1,982 matches
-
stația de radioficare din Vaslui, I. Andrei interzisese la difuzare „...discurile cu Lucky Marinescu și Mircea Crișan (nume real, Mauriciu Kraus, n.n.)” și asta din cauza (nescrisă În raport) că cei doi o șterseseră din raiul românesc În Îmbietorul iad occidental: tanti În America și nenea În Germania. b.q. Ați Înnebunit?! Vreți să dea psihoza În masse?! Desigur, textul din inter-titlu nu apare În documentele cercetate el fiind o licență a autorului acestor materiale Însă esența lui se poate ușor deduce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vină o echipă de 100 de țigani constructori din Râmnicu Sărat și prioritatea „0” o reprezenta asigurarea cazării acestora. N-a zis nimic dar a continuat să vină aproape zilnic. b. „În caz de refuz, vom aplica varianta a doua” „Tanti Sanda (Dumnezeu s-o odihnească-n Pace!), dacă mai vine golanul ăsta pe aici, eu sînt În oraș!”, Îi poruncisem uneia dintre cele cinci femei de serviciu din subordine deoarece ea lucra cel mai adesea În apropierea biroului meu și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la 10 seara, iar între timp Alfonso va prepara poțiunea magică. Plecăm, Miguel cu Mari și Sonia către Santo Domingo cu lista de cumpărături dată de Alfonso, iar eu cu Alfonso mergem în sat cu camioneta lui Pere, la o „tanti” care are o energie foarte îndrăgită de plante și arbuști. Ajungem la „tanti” acasă și intrăm într-o curte largă, împodobită cu plante și flori pe fiecare milimetru de gard sau de pământ. Admir plantele care se revarsă unele peste
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu Mari și Sonia către Santo Domingo cu lista de cumpărături dată de Alfonso, iar eu cu Alfonso mergem în sat cu camioneta lui Pere, la o „tanti” care are o energie foarte îndrăgită de plante și arbuști. Ajungem la „tanti” acasă și intrăm într-o curte largă, împodobită cu plante și flori pe fiecare milimetru de gard sau de pământ. Admir plantele care se revarsă unele peste celelalte într-o armonie parcă nefirească. Apare o femeie în jur de 50
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de ani, îmbrăcată cu o fustă în dungi multicolore tipică indigenilor Tsachilla, care se uită bănuitor, aproape agresiv, în direcția mea. Începe discuția cu Alfonso în Tsafiki, din care eu nu înțeleg nimic, doar văd cum la un moment dat „tanti” arătă cu mâna către mine și atitudinea ei parcă se mai înmoaie. (Alfonso îmi explică ulterior că femeia are copilul la școala din sat și m-a recunoscut drept „doctorița cu cadouri”). Limba lor mi se pare fascinantă și aș
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ceva prețios fără să ne dăm seama. Mi-e ușor să văd bariera dintre lumea vestică și cea indigenă și nici nu îmi pot imagina cum poate supraviețui tradiția în lumea hipertehnologizată spre care ne îndreptăm. Pornim către grădină, de unde „tanti” culege câteva plante la indicațiile lui Alfonso, apoi scoate o secure și începe să cioplească la o liană groasă de vreo 10 centimetri care șerpuiește în jurul unui trunchi gros de copac. Fără îndoială, mă aflu în fața faimosului banisteriopsis caapi sau
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la cei „di dila vale” a venit mătușa Zoița de la Galați, cred că o adus ceva pește și tare mi-e poftă și mie. Ce-ar fi să-ți faci drum la fântâna lui bunicu’, poate că o întâlnești pe tanti Zoița și-ți dă și matale un pește, că doară ești vară cu dânsa; − Bine că mi-ai spus, Marică, tocmai mă gândeam să mai aflu câte ceva de cei „di dila vale” și despre boierul Marcopol, că ne mai „lipim
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lor, Dumitru, Vasile și mezinul Săndel. Mai târziu nevoile au crescut și a fost necesară o nouă orientare a forțelor familiei: Emilia s-a mutat la Galați la mătușă-sa Zoița (care dacă devenise orășeancă nu mai era „mătușa”, ci „tanti”) pentru a se perfecționa în meseria de croitorie iar Mihăiță s-a mutat la Constanța fiind admis ca voluntar în Marina Militară. Costache, ca țăran cu gospodărie mijlocie, a încercat să se apropie și de politică; a simpatizat pe liberali
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
