2,472 matches
-
fără supravegherea lui pe cei doi. Va trebui să mai întârzie aici, de parcă ar aștepta să se întâmple ceva, cu toate că este conștient că nu se poate întâmpla nimic. Și, pe măsură ce îl deranjează tot mai mult sentimentul neplăcut, amestecat cu o tandrețe tulbure față de cei doi, vocea și-o aude tot mai prevenitoare. Atât de mângâioasă, încât numai el și-ar putea detecta cele câteva note false. Note false am spus ? O eroare ! Mai degrabă cele două suflete pe care le poartă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răbdare ! — Despre răposatul Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe care îl poate exercita asupra Sophiei. Cruzimea înceată cu care se iradiază singur, până când o tandrețe impură, o tandrețe iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că, în ciuda dezagreabilei sincerități, nu a înaintat spre sufletul tânărului cu nimic ! Că junele nu intră în conversație, iată, decât atunci când are ocazia să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe care îl poate exercita asupra Sophiei. Cruzimea înceată cu care se iradiază singur, până când o tandrețe impură, o tandrețe iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că, în ciuda dezagreabilei sincerități, nu a înaintat spre sufletul tânărului cu nimic ! Că junele nu intră în conversație, iată, decât atunci când are ocazia să aducă una din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amândoi) devant les domestiques. Sunt momente când totul îmi pare pierdut și nu mai sper la nici cea mai mică înțelegere. În automobil m-am străduit a-mi ascunde, din discreție, starea de spirit în fața celor doi, ce își arătau tandrețea reciprocă, tachinându-se ; din câte am auzit, ils ont toujours été raisonnablement heureux en ménage, încât spectacolul lor îmi trezea tot felul de impulsiuni usturătoare. Dintr-odată am fost conștient că ceea ce resimțeam era pur și simplu invidia cu care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o știam exact ce înseamnă. Brusc, mi-am amintit o neplăcută întâmplare a primei mele tinereți, când doar prea marea inocență mă împinsese într-un alcov devenit faimos în Bucureștiul acelui timp. Ani în șir mi-am refuzat amintirea penibilelor tandreți, a grațiilor veștejite ce nu reușeau să mă inspire și a semiadulterului silnic ce a întinat stima morală și intelectuală pe care o purtam soțului ei. Mă înspăimânta teribil gândul că urâtul fapt ar fi devenit public. În schimb (o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care, pentru că a trăit o viață atât de grea, nu se plânge și nu se înduioșează niciodată de soarta ei. Departe de orice urmă de pesimism, autoarea ne face să împărtășim existența Vicăi într-un permanent amestec de umor și tandrețe. Totuși, bătrânețea și moartea vor învinge vocea sa plină de farmec. Dimineață pierdută se încheie cu un splendid monolog al Vicăi. Gabrielle Napoli, „O Dimineață pierdută pentru o epocă regăsită“, La Quinzaine Littéraire, 15 decembrie 2005
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apa tulbure a unei scrieri alambicate, decît să-l faci pe un copil să asculte lectura unei povești lipsite de-o construcție clară, unitară și simplă. Acum zîmbești frumos, senin, îl întîmpină Liliana, iar glasul ei domol, cu tonalitate de tandrețe, îl face pe Mihai să-și scape un mic gest de surprindere, ca o tresărire. Ai fost tare posomorît pînă adineauri, rîde femeia. Îți pare rău pentru timpul irosit? Poftim?! Mi-nchipui că timpul unui prozator este drămuit la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-mi porți ghinion", și, cînd numărul s-a format, fata ia receptorul, chemîndu-l și pe băiat mai aproape, să audă ce i se spune. Au ochii plini de zîmbet, iar mîinile lor se ating reciproc în gesturi de o infinită tandrețe. După cum vorbește fata, la celălalt capăt al firului este, desigur, mama ei, care-i spune ceva și cei doi își lipesc tîmplele, să audă împreună. La sfîrșit, băiatul ia receptorul, adresează și el vorbe de respect, fata mai spune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
