă unul altuia ca să poată supraviețui, căci o parte din organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam în adolescență. Erau două surori siameze, comune de la talie în jos, dintre care una era îmbrăcată în negru și stătea posomorâtă, cu privirea plecată, iar cealaltă în rochie albă de mireasă, cu un buchețel de flori în mână, surâzătoare la brațul mirelui. Ceea ce mă chinuia însă atunci nu era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre etaje. (Stătea cu fața întoarsă, cu o mână sprijinită de perete; avea mâinile reci, pleoapele reci, buzele reci, părul rece, talia subțire, care-i vibra de bătăile inimii.) Întâlnirile la geamul din grădină, sub copacul vechi, care ascundea stelele. Aceleași planuri de viitor, aceleași întrebări de zece, de o sută de ori, și același răspuns al ei: "Da, și pentru totdeauna
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amiaza vieții, accesul de stupidă demență pentru femeia mare, cu părul 1 Lancinant - sfâșietor. roș, cu ochii mici și verzi, cu nasul turtit și cărnos, cu buzele strivite, arse, cu brațele groase și dure, eșantioane ale întregii ei ființe, cu talia și șoldurile asortate în formă de liră, femeia-fe-melă și nimic altceva, femeia cu maximum de iritabilitate protoplasmatică. Aproape goală sub rochia elegantă, începea să se dezbrace de la ușă, crispată, rea, fără nici un cuvânt, și, peste treizeci de secunde, dădea replica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ne pregăteam să plecăm, își făcu apariția o nimfă cu păr castaniu, de optsprezece ani la față, de douăzeci și cinci la trup, cu o floare roșie în păr, cu un șorț alb care o cuprindea pe după gât cu bretelele, îi strângea talia accentuîndu-i cei douăzeci și cinci de ani și-i acoperea rochia vișinie - o slujnică frumoasă și mai cu seamă picantă, care ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a fost niciodată lume și zgomot. Adela m-a însoțit până acasă. Întețindu-se ploaia, a intrat la mine. Am stat, firește, în cerdac. A fost serioasă și simplă. A fost fata de altădată. Cu fața ei copilărească și cu talia acum ascunsă în pelerină, iluzia era totală. Eu m-am conformat instinctiv. Am fost "maestrul". N-am îndrăznit s-o întreb din nou despre misterele de dimineață. (Ar fi însemnat să abuzez de împrejurare.) De altfel, era și inutil, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rarele momente când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile: mizerie și boală, și la catastrofe sigure: moartea doamnei M... și a ei. Dar, odată cu izbucnirea în conștiință a imaginii femeii tinere cu brațele albe și talia rotundă, egoismul pasionat ia locul sentimentelor altruiste sau (pentru că acestea nu dispar fără să lase o urmă, ca notele armonice ale unui sunet) le absoarbe în propria-i substanță, devenind și mai devastator, atât e de adevărat că totul concură
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sfârșit, mă chemă la ea, "să-i țin de urît". Înfierbântată de căldură, avea câteva per-le fine pe decolteul mic, de un alb secret și tulburător. Se mișca la dreapta și la stânga, și șorțul încheiat la spate îi strângea talia, accentuîndu-i rotunzimile. Eram comic în laboratorul acesta improvizat și între femei, dar ce importanță are mai mult ori mai puțin comic? Cu orgoliu de autor, mi-a dat să gust dulceața dintr-o farfurioară. Era opera ei! I-am adus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dacă cuvântul "doamnă" nu semăna cu fetița brună, în schimb "Matilda Ioan" era definiția ei reușită. Femeiușca mică, timidă și afectuoasă, cu părul bogat și greu, nu putea fi decât Matilda, iar ceea ce avea băiețesc în ea, elasticitatea vânjoasă a taliei, a brațelor și a picioarelor ei lungi, era Ioan, nume aproape comun, echivalent cu bărbat. Subțire în rochia cafenie cu platcă de catifea de aceeași culoare mai închisă, se mișca ușor, puțin aplecată înainte, căutând parcă mereu ceva prin odaie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
