2,640 matches
-
e plenitudine de rău, durere și mâhnire. Optimismul este un aspect degradant al spiritului, fiindcă nu pleacă din febră, din înălțimi și amețeli. Tot așa o pasiune ce nu-și extrage tăria din umbrele vieții. În scuipat, în gunoi, în tina anonimă a ulițelor zace un izvor mai curat și nesfârșit mai rodnic decât în împărtășirea blândă și rațională din viață. Avem destule vine prin care să urce adevărurile, destule vine în care plouă, ninge, bate vântul, apun și răsar sori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e prea târziu... căci nu voi să te-nșel asupra viitorului tău... te vei usca sub suflarea mea ca o floare desrădăcinată în arșița soarelui de vară... Trebuie s-o știi... îți trebuiesc angeli? Voi ști să seduc angeli pentru tine... numai să nu te dezguste... Un zâmbet de nespusă și sântă fericire trecu pe buzele lui... Ea făcu o mină de scârbă și dispreț când văzu acel zâmbet... Ea cetea din espresia feței toată cartea sufletului omenesc... - Ți-aduc îndată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
soții evreice. Dintre membrii Biroului Politic din anii de după 1952, au soții evreice: Gheorghe Apostol- xe "Melita"Melita, ce ocupa În anii 50 și Începutul anilor 60, poziția cu echivalență ministerială de director general al Radiodifuziunii, Chivu xe "Stoica"Stoica - Tina, directoare a unui centru de documentare al Academiei, Miron xe "Constantinescu"Constantinescu - Sulamita, lector de marxism, Emil xe "Bodnăraș"Bodnăraș - xe "Florica"Florica ce nu a ocupat funcții speciale, Alexandru Drăgici - Martha, și ea comunistă ilegalistă, Alexandru xe "Moghioroș"Moghioroș
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Chișinău 174 Chișinevschi, Iosif 17, 39, 60, 79, 126, 140, 142, 146, 149, 151-155, 158-159, 174-175 Chișinevschi, Liuba 17, 73, 136, 149, 154-155, 158, 174 Chiper, Ioan 126 Chiriță, I. (Abramovici) 82, 127 Chiriță, Gh. 127 Chitic, Gh. 111 Chivu, Tina 156 Cioroiu, Nicolae 108 Cipru 92 Cluj 59, 67, 74, 92, 134, 166 Codăiești 146, 178 Cohen, Jean 60, 143, 181 Coliu, Dumitru 157 Constantin, Lenuța 164 Constanța 11, 30, 92, 95, 110, 150, 153 Constantinescu, Miron 17, 73, 76
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
120, 127, 129-130, 147, 165 S.U.A. 12, 19-20, 49, 91, 110, 137-138, 176 Stern, Adolph 175 Sternlieb, A. 135 Stockholm 53 Stoica, Chivu 104-105, 109, 128, 156-158, 164, 181 Stoica, Elena 163 Stoica, Gheorghe (Cohn) 105-106, 132, 152-154, 181 Stoica, Tina 156 Stopler, F. 51, 96 Stroe, George 36-37, 181 Suceava 45 Suedia 53 Sulița 71, 97 Szálasi, Ferenc 28 Szkllarska Poreba 37 Ș Șafran, Alexandru 58, 60, 81-83, 114, 116, 138, 144, 180 Șafran, David 84, 144 Șoltuțiu, Ioan 15
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
un popor negru și alte misteruri ale Africii sînt evocate Într-un singur poem. O adevărată explozie de elemente, o geografie fabuloasă, o deschidere enormă a imaginației. Locul focului este luat de mîndrul soare: „În tine cred, o! soare, de tine-mi este dor, Prin cunoscut-am văpaele iubirei, Cu tine-am fost tovarăș pe cafea fericirei, În tine-am sorbit viața, În tine vreau să mor!” Soarele, invocat des, primește toate atributele de preț. E falnic, e dulce, voios, rolul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui a rămas biruitoare timp de un secol. O regăsim și azi la cîțiva poeți contemporani... Clarul, lustruitul, retoricul Alecsandri este uneori ambiguu și profund, cum este În strofa desperecheată de mai jos. „Înger căzut! Înfipt-ai piciorul tău În tină, Mișcînd din vreme-n vreme aripele-n lumină. Putea-vei scăpa oare din glodul ce te-a prins? Vai! chiar pe-a ta aripă noroiul s-a Întins!”* O strofă ce pare scrisă de un Arghezi mai tînăr cu o jumătate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la vederea femeii iubite: „CÎnd sînt lîngă tine eu Încremenesc Gura mi-e-ncleștată, nu poci să-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie Să dau fuga prin cîmpie Și să mă duc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pajiște și alergă către acea voce ce îl acuzase. Mamă! În sfărșit! Gavriel care numai ce se ridicase privi îmbrățișarea celor doi și ascultă schimbul de replici fără să îl audă. Cănd ajunse în dreptul lor , Angel se retrase încet. Cris...tina, Cristina ești chiar tu? Dar de ce te pot vedea? De ce nu ești un suflet? Spune mi, te rog, că nu ți-ai luat viața! Nu, nu, e imposibil ai fi făcut asta de mult dacă doreai. De ce te pot vedea
