1,911 matches
-
în ele e mai mult greșeală decât vină; și iată că, exilat din Roma, am plătit pentru ele satură-ți bine inima o dură pedeapsă, prin exil și locul exilului". Mai jos (v. 51 și urm.) Ovidiu face trimitere la tiranul Siciliei, Falaris, care, așa cum se știe din legendă, l-a aruncat în taurul de bronz încins pe inventatorul celebrului mijloc de tortură. Îl avertizează, deci, pe acel prieten nemilos: până la sfârșit, Augustus l-ar putea suspecta și pe el și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aruncat în taurul de bronz încins pe inventatorul celebrului mijloc de tortură. Îl avertizează, deci, pe acel prieten nemilos: până la sfârșit, Augustus l-ar putea suspecta și pe el și l-ar putea pedepsi în mod exemplar, așa cum a făcut tiranul Falaride cu Perillus. În acest fragment trebuie subliniate două elemente: în primul rând, trimiterea la Falaris, pentru a sugera aici persoana împăratului. Fără îndoială, o asemenea comparație compromițătoare și dură, chiar dacă indirectă, nu era deloc menită să-l măgulească pe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe Augustus. Prin asemenea dezvăluiri, care sunt de-a dreptul aluzii, se trădează adevăratele sentimente ale lui Ovidiu față de împărat. Repetăm: nu este singurul fragment din operele de exil ale lui Ovidiu, în care Augustus este comparat cu astfel de tirani și chiar monștri istorici și de legendă. Și nu suntem de părere că un asemenea resentiment sau o asemenea ură față de împărat, au fost provocate în inima sulmonezului numai în urma relegării sale la Tomis, ca reacție împotriva măsurii lui Augustus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se bucurau de aprecierea aristocrației: Epicedion-ul lui Germanicus fusese citit în prezența marilor Doamne, în casa lui P. Petronius. Tot în Epist. ex Ponto, IV, XVI, 31 se face trimitere (alături de Varus sau Varius) la Gracchus, care "punea în gura tiranilor cuvinte nemiloase". Cum Varus Gracchusque darent fera dicta tyrannis. Pe urmele lui Weichert 311, acesta este asimilat cu Ti. Sempronius Gracchus, amantul Iuliei, care a fost asasinat la ordinul lui Tiberiu. "Les rapports d'Ovide, qui cite le nom de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
regele Corintului, miloasa Antigona din Teba nu a ezitat să-și îngroape fratele, pe Polinice, căzut în războiul celor Șapte împotriva Tebei (v. 65-70). Disimulându-și intențiile, Ovidiu o asemăna pe Fabia cu Antigona și, implicit, pe Augustus cu tipul tiranului, Creon. Adevărul, ascuns pentru mult timp, cu mâhnire și gelozie în inima sulmonezului, iese dintr-o dată la iveală: Augustus este identificat cu Creon. Pe marmura mormântului de la porțile Romei, soția va grava cu litere mari epitaful pe Ovidiu i-l
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Augustus, care, pentru opoziție, ar fi trebuit să readucă în discuție reinstaurarea republicii, pare că vrea să-i dezvinovățească dinainte pe prieteni (mai ales pe cei mai apropiați) de orice acuzație de "colaboraționism" cu regimul lui Augustus: intervențiile pe lângă "tiran" fuseseră nule, ei nefiind evident printre susținătorii regimului imperial (despre care se credea că va cădea odată cu moartea lui Augustus). Nu este exclusă nici această preocupare; în același timp respectiva scrisoare accentuează abandonul total din partea prietenilor, dar, potrivit mai multor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Augustus nu este un Creon, un Antifate, un Falaris, un Busiris (poate, un Metellus)432, dar este zeul cel mai blând și mai cumpătat. Chiar și numai gândul, deși îndepărtat de Ovidiu, de a-l compara pe Augustus cu asemenea tirani sau cu ființe monstuoase de o cruzime proverbială, nu-l putea măguli pe Împărat și pe susținătorii săi: poate astfel ar fi fost avertizați. Însă, opozanții față de regimul augustan înțelegeau fără îndoială, din zbor, că Ovidiu era convins de veridicitatea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să lingușească, să aduleze. Motivul unei astfel de neputințe pentru noi este evident: era prea îndurerat de pedeapsa dată de Augustus, pentru a mai avea puterea sufletească să-l lingușească pe cel pe care-l considera, în străfundul inimii, un tiran crud, mai mult un mostru cu chip uman, un