minut, am ieșit în singurătatea imensă a câmpiei. Noaptea era acum înaintată și creștea cu fiecare stea ivită la orizont ca un ochi sinistru. Eternitatea cerului era funebră. Dar la Bălțătești era Adela, cu umerii largi, cu brațele albe, cu talia rotundă. Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții. Când am ajuns, geamul Adelei era negru. Deasupra casei ei, în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea de durere, palpita ca într-un răsuflet
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de culori. Nu mai vedeam, nu mai puteam privi decât pe Adela, care încă nu consimțea să se sature de priveliștea neverosimilă. În rochia roz, cu capul gol, cu o mână pe sân, cu linia corpului ondulând și accentuând depresiunea taliei, cu poala rochiei în evantai, era acolo jos, pe fondul negru al pelerinei, un bloc de frumuseți vii și calde... În sfârșit, mi-a dat mâna s-o ajut și a sărit în picioare elastic și dintr-o singură mișcare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se auzea undeva, în fund. Îmi simțeam sufletul alarmat și fericit. Impreciziunea raporturilor noastre, încordarea de a păstra nuanța momentului unic făceau clipa mai rară și pe femeia de alături mai prețioasă decât dacă aș fi mers cu brațul după talia iubitei. Dacă ea mi-ar fi spus acum cuvântul unic, mi-ar fi dat să sorb tot văzduhul albastru, dar aș fi regretat poate că farmecul ascuțit se rupe. Adela se conformase inconștient momentului. Atârnată de brațul meu, tot mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mine pe scăunașul îngust! Și ce dureros de femeie era cu rochia sfâșiată la poale și cu părul în dezordine. Când am ajuns în balcon, era în fundul grădinii. A venit imediat, cu pași grăbiți și mărunți, cu coatele lipite de talie, cu brațele pendulând repede înainte și înapoi - compoziția ritmică obișnuită ei când se grăbește. Suind scările aproape în fugă, rochia lua pe rând tiparul genunchilor ei rotunzi. Cu ochii râzători, cu o însuflețire de veselie, deloc în concordanță cu grija
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul era presărat cu o sumedenie de mici urme de neglijență lăsate de o navigatoare pe ocean. Pe canapea zăcea aruncată, cu căptușeala în jos, o frumoasă jachetă de uniformă bleumarin, de talie mică. O cutie de bomboane Louis Sherry - pe jumătate goală și cu bomboanele neconsumate strivite între degete, spre încercare - stătea deschisă pe măsuța de cafea din fața canapelei. Pe birou apăruse fotografia înrămată a unui tânăr cu o înfățișare foarte hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
distribui amintiri, amulete, vreau să-mi rup portofelul și să împart tuturor instantanee, vreau să-mi urmez instinctul. Aflându-mă în această dispoziție, nu cutez să mă apropii de forma povestirii. Aceasta devorează în întregime scriitorași grași și nedetașați de talia mea. Dar am multe, multe lucruri nepotrivite pe care vreau să vi le povestesc. De pildă, am și început, prematur, să vă vorbesc despre fratele meu, catalogându-l. Cred că ați observat. De asemenea, cred că ați remarcat - și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sau atârnau pe el sau i se ridicau în sus. Mânecile sau se extindeau până la încheieturile degetelor sau se opreau scurt la încheietura mâinii. Fundul pantalonilor era întotdeauna partea cea mai dramatică. Uneori îți insufla spaimă, de parcă un șezut de talia 36 mediu fusese zvârlit, ca un bob de mazăre într-un coș, într-o pereche de pantaloni de măsura 42 lung. Dar aici trebuie avute în vedere alte aspecte, mai formidabile. Din momentul în care-și trântea pe corp un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
