3,898 matches
-
departe de a fi fericiți; unele triburi de țigani trăiesc aici ca vagabonzi; nu și-ar schimba nicicum soarta pentru această sclavie deghizată, pentru această existență amfibie; această stare pseudo-militară și pseudo-agricolă; această viață strict reglementată, încastrată rigid, în care toba bate fără încetare, unde inima nu mai bate. Partea a doua Moravuri, obiceiuri, instituții Capitolul 1 Populația Românii propriu-ziși • Țiganii • Israeliții • O colonie străină • Aristocrația, clerul, țăranii • Clasa de mijloc în formare • Locuitorii Bucureștiului Populația Principatelor Dunărene este de 4
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cum să se miște și ce să săvârșească. În zorii zilei, la 10 ianuarie, întăile elemente ușoare și mișcătoare ca și negura au luat contact cu fruntea oștirii lui Soliman-Beg. Era ceea ce s-ar chema astăzi o diversiune: adică buciume, tobe, strigări de război și săgeți, în lunca de dincolo de mlaștină, în laturea drumului pe care se afla intrată oastea. Acest atac de spaimă, călăuzit de oameni dibaci și cunoscători ai locului, a făptuit tocmai ceea ce trebuia să se întâmple. La
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
să-mi spună toate acele lucruri care te întrebai de unde dracu le știa o ghicitoare, (fiindcă erau adevărate) mie nu mai mi-era gândul la școală, aș vrea să plec, dar o să mai stau totuși un timp... O damă de tobă îmi purta gândul, un crai de... Un drum cu un dar de bani... Aiurea, care drum și de unde bani? O întrerupsei: - De când te cunoști tu cu nenea? - Păi de prin primăvară! Nu aveam, pe atunci, grija de a nu vorbi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
OPRI ÎN LOC. URMĂ O PAUZĂ, TIMP ÎN CARE SE AUZI UN SUNET SLAB DIN INTERIORUL CEASULUI. APOI ÎNCEPU O MELODIE. PE CADRAN SE CONTURĂ UN JOC DE LUMINI MULTICOLORE. ECOUL MELODIEI SE STINSE ȘI URMĂ ALTĂ PAUZĂ. RĂSUNARĂ BĂTĂI DE TOBE A CĂROR INTENSITATE DESCRESCU TREPTAT ȘI O VOCE DE BARITON ANUNȚĂ ÎN ENGLEZA TIP, CARACTERISTICĂ VOCILOR MECANICE: "A FI ACUM ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ, 26 AUGUST, 2140 E.N.". PUȚIN MAI TÂRZIU, ACEEAȘI VOCE FĂCU CUNOSCUT CĂ "VREMEA A FI FOST
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DA ORDINE SĂ FIE ÎNTOCMITĂ O HARTĂ. \ În regulă, spuse Marin. Asta e tot ce voiam. Acum, ce-ar fi să îl chemi pe tipul care m-a legat la ochi să mă ducă de aici? Așteptați! spuse Scudder. BĂTU TOBA ÎN MASĂ CU DEGETELE LUI SUBȚIRI CA NIȘTE GHEARE. A FOST O ÎNTREVEDERE SCURTĂ, DOMNULE TRASK. NU E ÎN GENUL DUMNEAVOASTRĂ. DE OBICEI SUNTEȚI MULT MAI PRUDENT ȘI DAȚI MAI MULTE DETALII. POVESTIȚI-MI CEVA DESPRE CREIER. URMARĂ MAI MULT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
una câte una în fluviu, ca și cum cerul și-ar fi picurat ultimele lumini. Aerul dens mirosea a fum și a apă. Se auzea vuietul foarte apropiat al pădurii uriașe și încremenite. Și dintr-o dată se înălțară în depărtare bătăi de tobă și cântece. La început surde, apoi deslușite, se apropiară din ce în ce mai mult, apoi amuțiră. Puțin după aceea se ivi o procesiune de tinere negreseâmbrăcate în rochii albe de mătase ieftină, cu talia foarte joasă. În urma lor mergea un negru foarte înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mergea un negru foarte înalt, strâns într-o tunică roșie, peste care-i atârna un șirag de dinți colorați, iar în spatele lui veneau de-a valma câțiva bărbați îmbrăcați în pijamale albe și un grup de muzicanți purtând triunghiuri și tobe mari și joase. Bucătarul spuse că trebuia să se țină după ei. Coliba la care ajunseră mergând de-a lungul malului, la câteva sute de metri depărtare de ultimele cocioabe, era mare, goală, relativ confortabilă, cu pereții tencuiți pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zeu bestial și pașnic. Negrul cel înalt îl privi, apoi, mulțumit, se întoarse la locul lui. Începu totodată să cânte, cu o voce de trâmbiță, primele note dintr-o melodie, pe care toți ceilalți le reluară în cor, acompaniați de tobe. Cercurile porniră atunci să se învârtească în sens invers, într-un fel de dans greoi, cu pași apăsați, ce semăna mai curând cu un tropăit, ușor subliniat de dubla șerpuire a șoldurilor. Zăpușeala crescuse. Pauzele erau însă tot mai scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