antropofag. Chiar fără să vrea, adularea lui Ovidiu se trasformă în satiră și mai ales într-o sfidare a împăratului. Sunt numeroase pasajele în care apare această stare sufletească a sulmonezului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În zi, În noapte, seara, În alba dimineață, Un farmec fără nume se varsă p-a ta față. Pe valurile tale, ce ne-ncetat murmur, M-ai legănat tu dulce, sînt element d-azur, D-o patrie frumoasă, dar dată moștenire Tiranilor din secoli, respins, a mea iubire Pe sînul tău, o, mare, se leagănă cu dor; Tu i-ai luat ei locul În sîntul meu amor, Și valurile tale, sălbateci, furtunoase, N-au fost atît de aspre, atît de fioroase Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt și cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Amoriului din prieteșug, unde Conachi unește discursul moral cu discursul erotic propriu-zis. Amorul este, aici, „cuvîntul [...] cel mare” al inimilor, iar prieteșugul anticamera lui. Pentru ca amorul să domnească (Conachi folosește citeva imagini imperiale: „acest Împărat al lumii”, „stăpînitor de plăcere”, „tiran la Împotrivire”...) trebuie ca să existe prieteșugul cu credință: „dar din ceruri”. El netezește calea iubirii pregătind sufletul să primească simbatiea, mila, credința. Toate acestea ajută la Înfăptuirea unei mari prefaceri: „Din prieteșugul dulce În amori cu Înfocare, Ah, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un fior Ce m-arde și mă-ngheajă, m-apasă cu cruzime, Și gura-mi se Închide și capu-mi pare mor.” 9. SÎnt și chinuri mai subtile În această semiologie a amorului. De pildă solitudinea. Conachi o trece În rîndul tiranilor care Îl asupresc grozav. Sentimentul mai general este că iubirea introduce bărbatul Într-o Închisoare teribilă: „Singurătatea, tu ești Tiranul carele arzi Inimile omenești Cu urît și cu năcaz. Tu pre mine mă omori, În vreme ce Încă-s viu...” În chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mor.” 9. SÎnt și chinuri mai subtile În această semiologie a amorului. De pildă solitudinea. Conachi o trece În rîndul tiranilor care Îl asupresc grozav. Sentimentul mai general este că iubirea introduce bărbatul Într-o Închisoare teribilă: „Singurătatea, tu ești Tiranul carele arzi Inimile omenești Cu urît și cu năcaz. Tu pre mine mă omori, În vreme ce Încă-s viu...” În chiar versurile citate mai este indicat un mărunt demon; urîtul. În vecinătatea Iui stă mîhnăciunea (melancolia, numită Într-un loc milanhonie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trag. le sufăr toate pentru ceea ce-am iubit...” În același stil este compusă și Scrisoarea către Zulnia, poem complex și profund. Este istoria unei pasiuni scrisă de un Tristan care-a pierdui pe holda lui. Regele Marc este un tiran implacabil („aruncată de un tiran... În vron loc cu depărtare”). Acela care vămuiește sufletele? Iscusința lui Conachi e să țină poemul Într-un timp nedeterminat: un prezent al pasiunii. În el intră toate nuanțele temporare. Faptele s-au petrecut, se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceea ce-am iubit...” În același stil este compusă și Scrisoarea către Zulnia, poem complex și profund. Este istoria unei pasiuni scrisă de un Tristan care-a pierdui pe holda lui. Regele Marc este un tiran implacabil („aruncată de un tiran... În vron loc cu depărtare”). Acela care vămuiește sufletele? Iscusința lui Conachi e să țină poemul Într-un timp nedeterminat: un prezent al pasiunii. În el intră toate nuanțele temporare. Faptele s-au petrecut, se petrec Încă, ibovnica slăvită se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cea dintâi, puserăm beznelor tuturor căpătâi și rânduirăm pravilă și lege că numai cine seamănă culege». Poezia acestor poeți ai primăverii se va țese pe teme apropiate, pentru că ea a crescut pe trunchiul aceluiași proces istoric. Amintirea trecutului recent, cu tiranii și silniciile sale e Încă obsedantă și În ea poeții vor turna culorile cele mai Întunecate. În amplul său poem Nicolae Tăutu și-a propus să scrie În versuri cronica unui sat de munte obscur, „fără monografie”. Regimurile trecute i-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu înseamnă că el nu știe încotro se îndreaptă și că nu avansează cu o voință inflexibilă. Primele obstacole constau în opoziția nobiliară.Marii nobili și oamenii de mai mică noblețe care îi înconjoară văd foarte repede în Richelieu un tiran care amenință "libertățile tradiționale" ale regatului și rolul necesar pe care nobilii trebuie să-l joace pe lîngă rege. Este deci firesc să cauți să-l elimini. În majoritatea comploturilor urzite în acest scop, Gaston d'Orléans, frate al regelui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
