2,014 matches
-
fiu deranjat de traficul infernal; gândind la tine în toată simplicitatea, în simbioză strânsă cu momentele corpului meu: picioarele mele, brațele și inima mea! Te îmbrățișez, mon merveilleux amour. Vreau să-ți spun un mare secret: le temps c’est toi! René. P.S. N-am primit nici un semn de viață de la Nicolae! Ce se întâmplă cu el? E bolnav? A primit scrisoarea mea de la Sarajevo? Vineri, 23 august 1974 Gavréa, mon amour. Merci pentru poezia ta „Lunga vară fierbinte”. Îmi place
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care nu încetează să gândească! Binecuvântată să fie inima ta care bate - care nu încetează să bată! Binecuvântați să fie ochii tăi care mă înghit avertizându-mă, mângâindu-mă, pedepsindu-mă și iubindu-mă! Al tău, mon amour, tout à toi, en toi et par toi, René. Decembrie Încă un an care se sfârșește atât de repede. Scrisorile lui René mă țin parcă în ambra iubirii, ca un prizonier fericit- numai „prizonierii iubirii” pot fi mulțumiți. Deși știu că nu există
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încetează să gândească! Binecuvântată să fie inima ta care bate - care nu încetează să bată! Binecuvântați să fie ochii tăi care mă înghit avertizându-mă, mângâindu-mă, pedepsindu-mă și iubindu-mă! Al tău, mon amour, tout à toi, en toi et par toi, René. Decembrie Încă un an care se sfârșește atât de repede. Scrisorile lui René mă țin parcă în ambra iubirii, ca un prizonier fericit- numai „prizonierii iubirii” pot fi mulțumiți. Deși știu că nu există fericire, mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Binecuvântată să fie inima ta care bate - care nu încetează să bată! Binecuvântați să fie ochii tăi care mă înghit avertizându-mă, mângâindu-mă, pedepsindu-mă și iubindu-mă! Al tău, mon amour, tout à toi, en toi et par toi, René. Decembrie Încă un an care se sfârșește atât de repede. Scrisorile lui René mă țin parcă în ambra iubirii, ca un prizonier fericit- numai „prizonierii iubirii” pot fi mulțumiți. Deși știu că nu există fericire, mă încăpățânez să cred
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apropie de Roma și Berlin, spre a nu rămâne izolat. Nu „filo-germanismul” nostru inexistent, ci condițiile politice speciale ale Continentului european în preajma anului 1937 impuneau aceasta. De altfel să nu se uite că, prin 1921-1923, când „mișcările studențești” erau în toi, naționaliștii au fost acuzați că ar fi agenții... Ungurilor, deoarece și în Ungaria erau câțiva naționaliști care cereau „numerus clausus”. Trebuie observat aici că Mișcarea Legionară ar fi urmat, în interior, o politică socială mult mai radicală decât aceea a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu plăcere. Așa am aflat că ofițerul cu care lucra, un maior, dădea raite prin talcioc ca să confiște obiectele de patrimoniu: numismatică, piese din metal prețios, tablouri, icoane, cărți rare etc.; procesul-verbal îl întocmea numai după ce prada era vămuită. În toiul pregătirilor pentru congresul partidului din noiembrie ’89, propaganda era în floare. În parcul de lângă Casa Tineretului un panou înfățișa figura zâmbitoare a lui Ceaușescu sub lozinca: „La al paisprezecelea Congres Ceaușescu reales !” Împreună cu informatorul meu mă îndreptam spre casă când
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de precauție. Mai văd și acum, la una din aceste mese (frecventele treceri prin Viena ale regelui Carol îi aduceau Legației onoarea a numeroase invitații...) pe bătrînul baron Bolfras, șeful Cancelariei militare imperiale, care, obligat să-și șteargă nasul în toiul degustării unui spate de iepure cu smîntînă, se aplecase peste farfurie, cu coatele depărtate ca pentru apărare, spre a împiedica furtul instantaneu. Cît îl privește pe contele Bellegarde, acesta așezat nu departe de Franz Iosif și notînd pe meniu observațiile
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
readuce munca la cîmp, dimpotrivă, ar fi gata să și dezerteze. Pe baza acestor informații liniștitoare date de cancelarul Berchtold, Regele Carol mă autoriza să-mi prelungesc cu cincisprezece zile concediul regulamentar, pentru o căsătorie în familie, și tocmai în toiul petrecerilor de la țară prilejuite de această unire au parvenit noutăți alarmante despre tensiunile turco-bulgare și, în cele din urmă, referitoare la mobilizarea generală a armatei bulgare. Dornic să ajung la post cît mai repede, am fost totuși obligat să mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dea posibilitatea ducelui de Aosta să-și arate capacitatea de șef și să salveze onoarea armatei italiene printr-o rezistență eroică în condiții disperate. Moartea sa în captivitate, în Kenya, marchează cu o trăsătură finală emoționantă, această existență secerată în toiul unei tinereți ce promitea multe lucruri frumoase. Cît despre regele Victor Emanuel, părea că vrea să-i lase în mod deliberat mînă liberă lui Mussolini. Tresărirea de voință ce l-a făcut să reia, în 1943, puterea efectivă, pe care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acest indiciu nu contravine diagnosticului. S-ar mai distinge și memoria delirantă (delusional memory), ilustrată (Mullen 1997: 29) cu situația unei paciente care "își amintește deodată că a fost siluită de fratele și cumnatul său, cu câteva săptămâni înainte, în toiul unei întruniri de familie. Nimic nu sugerează însă că evenimentul ar fi avut loc, iar ea este foarte surprinsă că toți ceilalți continuă să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, chiar și cei direct implicați. Convingerea a
