2,061 matches
-
apucat de treabă. Primul volum a apărut în 1946 la Sibiu, într-un context puțin favorabil „chestiunilor spirituale”. Regimul comunist instaurase o atmosferă irespirabilă și sângeroasă. Stăniloae, rector al Academiei de Teologie din Sibiu și redactor-șef al ziarului ortodox Telegraful român, a fost obligat de guvernul Groza să părăsească aceste două funcții. Înainte însă, o teribilă tragedie se abătuse asupra familiei sale: fiica cea mare, Mioara, în vârstă de paisprezece ani, a murit în 1945, după o boală îndelungată. Era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
toamnă o mare serbare muzicală, care se pregătea din timp. Elena spera că Rim va fi destul de restabilit pentru a-și da concursul. Trimisese anume pentru acest scop o scrisoare de chiar mâna ei. în adevăr, Elena întrebuința mai obișnuit telegraful, telefonul sau secretara. - Dumnealui cîntă? întrebă Sia, din fericire fără poftă de râs, mai mult uimită de acel talent. - Să vedem! Să vedem! spuse Rim Linei, cu aere pretențioase. Până atunci ce nu se poate întîmpla! . . . E drept că doamna
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o fi fost sau nu de crezut, sigur e că n-o puteam Înghiți. Așa că, În frunte cu Zoli, după ce l-am luat și pe Duczi, ne-am dus să aflăm adevărul de la Ilu. Știa de toate pentru că sîrmele de telegraf și de tele fon coteau și intrau În clădirea poștei unde lucra ea. E ade vă rat că Ilu era fată, dar dintre toate fetele mai mari decît noi, singură ea se oprea pe drum cînd ne Întîlnea, ne lăuda
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ba altuia, se temeau ca nu cumva să comită o eroare de nereparat cu un patriot cu evidente semne de loialitate, În Însăși ființa sa, față de „Marele Stat Ungar“. Pesemne că au Întrebat mai sus, au dat telefoane, au bătut telegraful, s-au consultat. Probabil că, În tensiunea și graba lor de a Îndeplini norma de deportați strict supervizată și accelerată de la Budapesta de Însuși Adolf Eichmann, șefii le-au trîn tit vreun „descurcați-vă!“ atît de cunoscut de toate nea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poezie, dar nu reușește. „Sunt o bombă cu ceas, / O grenadă cu cuiul scos“, ne explică ea, dar noi, în afară de faptul că inițial ne speriem, nu simțim nici o emoție. „Îmi amintesc de vremea în care eram / Doar un stâlp de telegraf“, mărturisește apoi autoarea, în alt poem, dar nici această dezvăluire nu are efect. De ce ne-am mira? Mulți se cred azi stâlpi de telegraf. Singurele versuri care ne câștigă oarecum simpatia sunt următoarele: „Am să-mi adun toate gândurile astea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
speriem, nu simțim nici o emoție. „Îmi amintesc de vremea în care eram / Doar un stâlp de telegraf“, mărturisește apoi autoarea, în alt poem, dar nici această dezvăluire nu are efect. De ce ne-am mira? Mulți se cred azi stâlpi de telegraf. Singurele versuri care ne câștigă oarecum simpatia sunt următoarele: „Am să-mi adun toate gândurile astea / într-un sac de gunoi.“ Să sperăm, am zice, dacă am fi malițioși. În volum există și versuri tandre sau, mai exact, scrise cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înotam în zorii zilei, cu bagaj puțin - sacul meu de marinar - prin zăpada înaltă peste care cădea încontinuu, cu fulgi când învârtejiți, când plutitori, zăpadă proaspătă. Ținta mea era gara Stommeln, aflată la vreo patru kilometri. Doar cu ajutorul stâlpilor de telegraf putea fi recunoscută direcția. Înaintam cu trudă atunci când am pornit la drum pentru ca - lacom de artă - să-mi potolesc și cea de-a treia foame. A treia foame Încă tânăr fiind, ea nu a putut fi ținută în frâu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curte ca toți ceilalți și pentru că l-ai ocărî. Nu l-aș ocărî, l-aș spânzura, pentru că mi-a stricat, cu excepția dumnealui, socotelile bune despre ceilalți. Mini căută în aer spânzurătorile. Întâlni, zvelt și smălțat cu crini de porțelan, stâlpul telegrafului. Firele diafane palpitau și muzica lor fină o auzeai ca pe o închipuire. Minunat instrument al inteligenței, pe care se cânta melodia poemului omenesc al civilizației, aventura extraordinară, pe care cosmul se miră el singur că o petrece. 63 Erau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
