8,384 matches
-
Budapesta - Ungaria actor în coproducțiile româno - ungare - Răpirea Sabinelor, Visul unei nopți de vară , Cocoșatul de la Notre Dame. Evoluția Laurei Dumitru a fost excepțională și a încântat asistență într-o piesă care deja și-a scris propria istorie pe scena teatrală ateniana. Piesă „Conul Leonida față cu reacțiunea”, în regia Monicăi Săvulescu Voudouri, prezentată săptămâna trecută la Atena, a fost primul mare proiect al Studioului de Teatru Profesionist din Diaspora de la Atena. Și acesta a fost doar debutul. Un debut frumos
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93536_a_94828]
-
câteva zile la București, unde au vizitat câteva locuri importante din Capitală. Delegația a depus coroane și la mormântul lui Eminescu (”grande poeta nazionale”). Și, în sfârșit, un ultim detaliu semnificativ. În revistă italiană, ”L’ Ideea” (periodic săptămânal, literar, artistic, teatral...) se publică în anul 1915 poemul ”Inno Latino”14 (Imnul Latin), sub semnătură lui Paolo Parodi, unde sunt elogiate personalități precum Dante, Descartes, Cervantes și ......Michele Eminescu. Și, acum, vin și întreb: Cine și când a creat mitul lui Eminescu
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
de carte. Îl știam bine pentru că, de vreo câteva ori, asistasem incognito la cursuri, atras de entuziasmul cu care refereau despre prestațiile lui eclatante cohortele de studenți seduși, după cum mi-am dat seama, de maniera liberă, voit colocvială și ușor teatrală de tratare a unei discipline tradițional austere. Personal, ca fost student la istorie - cam mediocru, nimic de zis -, mă interesa Însă altceva. Adam Adam sugerase nu o dată pe parcursul prelegerilor că, dincolo de factologie, de succesiunea evenimentelor și de figurația adesea imprevizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ce dracului căutam eu acolo, la ora, aia, n-aș fi putut să spun În ruptul capului. N-aș fi putut să spun la nici un fel de oră, la drept vorbind; cel mai puțin Însă la aia. - Eveline, am Început teatral, ca să nu mi se observe nervozitatea, sunt gata să merg cu tine până la capătul lumii și chiar mai departe - sper că nu te Îndoiești de bunele mele intenții și nici de spiritul meu aventurist. Lasă-mă, totuși, să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu, zgomotul pașilor lor se stingea Încet-Încet, așa Încât am avut curajul să scoatem capetele și să-i urmărim. S-au oprit În dreptul uneia dintre ușile acelea tip hală industrială, iar glasul lui Zoran s-a auzit limpede, pentru că omul șarja teatral enunțul unei invitații ceremonioase: - Poftim, e rândul tău... A urmat o pauză scurtă, de parcă celălalt ar fi reflectat la ce trebuie să spună. - Time is money, a rostit la fel de teatral, ca și când ar fi spus to be or not to be
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
glasul lui Zoran s-a auzit limpede, pentru că omul șarja teatral enunțul unei invitații ceremonioase: - Poftim, e rândul tău... A urmat o pauză scurtă, de parcă celălalt ar fi reflectat la ce trebuie să spună. - Time is money, a rostit la fel de teatral, ca și când ar fi spus to be or not to be pe scena Metropolitanului, iar În clipele următoare s-a auzit zgomotul Înfundat al deschiderii ușii-gigant. Am Întors către Eveline cea mai perplexă figură din câte se pot imagina: vocea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
parametri maximi. Foc, foc mare, incendiu! Idiotul de mine: mă luase gura pe dinainte, mă trădasem ca ultimul naiv, uitând pe cine am În față. Retragerea, băiete, cât nu e foarte târziu: Încă mai ai loc de-ntors; calm și artă teatrală cât cuprinde. Am privit-o În ochi cu liniștea cea mai nevinovată din lume, mimând nedumerirea: - Cât timp am efectuat recunoașterea terenului, de ce mă mai Întrebi, doar am fost Împreună, nu? - Dacă am fost Împreună Înseamnă, că „ne-am”, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care unul și-a atins perfect ținta, iar altul s-a izbit de o coastă și a rămas Înfipt În piele, provocând o rană superficială. Pe acesta din urmă l-am extras fără dificultate: iată-l. Cu un gest puțin teatral, Eva a așezat pe masă În fața mea corpul delict. - Îți spune ceva? Am luat cartușul Între degete, l-am cercetat puțin și l-am pus Înapoi pe masă. - Ce să-mi spună?! Un cartuș ca toate cartușele, nici mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și constați dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și eu i-am răspuns că nu se putea să fie ea fiindcă ea nu are părul negru și, pe urmă, pe ea o cheamă Gebler, nu Morgan. Dar ea mi-a spus că ambele au fost schimbate în „scopuri teatrale“, așa că am dat pagina. Restul albumului era la fel, în afară de faptul că tanti Mae devenea din ce în ce mai grasă cu fiecare poză și pe la mijloc părul i se făcuse blond. Spre sfârșit, fotografiile începeau să se rărească tot mai mult și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de sticle și sticluțe. - Cine mai e și ăsta? întrebase Oleg neliniștit. - Habar nu am, răspunsese Blanca visătoare. - Vând afrodiziace, se prezentase singur necunoscutul. Vă voi arăta cum într-o clipă se poate ridica veselia din om. Luase cu gesturi teatrale un flacon din coșul său, turnând câteva picături pe propria limbă. Într-o clipă, membrul său croșetat se ridică în aer. - Nu mă fac mai mic decât sunt! Încrederea mea vine din faptul că îmi cunosc dimensiunile și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
M-aș mai ridica o dată, ca să devin mai impunător, dar nu mai am de unde, sunt deja în picioare. Momentul mi-e însă favorabil, clar, pentru că omul ăsta așteaptă un răspuns de la mine, așa că nu știu cum să fac să fiu cât mai teatral și mai penibil, să dau greutate uneia din rarele clipe când sunt important pentru cineva. Fără să vreau, mă scobesc din nou în nas, așa cum îmi este obiceiul. Ăsta e singurul mod în care reușesc să fiu interesant, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
despre natura sufletului omenesc în general, luând ca exemplu ura lui Ivanov față de vecinul său răcit, plecând de la un caz singular, în timp ce la teatru se află cam o mie de oameni care, ca și acest Ivan, aflați sub influența intrigii teatrale, au trăit câteva ore de mare tensiune a celor mai nobile sentimente? Poate, numai în cazul în care această intrigă a produs nu râsul, nu veselia, nu admirația frumosului, ci o adâncă zguduire a sufletului. Dar este suficient să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
n-a fost mai duios jelită și n-a avut o Înmormîntare mai cu pompă decît tine“. ENCICLOPEDIA MORȚILOR (O viață de om) Lui M. Anul trecut, după cum știți, am făcut o călătorie În Suedia, la invitația Institutului de cercetări teatrale. O oarecare doamnă Johanson, Cristina Johanson, mi-a fost călăuză și mentor. Am văzut cinci-șase spectacole, dintre care cel mai interesant de reținut a fost succesul lui Așteptîndu-l pe Godot de Beckett, prezentat În fața pușcăriașilor. După zece zile, cînd m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-un bloc din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar Îmi deschise ușa cu o reverență teatrală. — Dumneavoastră trebuie să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu sînt Bernarda, la dispoziția dumneavoastră. Bernarda afecta un ton ceremonios care naviga cu accent din Cáceres Închis bine de tot. Cu pompă și solemnitate, Bernarda mă călăuzi prin reședința familiei Barceló. Apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Coubert, nu-mi amintesc prea bine. — Laín Coubert? — Îți sună cunoscut? — E numele unui personaj din Umbra vîntului, ultimul roman al lui Carax. Isaac se Încruntă. — Un personaj de ficțiune? — În roman, Laín Coubert e numele folosit de diavol. — Cam teatral, aș zice. Însă, oricine ar fi fost, cel puțin avea simțul umorului, estimă Isaac. Eu, care aveam Încă proaspătă În amintire Întîlnirea cu acel personaj, nu vedeam farmecul nici măcar În treacăt, Însă mi-am păstrat părerea pentru ocazii mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și cele din viitor, vor putea fi vizionate tridimensional, fiind completate de simulatori senzoriali și olfactivi virtuali. Se va putea conversa la distanță cu interlocutorul prin aceeași tehnică tridimensională și tot așa se va putea asista la concerte, la reprezentații teatrale și sportive, la conferințe și la cursuri. Roboții casnici, a căror apariție a fost anunțată cu mult timp în urmă, vor deveni un element obișnuit al vieții cotidiene. Aceștia vor fi mereu conectați la rețele cu bandă largă, în ubicuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