iar ai adus vreo scrisoare de la bădia Mihai? − Nu, măi fată, e de la Galați, de la mătușata. Ia-o și du-o lui tată-tu, și-i întinse plicul. Ea îl duse lui Costache, spunând: − Nu-i de la bădia, e de la tanti Zoița; − Iaca vezi, de asta e bine să ai fete și feciori duși în lume, ai și tu de unde să primești vești, spuse Costache în timp ce desfăcea plicul și începu să citească. Veștile primite îl puseră pe gânduri. De câteva luni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poate își va găsi acolo un pretendent mai cioplit decât cei din Pungești, care mai mult se gândeau că prin însurătoare se vor chivernisi, că vor primi pământ și ceva avere de la părinții fetei. Zoița,căreia copiii îi spuneau acum „tanti”, că la oraș nu se mai obișnuiește țărănescul „mătușă”, era vară bună cu Costache și locuia de mai mulți ani în Galați. Ea avea numai băieți, mai mici ca vârstă ca Emilia iar Zoița era bucuroasă că a căpătat ajutor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
regimul, orânduirea... * Când l-am văzut pentru prima oară pe unchiul Coca? Cred că prin 1942, noi locuiam, pe atunci, în satul Caracurt, din sudul Basarabiei și el, tânăr inginer, venise de la București să ne vadă, împreună cu prima lui soție, tanti Sima, mai mare decât el cu 12 ani, văduva unui ofițer țarist refugiat în România. Îi văd pe amândoi, unul lângă altul, ca într-un tablou (idilic: ne aduseseră, mie și lui Jeni, multe jucării), surâzători, unchiul cu o pălărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu România, unchiul Vanea s-a întors pentru ultima dată acasă, într-o noapte, pe furiș, ca să le ia cu el pe mama și pe sora ei mai mică cu doi ani (al cincilea copil, cel mai fragil dintre toți, tanti Șura, care mai trăiește, având aproape 90 de ani). Bunicul (meu) s-a opus: „Și eu cu cine rămân?”, a obiectat el, referindu-se la ultimii doi copii din prima căsătorie, de 12 și respectiv 10 ani, și la cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
meu, recăsătorit în 1915, la doi ani după moartea primei soții. Când i-a murit mama, la care ținea foarte mult și în preajma căreia a stat mai tot timpul în ultimele ei luni de viață (aceste informații le dețin de la tanti Șura), unchiul Vanea avea 20 de ani. Nu mai putea să accepte o altă „mamă”. Le-a și spus fraților mai mici, când o nouă femeie a apărut în casa lor: „mamă să nu-i spuneți; mama voastră e în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de puțin asemănătoare. Poate mai „storc” ceva de la ele pentru această carte. Cineva l-a văzut totuși pe unchiul Vanea, când s-a întors, pe ascuns, acasă, în 1918, ca să le ia cu el, peste Nistru, pe mama și pe tanti Șura (în vârstă pe atunci de 19 și respectiv 17 ani). Și acel cineva a anunțat autoritățile. Prea târziu însă pentru ca ele să poată pune mâna pe tânărul de 25 de ani. * Marele amfiteatru al Facultății de Mecanică din Cluj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1956 a fost o vară plină de mari evenimente pentru familia noastră: mai întâi, mutarea la București, în iunie-iulie, apoi, în august, sosirea rudelor din U.R.S.S. O „delegație” formată din trei persoane: cele două surori mai mari ale mamei, tanti Manea și tanti Aniuta și soțul celei dintâi, unchiul Iașa (fratele, întâiul născut, murise cu un an înainte, iar soț, tanti Aniuta nu avea, divorțase de mult de el). Cele două surori „de dincolo” și cele trei surori din România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o vară plină de mari evenimente pentru familia noastră: mai întâi, mutarea la București, în iunie-iulie, apoi, în august, sosirea rudelor din U.R.S.S. O „delegație” formată din trei persoane: cele două surori mai mari ale mamei, tanti Manea și tanti Aniuta și soțul celei dintâi, unchiul Iașa (fratele, întâiul născut, murise cu un an înainte, iar soț, tanti Aniuta nu avea, divorțase de mult de el). Cele două surori „de dincolo” și cele trei surori din România (acum toate „bucureștence
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