strânși, acesta reproducea, stând pe loc, tropăitul ritmat al celorlalți. Și abia atunci d'Arrast își dădu seama că el însuși dansa de o bucată de vreme, cu întreg trupul lui greoi, dar fără să-și miște picioarele. Dintr-o dată, tobele se dezlănțuiră ca turbate și, o dată cu ele, porni a se învârti nebunește și diavolul cel roșu. Cu privirea în flăcări, cu mâinile și picioarele învârtejite în jurul trupului, se culegea pe sine îngenunchind când pe un picior, când pe celălalt, întețind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
picior, când pe celălalt, întețind ritmulpână într-atâta, încât te așteptai în fiecare clipă să-l vezi risipindu-se în bucăți. Dar, pe neașteptate, se opri în plin avânt, întorcând către cei de față o privire mândră și fioroasă, în timp ce tobele răpăiau de se cutremura coliba. Un dansator țâșni atunci dintr-un colț întunecat, îngenunche, și-i întinse posedatului o sabie scurtă. Negrul cel înalt luă sabia, privind întruna în jurul lui, și începu s-o răsucească deasupra capului. În aceeași clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dar nu-l zări nicăieri. D'Arrast se lăsă atunci să alunece de-a lungul peretelui, ghemuindu-se pe vine și încercând să-și stăpânească greața care-l cuprindea. Când deschise ochii, aerul era tot înăbușitor, dar zgomotul încetase. Numai tobele răpăiau surd și fără întrerupere, iar în toate ungherele colibei grupuri de bărbați înveșmântați în pânză albă țopăiau pe loc. În mijlocul încăperii, de unde paharul și lumânarea fuseseră luate, câteva fete, în stare semihipnotică, dansau cu mișcări lente, mereu gata parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în toate ungherele colibei grupuri de bărbați înveșmântați în pânză albă țopăiau pe loc. În mijlocul încăperii, de unde paharul și lumânarea fuseseră luate, câteva fete, în stare semihipnotică, dansau cu mișcări lente, mereu gata parcă să se lase depășite de ritmul tobelor. Cu ochii închiși, drepte, se legănau ușor înainte și înapoi, aproape fără să se clintească din loc. Două, obeze, aveau chipul acoperit cu un văl de rafie. Între ele se afla o negresă înaltă și subțire, pe care d'Arrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
căreia era înfiptă o pasăre multicoloră. Pe trupul plăpând, frumosu-i cap se legăna încet, puțin răsturnat pe spate, iar pe obrazul adormit se răsfrângea o melancolie liniștită și nevinovată. Când muzica se oprea, ea se clătina, toropită. Ritmul întețit al tobelor era ca o tulpină nevăzută, în jurul căreia fata își încolăcea arabescurile moi, pentru ca, pe neașteptate, să se oprească iar, o dată cu muzica, clătinându-se până aproape să cadă și scoțând un strigăt ciudat de pasăre, ascuțit și totuși melodios. D'Arrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii și albaștri, urmați de câțiva băieți înveșmântați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la gura sobei, sorbind din pahar, visuri șiamintiri de-o viață, prin vinul fierbinte. Simt cum clocotește sângele prin vene, aidoma văpăilor focului din sobă. Ca prin vis, când somnul vine pe sub gene, aud un mesager sub ferești, bătând din tobă. Mă trezesc instantaneu și mă uit pe geam; în jocul fulgilor de nea te zăresc pe tine. Ești cuadevărat cel la care eu râvneam, și ca-ntr-o poveste, vine, tristeți să-mi aline? Te aștept de o viață, dragoste
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe toți, deodată, și fără pâine, apă, să-i ținem, să se zbată ca peștele pe uscat! Pe-un zâmbet de așteptare Pe-un zâmbet de așteptare De mă iubești, n-o spune în gura mare ca cel ce bate toba în van și în deșert. Vino la urechea mea ca semn de boare și-adună toți greierii la un concert alert. Alege - o poezie în versuri tandre, greierii să te-acompanieze până-n zori. Eu, ca o fotografie între cadre să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