precară. Aceste „întreprinderi-trupe” vor juca în niște „teatre” îpiețele care le vor primi) atâta vreme cât vor avea „spectatori” - clienți, adică. Ele se vor dispersa de îndată ce vor fi montat o „piesă” îun produs) sau mai multe. Microîntreprinderile vor constitui esențialul acestor „companii teatrale”. Multe dintre ele vor fi niște multinaționale minuscule, compuse din câțiva asociați localizați oriunde pe planetă. Activitatea creativă va fi, ca întotdeauna, principala sursă a bogățiilor. întreprinderile din a doua categorie, mult mai rare, vor fi organizate pentru a dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
existența lor, ele vor grăbi apariția celui de-al treilea val al viitorului, hiperdemocrația, în care, așa cum vom vedea, niște instituții democratice planetare vor contribui la echilibrarea hiperimperiului. Stăpânii hiperimperiului: hipernomazii Stăpânii hiperimperiului vor fi vedetele „circurilor” și ale „companiilor teatrale”; deținători ai capitalului „întreprinderilor-circuri” și ai unui element activ nomad, strategi financiari sau ai întreprinderilor, patroni ai companiilor de asigurări și de divertisment, arhitecți ai programelor de calculator, creatori, juriști, bancheri, autori, designeri, artiști, producători de obiecte nomade - pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe terenul inamic, în direcția obiectivului, ca niște cârtițe dotate cu agilitate de pisică și ochi cu vedere nocturnă. Cunoscându-l pe ministrul de interne atât de bine cum îl cunoștea, ceva mai puțin sângeros decât dracula, dar mult mai teatral decât rambo, acesta ar fi modul de acțiune care ar ordona să fie adoptat. Nu se înșela. Ascunși într-un mic masiv împădurit care aproape tivește perimetrul încercuirii, trei bărbați așteaptă ceasurile nopții să se apropie de cele ale dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în lumea cotidiană. Când a ajuns să cunoască scriitori, a simțit că e ca și cu s-ar aventura pe o scenă pe care altădată nu o știa decât din partea cealaltă a luminilor rampei. Îi vedea într-o lumină dramatică, teatrală și efectiv părea că trăiește o viață extraordinară, mai cuprinzătoare decât cea reală, pentru că-i avea ca oaspeți sau îi vizita în fortărețele lor. Accepta regulile după care jucau jocul vieții ca fiind valabile pentru ei, dar nici măcar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cameră. Dar conversația nu era generală. Fiecare vorbea cu vecinul lui. Cu vecinul din dreapta în timpul supei, peștelui și antreurilor, cu vecina din stânga în timpul fripturii, dulciurilor și brânzeturilor. Vorbeau despre situația politică și despre golf, despre copiii lor, despre ultima premieră teatrală, despre tablourile de la Galeria Regală, despre vreme și despre planurile de concediu. Nu a existat vreun moment de pauză și zgomotul creștea mereu. Dna Strickland se putea felicita că petrecerea ei e un mare succes. Soțul își juca rolul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Voiam să-l forțez să înceapă el conversația. — E ceva prin ziar? m-a întrebat când ne apropiam de sfârșitul cinei noastre tăcute. Am avut impresia că în tonul lui deslușesc o oarecare exasperare. Întotdeauna îmi place să citesc foiletonul teatral, i-am răspuns. Am împăturit ziarul și l-am pus alături. — Mi-a plăcut masa, a comentat el. — Atunci cred că am putea să ne luăm aici și cafeaua, nu? Ne-am aprins țigările de foi. Am fumat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
expus la Galeria Națională din Stockholm. Suedezii sunt adevărați specialiști în ocupația plăcută a pescuitului în ape tulburi (n.a.). Într-adevăr (fr.). Grăsan ridiculizat de Shakespeare în A douăsprezecea noapte. Lillie Langtry (Emily de Breton, (1852-1929), actriță, directoare de trupe teatrale în Anglia și America. Mary (Antoinette) Anderson (1859-1940), actriță americană de teatru. Franz Xaver Winterhalter (1805-1873), portretist și pictor de curte german, a trăit la Paris între 1834 și 1870. Felia de pâine (fr.). Lingura de supă (fr.). Bernardo Bel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se așeza pe scările casei, își lăsa capul în mâini și ofta, îl dureau tâmplele, ceafa. Stătea îndoit, fără să mai ridice ochii spre grădina de dincolo de gard... Auziți, Frumoasă Neli, cum au putut să-mi spună în cronica asta teatrală: Biata Loredana! O să-mi facă toamna praf, cu siguranță. Și o să-mi facă și viața praf, o să se țină după mine ca o pecete. Nici n-a început bine stagiunea, că femeile astea dau la gioale! Cronica la premiera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]