limitat rău. Ce pot spune mai mult decît Iisus? "Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac." Sau, mai de-a dreptul: iartă-i, Doamne, că-s proști! De la tine eu aștept alte vești, mamă dragă! se aude vocea plină de tandrețe a femeii. Mihai înghite în sec. Liliana i-a înțeles neliniștea și abate discuția: Să nu fii supărat pentru ziua de cincisprezece mai. Am fost la Iași, dar nu ne-am mai abătut pe la Valea Brîndușelor. E mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
e-abia luni. Deci stai în București pînă vineri? Am de lucru la un scenariu. Sigur? Sigur! Atunci... succes! Discuția cu Violeta l-a tulburat. Întrebarea "sigur?" a fost rostită încet, cu o vădită aură de neliniște, dar și de tandrețe în același timp. Se așază pe una din băncile catedralei, în care a intrat prin ușa cu arcadă asimetrică -, și privește în gol. Tocurile unor femei venite în grup să viziteze fac să răsune strident interiorul. Șușoteala lor creează impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a eroului... că prima femeie a fost mai tîrziu, în casa obositor de albă de pe Țicău. Văd că ți-e frig, devine Violeta grijulie și se ridică. Trecînd foarte aproape de el, nu se poate abține și-l sărută: scurt, cu tandrețe. Mihai întinde mîna, îi prinde brațul și o aduce lîngă el. Totul într-o secundă. Cînd se dezmeticesc și, osteniți de îmbrățișare, se privesc, roșesc intens amîndoi. Iartă-mă! șoptește Mihai. Nu fi prost! îl ceartă Violeta. Merge la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Eroul principal e un cercetător cu zece-cincisprezece ani de muncă în spate, directorul nu-i un oarecare... Ajunge chiar să considere uzina ca pe o feudă proprie. Îmi place și personajul feminin multă candoare în secvențele de tinerețe, fermitate și tandrețe în prezent. Bufetiera serviciului Protocol aduce cafele și apă minerală. Mateianu răsfoiește scenariul și-și face cunoscute obiecțiile. Mihai prinde ideile din zbor și le notează. A mai discutat cu Mateianu despre literatură, ori despre artă, așa, în general; a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acoperită pe picioare de Mihai cu haina sa de blană. Cînd l-a văzut că se ridică de pe scaun, a încremenit; era sigură că Mihai va veni să stea pe marginea patului, mai aproape de ea, să încerce un gest de tandrețe. Dar el a luat din cuier haina sa de blană și a așezat-o cu grijă, să-i învelească picioarele în întregime. Apoi s-a retras pe scaun. Chiar și felul în care palmele lui s-au plimbat peste picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ghicise pradă unei depresii mult prea mari, din care vorbele lui frumoase reușiseră s-o scoată pe moment; la ce bun s-o arunce din nou?! Dincolo de ochelarii cu lentilele atît de clare, vede privirea de atunci un amestec de tandrețe maternă și nevoia de dăruire. Dacă eu, Mihai copilașule, aș veni în casa ta, o aude spunîndu-i cu calm, dar cu glasul tremurat de plăcere, sigur vei fi fiind mîndru să-mi arăți biroul la care ai scris atîtea cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-o o clipă să piardă ritmul impus de tine; asta m-a vindecat definitiv de angoasele mele, pluteam într-un univers numai al meu, în care te visam că vii și-mi ceri semințe cu un gest firesc, încărcat de tandrețe, ori mă învățai să șoptesc cele mai de nerostit cuvinte cînd simțeam că înnebunesc în apropierea clipei de extaz; m-am trezit din beție doar cînd prietena mea, o doctoriță, la care m-am dus pentru că-ntr-o zi mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rugîndu-ma la Dumnezeu să te reîntîlnesc... Eu nu-s Teona, Mihai, să te urmăresc toată viața! îl lovește femeia cu degetul în piept. Trebuie s-o termini cu ea, într-un fel sau altul! îi hotărăște ferm, apoi adaugă cu tandrețe: Eu sunt din alt roman, mult mai luminos; întotdeauna, un copil aduce cu el lumină asta a făcut fiica noastră. Astăzi, te-am ghicit răvășit de-a binelea și te-am adus înapoi pe nisipul din Eforie că să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o clipă și-a dorit s-o înfrîngă pe acea Doris ostilă și cinică. Dar descoperă că a lăsat din brațe o tînără speriată; atît de speriată, că, renunțînd să mai lupte cu rochia, încearcă, fără convingere, un gest de tandrețe, ca o chemare, sau ca o rugă. Asta îl face pe Mihai să se simtă rușinat. Întinde mîna și redă scaunelor poziția inițială. Nu-mi plac cele povestite, toate cîte ți s-au întîmplat în ultimul an... Ba-mi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se răspunde. Întotdeauna avem nevoie de un ideal... În barul de la parterul unui hotel din stațiune, în prezența unei perechi de bătrîni veniți pentru tratament, Mihai comandă o vodcă și o cafea. Ce senini sînt bătrînii aceștia și cu cîtă tandrețe se îngrijește fiecare de soarta celuilalt!... Parcă-s bătrînii din scenariul lui, cei care-au vînat tigri în tinerețe în Africa și s-au întors să moară acasă. El și Ana vor ajunge vreodată așa, dacă acum, la nici 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