august, sosirea rudelor din U.R.S.S. O „delegație” formată din trei persoane: cele două surori mai mari ale mamei, tanti Manea și tanti Aniuta și soțul celei dintâi, unchiul Iașa (fratele, întâiul născut, murise cu un an înainte, iar soț, tanti Aniuta nu avea, divorțase de mult de el). Cele două surori „de dincolo” și cele trei surori din România (acum toate „bucureștence”) nu se văzuseră din 1918, deci de 38 de ani. Fuseseră gata-gata să se vadă în 1941, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Acum, în sfârșit, după atâta amar de vreme, întâlnirea avea loc. Se despărțiseră ca fete (ori chiar fetițe: sora cea mică, tanti Olga, avea pe atunci doar zece ani), se revedeau ca femei în vârstă: mama avea 57 de ani, tanti Manea - trei-patru ani mai mult. Ca un foarfece care taie un fir subțire de ață, așa a rupt istoria în două părți aproape egale șirul celor șapte copii pe care bunicul patern i-a avut din prima căsătorie: trei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
opuneau). De departe, a înțeles mai bine lucrurile decât „orbii” de lângă noi. Pe Doina nu a văzut-o niciodată, dar ținea la ea ca și la mine. La rândul ei, Doina, căreia îi povestisem tot ce știam și credeam despre tanti Manea, arătându-i-o într-o fotografie (de grup, de familie, în fine, dar pentru puțină vreme reunită, pe care o făcusem atunci, în 1956), a îndrăgit-o. Un fel de telepatie între două femei extraordinare. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să opresc lucrul și să alcătuiesc un prim volum. Ceea ce există astăzi* din Dicționarul personajelor lui Dostoievski este străjuit de două morți, de moartea a două surori. Că i se apropia sfârșitul, se putea bănui din ultimele scrisori pe care tanti Manea i le-a trimis mamei. Scrisul îi era tot mai nesigur, puțin tremurat. Tanti Aniuta avea o cu totul altă fizionomie, vesel-ironic-vicleană, reimprimată mai mult sau mai puțin exact și pe fețele a doi din frații ei mai mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Dostoievski este străjuit de două morți, de moartea a două surori. Că i se apropia sfârșitul, se putea bănui din ultimele scrisori pe care tanti Manea i le-a trimis mamei. Scrisul îi era tot mai nesigur, puțin tremurat. Tanti Aniuta avea o cu totul altă fizionomie, vesel-ironic-vicleană, reimprimată mai mult sau mai puțin exact și pe fețele a doi din frații ei mai mici (tanti Șura și unchiul Coca). Era mică și grasă, ca un butoiaș. Singura, în afara mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Manea i le-a trimis mamei. Scrisul îi era tot mai nesigur, puțin tremurat. Tanti Aniuta avea o cu totul altă fizionomie, vesel-ironic-vicleană, reimprimată mai mult sau mai puțin exact și pe fețele a doi din frații ei mai mici (tanti Șura și unchiul Coca). Era mică și grasă, ca un butoiaș. Singura, în afara mamei, din cei șapte frați, care avusese copii (numerele 3 și 4 deci): doi băieți, verișorii mei de gradul întâi, mai mari decât mine, de care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
paratrăsnet al familiei, în care poate că s-au scurs multe din nenorocirile ce ne pândeau pe noi toți. Părăsită de soțul ei pentru o altă femeie, cu unul din băieți ucis pe front, cu altul plecat departe de casă, tanti Aniuta nu a avut o viață de invidiat. O văd (eram la tanti Șura și la unchiul Costea, în locuința lor de pe Berzei - cuvânt pronunțat nemțește de tanti Aniuta: Berțai, spre hazul general) citind în picioare, aplecată peste masă, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce ne pândeau pe noi toți. Părăsită de soțul ei pentru o altă femeie, cu unul din băieți ucis pe front, cu altul plecat departe de casă, tanti Aniuta nu a avut o viață de invidiat. O văd (eram la tanti Șura și la unchiul Costea, în locuința lor de pe Berzei - cuvânt pronunțat nemțește de tanti Aniuta: Berțai, spre hazul general) citind în picioare, aplecată peste masă, într-o revistă rusească, un lung poem clasic al lui Lomonosov. Dintre cei trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unul din băieți ucis pe front, cu altul plecat departe de casă, tanti Aniuta nu a avut o viață de invidiat. O văd (eram la tanti Șura și la unchiul Costea, în locuința lor de pe Berzei - cuvânt pronunțat nemțește de tanti Aniuta: Berțai, spre hazul general) citind în picioare, aplecată peste masă, într-o revistă rusească, un lung poem clasic al lui Lomonosov. Dintre cei trei oaspeți ai noștri, ea părea cea mai marcată de educația sovietică. Odată a întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]