261). Informarea cetățenilor devine o preocupare majoră și cluburi și societăți populare devin locurile de lectură a unei prese care vrea să îndrume masele. Visul unei instrucții publice care i-ar învăța pe oameni dragostea de patrie și ura împotriva tiranilor animă planurile de reformă. O politică a limbii se afirmă; ea vede în limba franceză limba națiunii și în dialect pe cea a obscurantismului, ba chiar a trădării (document 2, p.262). La Paris, în sfîrșit, un om nou, acel
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
renunțe la iluziile lor. Franța nu este Prințesa adormită pe care geniul Eliberării va veni să o trezească ușor. Franța este o prizonieră torturată, care, sub lovituri, în temnița sa, a măsurat, odată pentru totdeauna, cauzele nenorocirilor sale și infamia tiranilor săi. Franța eliberată nu va voi nici să reia drumul prăpăstiei, nici să rămînă pe cel al sclaviei. Franța a ales dinainte un drum nou. Dacă ea înțelege pe viitor să fie liberă, să nu cunoască decît suveranitatea ce se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ahab părea să fie stăpînul, iar celălalt sclavul lui, căci firea lui dominatoare li se dezvăluia zilnic, ceas de ceas, clipă de clipă, supușilor săi. Ceea ce nu-i împiedica să pară amîndoi legați la același jug și mînați de un tiran nevăzut - o umbră firavă, alături de un trup vânjos. Orice ar fi fost partul, Ahab era ca o chilă trainică, de neclintit. La cele dintîi licăriri ale zorilor, glasul lui răsuna la pupa ca un dangăt: Ă Sus pe catarge! Și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
partide, sunt inimaginabile în faza a doua și mai ales în faza a treia. Într-un rând, laudă pe Dimitrie Brătianu, pe care mai târziu îl va ocărî cu cruzime; altă dată, declară că în Rusia s-ar face călăul tiranilor; aiurea prevede cu bucurie că republica franceză (subliniez ambele cuvinte!) va bate pe nemți după pace: altă dată, explică starea anormală a Austriei prin rămășițele trecutului etc. 1 Și, ca și în privința concepției filozofice, a concepției artistice, a stilului etc.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Ultimul paragraf al textului sfânt se dovedește a fi reprodus întocmai după textul „Pătimirii”: „Au primit cununa de martiri, Sfinții și atleții lui Hristos în cetatea almiridensilor, preotul Epictect și monahul Astion, în a opta zi a lunii iulie, în timpul tiranului Dioclețian, sub comandantul Latronianus, iar după socotința noastră când domnește în ceruri Iisus Hristos Mântuitorul nostru, Căruia I se cuvine toată slava și împărăția, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor, Amin!”. Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, cea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Irod a survenit o eclipsă de Lună. Dintre cele trei eclipse ale epocii, ultima a avut loc în noaptea de 12 spre 13 martie 750, Pasha căzând atunci la 12 aprilie. La puțin timp după această dată a urmat moartea tiranului. S-a observat că în era dionisiană se întrebuințează așa-numita cronologie scurtă a vieții lui Iisus Hristos, care se pare că ar fi descrisă în Evangheliile sinoptice. El ar fi murit în anul 31 al erei noastre (d.H.), ipoteză
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fost puțin suprins pentru ca nu vedeam interesul acestui act (războinic) în afara celebrei replici Dau un regat pentru un cal. Cât de naiv fusesem. Visarion ne-a arătat în citirea sa că actul ultim e un act care ne arată "moartea tiranului" și "supraviețuirea" sa. Exercițiul era executat de studenți actori, precum și de un actor profesionist, pe care l-am cooptat în proiectul nostru: Vasile Gheorghiu, de la Teatrul Mic, în rolul lui Richard. Cu toate că în mintea mea, în mod surprinzător, sunt prezente
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]