rudă, pronunțarea doar a numelui, aducea un fel de prevestire rea, care o înfricoșa. — Dacă ar fi avut un copil, poate... încerc, iarăși, să murmur. Dar nu mai aude nimeni, au început pregătirile orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o parte scaunul, repede ocupat de-un mops mexican, elegant, răgușit, o frunte ridată, doi canini lungi de aur. — Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru vocea plină a femeii venind de sub acoperișul verde al pălăriei, în fața căreia se stingea, brusc. Rareori, însă, deoarece doamna se retrăsese, zumzăind scăzut, cu Adolescentul. Amândoi, se pare, cu preocupări pentru artă. Discuția dobândea uneori acute și lovituri de tobă sau alămuri. Un număr relativ restrâns de cuvinte polariza, de fiecare dată, pasiunile. Vocile se amestecau. Se deprinsese, însă, deja, să aștepte și să intercepteze cuvintele : risc, răspundere, caracter, libertate, contradicții, comoditate, alegere. Distingea și curbura, ca a unei subțiri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca-ntr-un prohod Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod - sfințire de-apă, Pe uliți lumea să nu-ncapă; Se scurg încet - tarra bumbum, Ostașii vin în marș acum, Naintea lor tambur-major, Voinic el calcă din picior Și tobe tare-n tact ei bat Și pașii sună apăsat; Lucesc și armele în șir, Frumos stindarde se deșir; Ei trec mereu tarra bumbum Și dup-un colț dispar acum... {EminescuOpIV 195} O fată trece c-un profil Rotund și dulce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
așteaptă cu mine într-un veac, În care poezie și visuri sunt un fleac: Nu te îndemn eu însuși ca să-mi urmezi în cale, Să fiu nemernic martor nefericirii tale. De cât să scriu la versuri, mai bine-aș bate toba: Cu rime și cu strofe nu se-ncălzește soba. Chiar inima-mi de-aș da-o să bei dintr-însa sînge: Nevoia este ghiața ce-amoru-n grabă-l stinge. Visând astfel ia sama cu mine că petreci, Copil cu gură caldă, cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meritele. Medicii i-au dat două luni de viață. Și el, nesimțitul trăiește și acum. Pentru mulți dintre noi, viața nu este decât o sordidă sală de așteptare. In numai câteva generații, europenii au ajuns de la muzica sferelor la urgia tobelor. Perisabilitățile în arta contemporană sunt, cu siguranță, mai mari decât cele de la raionul de mezeluri. Democrația asigură participarea tuturor și prosperitatea câtorva. Intre intelectual și diplomă poate să nu fie nici un grad de rudenie. In istoria literaturii numai câțiva scriitori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vine să-i lovească. 10. Taurii lor sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă. 11. Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi și copiii se zbenguiesc în jurul lor. 12. Cîntă cu sunet de tobă și de arfă, se desfătează cu sunete de caval. 13. Își petrec zilele în fericire și se coboară într-o clipă în locuința morților. 14. Și totuși ziceau lui Dumnezeu: Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale. 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
goală. E și mai îndârjit. Mai face un pas... nu mă pot apăra decât cu bastonul... tremur ! Mă fac mic... mic de tot! Mai face un pas. Trebuie să mă feresc, dar n-am cum... și tremur în continuare. O tobă minusculă trecută de-a curmezișul pieptului, îi întregește aspectul înfiorător de mic războinic ! Pe neașteptate, sare pe mine cu-n strigăt victorios, ca o lăcustă vicleană ! - Ajutor ! Strig eu pervers, dovedindu-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se usuce! Am pornit căldura, ești înghețată bocnă... și fă-te comodă! Se cunoștea nivelul de educație după modul cum învârtea cuvintele, parcă-i poruncea! El aparținea altei civilizații însă acum nu mai conta nimic! Ploaia, înverșunată bătea ca o tobă îndrăcită pe plafonieră; furtuna se pornise; apa curgea șiroaie, drumul nu se mai distingea și totul era înecat în zăpada care se topea imediat. Avea senzația că mașina plutește pe o peliculă infinită de lichid. Dacă șoferul nu urmărea șoseaua
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
păsărelele. Cea mai nasoală chestiei când mori e că a doua zi dimineața te scoli mort și nu te mai poți îmbrăca, drept care te spală și te îmbracă alții. Aud sirena. Inima mea execută un solo de baterie, cu multe tobe mari. Mă mai trezesc o dată când sânt scos din Salvare. Apare chipul Rosei în fața mea. Ce frumoasă e! Nu știu ce-mi spune, dar văd mâna ei care se apropie de fața mea. Mă mângâie. Cerul face curbe, mărginit de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]