am să știu că am ajuns la Piața de muncă la negru, are vreo firmă? Nu. Are altceva. Ce? O să găsești, pe bara care Împrejmuiește un bloc de locuințe, niște oameni, Înșirați, frumos, ca niște rândunele pe o sârmă de telegraf, Înainte de a-și lua zborul, spre țările calde. Și, tot acolo, o să găsești, cum Îți spun, pe lângă cei unul lângă altul, În fața lor, pe cineva, care stă pe un scăunel cu trei picioare. Acela, să știi că e șeful taxei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
modul lor de viață. Pe loc ne acoperim de cruste și elitre. Dacă ne interesează, de pildă, cum se comportă un cocostârc În vremea rutului (vizitatorul aruncă o privire spre cuibul de berze ce Încununa ca un turban stâlpul de telegraf din fața casei, unde se stătea o barză picior peste picior, clămpănind din ciocu-i lung, muiat parcă Într-o vopsea roșie ca sângele), ne metamorfozăm Într-un cocostârc și-l ajutăm să se Împerecheze... Și asta, cum să-ți spun, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai avea să păzești acum fâșia de pământ ce despărțea o țară de alta, dacă până și granița dintre viață și moarte fusese desființată!? Copiii nu se mai nășteau, În schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu miros specific, de care nu puteai scăpa ușor... Plecau Înapoi Încărcați cu tot felul de pachete, făcând plecăciuni adânci În fața fiecărui om pe care-l Întâlneau În cale. Își luau rămas-bun făcând semne cu mâna chiar și stâlpilor de telegraf. Ajungând acasă, trimiteau rudelor scrisori de mulțumire, așternute cu un scris mărunt. Scrisorile miroseau a sărăcie, a teamă și a odecolon. Babulea le Închidea În sipet. Încetul cu Încetul, mirosul se răspândea În toată casa și, odată cu el, și groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dădu seama că rătăcise drumul și că În loc s-o ia spre nord, o luase spre sud, trecând granița și ajungând la Cernăuți. Profitând atunci de ninsoare, Întoarse caii și făcu drumul Îndărăt. Trecând peste graniță, lângă un stâlp de telegraf, Îl revăzu pe Ippolit, Întors cu spatele la el, mulgând lapte Într-o găleată din halatul său alb, Întins pe sârma ghimpată. În tot acest timp, tovarășii nu stătuseră cu mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
glaspapir. Femeia-beschie nu a ținut cont nici de sentimentele lui Oliver, nici de starea sa de surescitare nervoasă, care a atins apogeul atunci când trupul masterandului a fost jumulit de scoarță, uns cu catran, servind, pentru o noapte, drept stâlp de telegraf. Atunci a intervenit iluminarea și, prin intermediul firelor de păr, Oliver a putut capta În sfârșit gândurile morților ce pluteau În aerul plin de miasme grele din salon și le-a transmis, prin intermediului alfabetului Morse, Într-un alt salon, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
genunchi. „Vedeți”, spuse profesorul studenților, „metoda mea nu dă niciodată greș. Dacă un pacient nu mișcă, Îl declari mort și imediat vei observa În comportamentul său o schimbare de o sută optzeci de grade. Omul-stâncă, omul-perete, omul-bolovan sau omul-stâlp de telegraf, piatra-ponce sau omul-lustră se va mișca pe locul său... Ca să nu mai vorbim de omul-lingură și omul-cui, cel care ține cu tot dinadinsul, bătându-și mereu câte un piron În țeastă, să se transforme În cuier. Desigur că În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
teama ce-i creștea În inimă. Oare unde era Mathilda? Unde dispăruse? De ce venise Noimann s-o caute tocmai În acest tren? Încotro pornise? Unde voia să ajungă? Și ce Însemna destinația finală? Între timp, locomotiva prinsese viteză. Stâlpii de telegraf, Învăluiți În fum, se perindau prin fața lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