omenește vorbind, nimeni. Tot ce am numit intră în raza proiectului meu; eu sânt acest proiect și realizarea lui depinde de existența lucrului numit. De aceea ocrotirea face parte din esența puterii omenești; ea nu este doar o formă de tandrețe, ci conștiința manifestă a slăbiciunii mele. Când, în loc să ocrotească, nimicește, puterea omenească nimicește deopotrivă ființa celui puternic și se pierde pe sine ca putere. Singurătatea celui omenește puternic reprezintă sfârșitul puterii și nimicirea ființei lui, ca revers al nimicirii celui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un soi de oxigen furat, asimilat și depozitat clandestin, o variantă a supraviețuirii într-un univers asfixiat de minciună, ideologie și vulgaritate. El vă va vorbi despre valoarea soteriologică a culturii și va întreține cu spiritul Europei un raport de tandrețe pe care numai conștiința a ceea ce îi datorează acestuia îl poate genera. Dar, pe de altă parte, el va cere acelei Europe istorice care l-a părăsit vreme de 45 de ani și care îl redescoperă acum cu un soi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
70 de lei camera? Urcăm să o vedem. Vedere imensă, terasă. Mă convinge în mod delicios. "Uite, vin la tine, bem o cafea. Tu poți să stai aici, te uiți pe geam, visezi și scrii." O spune cu dragoste. Este tandrețe în purtarea lui și mă simt fericit. Mi-a dispărut respectul paralizant de cu ani în urmă. Totul apare ca o relație consolidată. Sânt oarecum copilul lui răsfățat. Mă sperie doar gândul, mai puțin ca altădată, că îi pot dezminți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
existențial devine curb, toate viețile coincid. Pe această coincidență miraculoasă, pe acest eu lărgit se ridică orice jurnal de bună calitate. Același ADN afectiv îi ține pe oameni laolaltă și dirijează evoluția omenirii de la polul extremei cruzimi la cel al tandreței extreme. Pentru că avem același alfabet afectiv putem să ne recunoaștem în experiențe care n-au fost niciodată ale noastre. Se poate, totuși, imagina un jurnal "bine scris" care nu ne atinge în nici un fel. Acesta ar fi jurnalul unui "monstru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a arăta că ceea ce ți s-a dat nu-ți este indiferent. Pe de altă parte, faptul că ai primit ceva în necunoștință de cauză poate să devină sursa unui protest infinit. De aici ambiguitatea oricărui jurnal, amestec de curtoazie, tandrețe și recunoștință cu strigăte, reproșuri și blasfemii. Ceea ce se numește îndeobște "depresie nervoasă" este o criză prelungită de luciditate. Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" și începe să vadă altfel. Această schimbare a calității privirii survine ca urmare a degradării
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumneavoastră și, totuși, nu pot să aleg liniștea. Îmi este pur și simplu imposibil să trag consecințele neîncrederii mele. Mai bine iadul cu dumneavoastră decât mântuirea de unul singur." (6 octombrie 1981) O enormă tandrețe te cuprinde față de acest personaj de o fragilitate extremă căruia, în crepusculul vieții, îi este dat să trăiască ceea ce până atunci nu trăise niciodată "așa" și care ca intensitate, capitulare necondiționată și capacitate de a suferi se potrivește mai degrabă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a trebuit să mă întorc: fiecare respirație era ca un pumnal. Această boală de copii, când îi atinge pe cei în vârstă, este iadul însuși. ― Brahms, partea întîi a Sonatei pentru vioară și pian. M-am gândit la dumneavoastră cu tandrețe și disperare. Ea, mi-am zis, nu va ști niciodată ce a însemnat ― și ce înseamnă ― pentru mine. [...] Sânt oare singurul vinovat că jucați un rol atât de mare în nenorocirea mea?" În sfârșit, în 19 aprilie 1982, un an
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]