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
rămase așa până când ochii bolnavului luciră uscați și se traseră îndărătul pleoapelor. — A adormit, auzi din spate vocea lui Pantelimon. A obosit. Îți dai seama ce greu trebuie să fie să verși o lacrimă atunci când lacrima e singurul lucru din tine care se mai poate mișca... Cum moneda își făcuse datoria, o băgă în buzunarul de la piept, apoi puse mâna pe umărul fetei în semn că, până una-alta, acolo nu mai e nimic de făcut. De aceea o găsim acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pierd în indeterminare și, de la "înălțimea" vârstei de 25 de ani, a avea 60 sau 80 de ani reprezintă o abstracție comparabilă cu moartea însăși. Când începi să-i atingi, anii aceștia, descoperi dintr-o dată bunătatea sub forma compasiunii de tine care se răsfrânge asupra celorlalți. Devii umil, bun și înțelept. Până la 40 de ani eram mai mult o fiară și fiecare clipă o trăiam, propulsat de propria mea aroganță vitală, pe orizontala eternității. A trebuit să sufăr, să mă doară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-i fie, însă, trupului care îl poartă. 29 martie Ce ciudat! Când e vorba de o mărturisire scrisă, prietenii îți fac mult mai puțin credit decât cei care nu te cunosc deloc. Experți în tine fiind (adeseori sătui de tine) și cunoscîndu-te deopotrivă cu iubire și răutate, ei au pretenția că te dețin dincolo de imaginea pe care, scriind, vrei să le-o propui celorlalți despre tine. Nimeni nu e mai puțin dispus să creadă în sinceritatea ta decât un prieten
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
etimologic ceea ce-i stă mai mult în cale acestei pronunții: vocalele pure cari nu se pronunță cum se scriu: o pus în loc de u [și e pus în loc de i] d. e. potend în loc de putând - potentia în loc de putință - bene în loc de bine, tene în loc de tine ș. a. Și apoi tocmai acest ă pe care dnia-lor îl blamează le-a făcut mediu unificator cu trecutul - așa: inima, Săbiniu, băserica astfel încît ă are un rol mult mai mare în etimologism decât în fonetism chiar. El e o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fi d-voastră singurul om pe care să-l sprijin cu prezența, dar revolverul are la caz de autoîmpușcare o barieră de încărcare. Și am dat în judecată firma producătoare și mă simt bine ca reprezentantă legală împotriva barierei de tine înființate. EL:Rămân în dezavantaj: Avantajul mereu rămâne ura. Merg să mă plimb pe stradă și îmi admir abatorul. În fiecare om întâlnit în cale observ gaura împușcăturii sau locul în care ar trebui să fie tăiat. (Vehiculul-Ea părăsește patul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu pâine cu untură, spre a muri. Totul, aproape totul trebuie să urce, să urce în prea șvăbuitul lagăr de concentrare spre a putrezi mai departe fără să fie deranjat. IMPRESARUL: Asta... nazismul în el însuși, ești tu... compozitorul din tine îți dă dreptul la totala stăpânire... MECENA: Nici așa, nu, chiar, într-adevăr, chiar așa... că atunci nu va mai urma nici o tejghea în natură și nici o muzică totală. PIANISTA: Ce-i mai bun va fi mereu pur și simplu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a soțului, pe care nu vrea să-l înjosească cu nimic prin purtarea ei și al cărui nume consideră că nu trebuie întinat cu nimic („Le-a spus că soțul pentru a ei vină/ Nu-și poarte numele târât prin tină,/ Aceasta nu răbda-va ea.” 696). „Lucreția lui Chaucer este un fel de umanist, conștientă de puterea ideologiei 693 Ibidem, p. 241. 694 Andrew Galloway, Chaucer's Legend of Lucrece and the critique of ideology in fourteenth-century England, în „ELH