O mulțime de frunze se desprindeau de pe trupul zgribulit al masterandului, pierind În Întuneric. Aripile sale pe jumătatea acoperite de pene se ridicau și coborau, acompaniind parcă ritmul roților locomotivei, care gonea fără să oprească În vreo gară. Stâlpii de telegraf, orașele și satele ,mereu rotindu-se În fața lor, se pierdeau În urmă și În urmă. Alergând, Noimann se perinda dintr-un vagon În altul. După ce trecu de Oliver, stomatologul Paul dădu peste un cimitir. Cimitirul curse prin fața lui, cu tot cu cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți; numele compatrioților spânzurați ale căror trupuri atârnau pe stâlpii de telegraf de pe Terazije 1, cuvintele ofițerului german care i‑a cerut Ausweiss‑ul În restaurantul gării din Niš, descrierea unei nunți de cetnici din Vlasotinci, când toată noaptea s‑au auzit focuri de armă. Luptele de stradă În Belgrad din luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o cunosc, Sunt multe teme Cu știința versificării. Descrie tu, Cănd, dezolant, Ore trec. * IDEI Cântec, deasupra cetății, Îmbătrânire ? ! Eternității i-am zis : La muzica asta frumoasă, Sunt lipsuri În sângele meu. Îngeri, deasupra cetății, Emotive, Despre ceva mai nou ? ! Telegraf Sunt lipsuri În sângele meu. * IDEI II Visări de mult mocnite De nu cumva Mi-am pierdut Umbra Între normal, Și ispite. Un vin, oricât de-alinător, Excludă-acest fatal : Contract Cu răul Negustor. * IDEI III Când ore libere Sună Din
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
kile, ar accepta să mă însoțească. În schimb aș putea controla femeile, cele de peste șaizeci de ani și cele sub șaisprezece ani. Cele mai adulte, mai împlinite, pot să-mi dea un șut să mă lipească de un stâlp de telegraf, și astfel s-ar pustii bunătate de rector de autobuz. Cu cele de peste șaizeci de ani pot să-mi pun ambițiile, pot chiar să le fac zile fripte, acestea nu mi-ar putea rezista, totuși pot duce și eu o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uriașă, i se dăduse și lui o postată de țarină. Eu voi semăna porumb. Pentru mămăliga familiei mele, se răsti, în larma mulțimii din sală, un goldăneștean din deal. Uite așa, au să-mi crească! Așa, cât niște stâlpi de telegraf, anticipă el , privind fioros la cei de alături și la cei din viitorul care se prevedea luminos. Răsucindu-și mustața roșie, ca un smoc din coada vulpii, Iuga Panțâru, supranumit Friț, psalmodie popește: Saaagen aaalle fauleeen Leuteee!7... Întrucât goldăneșteanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
psalmodie popește: Saaagen aaalle fauleeen Leuteee!7... Întrucât goldăneșteanul din deal îl privea chiondorâș, neștiind ce vrea să zică, Iuga adăugă: Am să-mi trag și eu telefon la domiciliu, l-a asigurat el. Pe porumbul tău, cât stâlpii de telegraf, e mai de-a dreptul. Fantezia lui Nicanor, bătând greoi din aripi, ca o curcă îndopată, i-l zugrăvi pe cumnatul său întinzând cabluri de telefon peste cuprinsul Baisei, iar cablurile erau verzi, ca niște vițe de dovleci. Amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și i-a arătat cu degetul un grup de copii care se duelau cu niște bețe. — Copii-san! — Poftim? a întrebat Tomoe. — Copii-san. — Da Taxiul a dat colțul și a speriat un câine vagabond care făcea pipi lângă un stâlp de telegraf. Câinele a zbughit-o. Ce putea ea să facă decât să dea din cap și să spună „da“? — Câine-san... periculos. — Da, e periculos pentru câine-san. Era oricum mai simplu să-i cânți în strună decât să încerci să-l corectezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pâlpâind lumânarea de pe taraba bătrânului ghicitor. Știau că-l vor găsi la treabă. — Gas, vrei să-i facem o surpriză bătrânului? La sugestia lui Takamori, Gaston s-a îndepărtat de cei doi și s-a strecurat după un stâlp de telegraf. Higurashitei stătea cu mâinile în poală, privind meditativ la flacăra lumânării. — O, dumneavoastră erați? exclamă el, recunoscându-l pe Takamori. Părea fericit să-l vadă. — Sensei, am venit să ne ghicești... Mă tem că nu vă puteți bizui pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]