perete, spre informarea cititorilor rurali, se joacă în fața treptelor sau a fațadei unui bloc. Arunci mingea într-o ornamentație arhitectonică din granit - un amestec popular manhattanez de coloane grecești ionice și romano-corintice -de la fațada casei noastre, cam la înălțimea taliei. Dacă mingea se rostogolește pe stradă sau pe trotuarul de vizavi fără să fie prinsă din zbor de un membru al echipei adverse, se câștigă un punct, ca la baseball; dacă e prinsă -ceea ce se întâmpla aproape întotdeauna -, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
domnule inginer...! De patru luni de zile sunt șomer...! Am Încercat pe toate căile să fiu primit Înapoi Însă, ghinionul m’a urmărit...!! Îmi pare așa de rău... Am convingerea Întemeiată,voi tehnicienii vă descurcați anevoie fără un normator de talia mea, așai...?” Oftă prelung, articulând. „Ce vremuri domnule. În doi ani de zile cât timp am fost normatorul vostru, din ciubucuri și alte șmacherii am agonisit ceva. Un apartament propietate personală mobilat la cele mai rafinate gusturi, un automobil de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
impresionante anchete penale de o așa manieră Încât puse În alertă Întreg aparatul de teroare al miliției...! În acest scop se prezentă la conducerea Cooperativei urlând cât Îl țineau bojocii, agitând spiritele, provocând panică strigând isteric amenințări: un excroc de talie mondială sub nasul tuturor făcuse o de lapidare de două milioane lei dar, paguba În sine va fi de proporții incredibile: ancheta era abea la faza de Început. Emise ordonanțe convocând o comisie compusă din: Banca de investiții, Ministerul finanțelor, Ministerul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i frec obrajii cu o cârpă fierbinte. Pe banca lui Connolly, Sheba a văzut un catalog de reduceri de la magazinul Harrods. Avea pe copertă o schiță foarte stilizată, făcută în peniță, o femeie cu o capă de blană, cu talia de viespe și cu acea tipică expresie disprețuitoare. Connolly copia desenul la sfârșitul caietului de matematică. Sheba l-a asigurat că nu venea să-l certe, ci doar să vadă ce face. Desenul era foarte bun, a zis ea. Stânjeneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
știu că s-au sărutat. Și Connolly trebuie să fi stat la un moment dat peste ea, pentru că, povestind despre această întâlnire, Sheba a menționat că fusese uimită de cât de “îngust și de ușor“ era. (Era obișnuită, desigur, cu talia mai substanțială a soțului ei.) De asemenea mai știu că la un moment dat Sheba a întrebat ceva deprimant și retoric de tipul „Ce facem aici?“, la care Connolly a răspuns cu o siguranță de sine clară: „Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au ridicat în picioare și au început să strige oaie îmbrăcată ca un miel. Ca să scap de obsesia sandalelor, mi-am probat costumul. Dar se pare că mă îngrășasem de când îl purtasem ultima oară, pentru că încercând să-l închid pe talie, unul din nasturi a sărit și s-a rostogolit în întunericul plin de praf de sub dulap. A urmat un interludiu mai degrabă rușinos de furie feminină, în timpul căruia mi-am smuls fusta de pe mine și m-am urcat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să se frece de picioarele mele. Încet, am început să mă calmez. Sandalele erau în regulă. Mă enervasem degeaba. Fusta era o problemă, dar putea fi prinsă cu un ac de siguranță. Dacă nu, fusta cea neagră cu elastic în talie era numai bună. Nu aveam să port ciorapi. Am plecat de acasă suficient de devreme ca să cumpăr niște flori pentru Sheba. Florăria de la ieșirea din metrou avea o ofertă deplorabilă și mi-am reproșat că am plecat așa de târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Sheba, uitându-se neutru la bucățile de material înflorat. Ca să-ți spun drept, am crezut că sunt eșarfe. Connolly tot gângurea despre frumusețea ei în acele prime luni - o mângâia pe păr, își punea mâinile lui micuțe și musculoase în jurul taliei ei și se minuna de cât de mică era. Încurajată de elogiile lui, Sheba începuse să se fardeze mai mult. Lui Richard nu-i păsase niciodată de farduri, dar Connolly răspundea foarte bine la artificii. Prima dată când Sheba a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]