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să facă stâncile nevăzute. Femeia, pusă în fața situației împlinite, își manifestă disperarea, se căiește de făgăduința făcută și preferă mai bine moartea, decât necinstea: „Dar nu e dintr-ales: mai bine moarte/ Decât să cad cu trupu-ntru păcat,/ Sămproșc cu tină numele mi curat;/ Prin moarte-ncalte-aș fi răscumpărată.” 825 Însă decizia sinuciderii nu o poate lua în absența soțului. Pentru ca lamentația ei să devină și mai patetică sau pentru a-și oferi imboldul necesar sacrificiului propriu, personajul feminin aduce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu reușește uneori să își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-ai săi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a soțului, pe care nu vrea să-l înjosească cu nimic prin purtarea ei și al cărui nume consideră că nu trebuie întinat cu nimic („Le-a spus că soțul pentru a ei vină/ Nu-și poarte numele târât prin tină,/ Aceasta nu răbda-va ea.” 696). „Lucreția lui Chaucer este un fel de umanist, conștientă de puterea ideologiei 693 Ibidem, p. 241. 694 Andrew Galloway, Chaucer's Legend of Lucrece and the critique of ideology in fourteenth-century England, în „ELH
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să facă stâncile nevăzute. Femeia, pusă în fața situației împlinite, își manifestă disperarea, se căiește de făgăduința făcută și preferă mai bine moartea, decât necinstea: „Dar nu e dintr-ales: mai bine moarte/ Decât să cad cu trupu-ntru păcat,/ Sămproșc cu tină numele mi curat;/ Prin moarte-ncalte-aș fi răscumpărată.” 825 Însă decizia sinuciderii nu o poate lua în absența soțului. Pentru ca lamentația ei să devină și mai patetică sau pentru a-și oferi imboldul necesar sacrificiului propriu, personajul feminin aduce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu reușește uneori să își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-ai săi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe cei dinainte... Și să se îmbogățeasc ă. Săpând temelia a ceea ce era... zidărie. Din sarcasm, umor sau lehamite, ori toate la un loc, se cântă: „Ceaușescu n‐ a murit / Istoria ne‐a păcălit / Ceaușescu e în mine, e în tine / Ca o boală ce revine.” Dintr‐o asemenea pornire unii cer astăzi, la 14 ani de la crimă, rejudecarea procesului Ceaușescu pentru că acuzarea a fost nefundamentată... Un profesor, realizatorul Pell - Amarului, are curajul să spună lucruri pe care toată lumea le știe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1957 s‐ a ocupat de toate (a XIII‐ a aniversare a eliberării), nimic despre George Tutoveanu! Deabia la 26 octombrie 1957, într‐o sâmbătă, sosește „comanda socială” de la Iași l a Bârlad, și ziarul Steagul roșu publică poeziile „Vouă, celor tine ri” și „Strămoșii” de G. Tutoveanu, iar în chenar negru „G. Tutoveanu” de Constantin Ciopraga, un documentar preluat din Iașul Literar nr. 9/1957. La 22 februarie 1958 în Steagul roșu este publicată fotografia profesoarei Eugenia Tutoveanu, candidată în alegerile
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de‐ o murdărie crasă / Asta e înfățișare? / Uite, eu sunt tot frumoasă, / Astăzi parcă‐ s tipărită! / Nici o filă răvășită.../ Chiar coperta mi‐i curată / Cum a fost de prima dată./ Tu ești însă o rușine! / Doamne, cum să scap de tine / Să nu te mai văd de loc?”/ Ș‐ aici cartea cea frumoasă /Astăzi parcă tipărită ,/ Făr‐o filă răvășită / A tăcut, fiind convinsă / Că vecina‐i e învinsă. / Totuși, foarte cuvioasă / Va răspunde dumneaei. / Și răspunsul a venit / Prompt, cum
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
te simți ca și cum toata puterea de a mai dori ceva Ți s-ar fi epuizat. Animația pare să fi dispărut și tu nu o poți face să reapară. Tot ceea ce poți face este să lucrezi cu acea mică parte din tine care nu se plictisește și să o folosești pentru a fermeca și convinge restul personalității tale să revină În curentul vieții. „Plictiseala mai Întâi de toate este un fapt de ordin vital; e În legătură cu oboseala organică. Închiderea În sine a
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]