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cîini de pripas. Reportajul se termină cu patronul sau cu antrenorul, n-are importanță cu care dintre ei, încercînd să dea sens de final poveștii. Aparent, sensul e nedepistabil. Poate fi pus în evidență doar zapînd. Pe alte canale, în toiul nopții, la știrile în reluare, vezi suporteri dărîmînd gardurile, conducători amenințînd, jandarmi lovind cu bastonul sau echipa națională părăsind, în bejenie, stadion după stadion. Fotbalul originar s-a autoexterminat demult. Păcat. Era precum al fetelor care țipă ascuțit, își mănîncă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
m-a luat sus pe scări și mi-a arătat cutia; și, dînd capacul la o parte, l-am văzut pe sărmanul băiat, în timp ce mama lui suspina în tăcere. Mi-a spus că urma să-l scoată din casă în toiul nopții și să-l îngroape în cimitirul Redcliffe. După aceea, cînd am mai văzut-o, mi-a zis că reușise acest lucru foarte bine, astfel încît nimeni în afară de paracliser și ajutorul său nu a știut nimic despre aceasta. Secretul acesta
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fatal Franței. Colonia germană din București, în urma victoriilor hotărâtoare ale armatelor germane, pune la cale un banchet de veselie. Membrii acestei colonii se adună în seara de 11 mar tie în sala Slătineanu, actuala Casa Capșa. Pe când petrecerea era în toi, șampania curgea și toasturile slăveau gloria armelor germane, o ploaie de pietre se abate, din stradă, asupra geamurilor. Geamuri făcute țăndări, germani loviți înăuntru, consulul Germaniei, domnul de Radowitz, lovit și el, cheamă prefectul de poliție, Simeon Mihălescu, și-i
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și luări în periplezon. Și, în sfârșit, ajungeam. Bordeiul era plin. Cât vedeai cu ochii, pe sub toate tufișurile cete așezate jos, pe iarbă, fie pe haine ori fuste așternute. Și veselia era pretutindeni. Unii de-abia începeau, alții erau în toi, alții chiar făcuți. Câte unul sau doi lăutari scârțâiau și oftau în ahturi desperate cântecele populare ale epocii. Apoi danțuri; femei aprinse de băutură și cu poalele suflecate se prindeau în hore ori în brâuri. Și tot astfel până ce începea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
elegante aș putea defini aceste versuri scrise de M. Bantaș, unul din prietenii lui Bacovia în perioada ieșeană, scoase dintr-un poem intitulat „Dernier hommage”: „Le prix d`un grand amour est cette peine infame / D’être si prșs de toi et si loin de ton âme”? îmi plac ca exemplu de analiză sentimentală, subtilă, de contrast moderat. În ele e și sinceritate și abilitate, întrucît pretextul pe care îl invocă face cordială despărțirea. *Honni soit qui mal y pense!... Pentru că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproape că m-am speriat... Apoi mi-am mai revenit, căci, și Într-o cronică din România literară ediția a fost apreciată ca „monumentală”; sper să nu mi se „suie la cap”. Deocamdată, sunt cu bătălia pentru ultimul volum În toi. Nu mă pot lăuda cu calmul dvs. Înțelept; sunt În mare tensiune și panică, timpul mi se pare teribil de scurt, problemele sunt puzderie, de toate felurile, de la grafie la obținerea informațiilor, de la starea publicațiilor la dificultatea de a comenta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și literați din Germania. Ion Petrovici, Petre Andrei, Liviu Rebreanu, iată doar câteva nume. 933 26 Bft. 7 dec. 1971 Iubite domnule Dimitriu, E cam multă vreme, de când nu mai am vești de la mata și Folticeni. știu că sunteți În toiul trebii cu Muzeul, dar, după cum reiese din ultima matale scrisoare, urmează să-i faceți inaugurarea. Nu s-a Întâmplat Încă acest lucru? V-aș ruga să-mi scriți și mie, cum au decurs manifestările cu acest prilej. Am primit 2
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu mai rezistă la 220 V, ca în filmele cu imagini sărăcăcioase din țările exploatatoare ori slab dezvoltate. Despre dependințe, în fine, nici nu mai pot vorbi. Între timp, soția mea a devenit gravidă și cu un copil născut în toiul iernii; în astfel de condiții, ce ne învățați să facem, tov. Nicolae Ceaușescu? Există o lege privitoare la condițiile de locuit; există și Declarația universală a drepturilor omului în care, la art. 25, se prevede că orice om are dreptul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
automat, va deveni el președinte. Dar postul respectiv este visat și vizat de Elena Ceaușescu, astfel încât Manea Mănescu va trebui să alunece pe un alt culoar, spre a-l lăsa liber pe cel de la Academie. Manevrele de culise sunt în toi. Totuși, Elena Ceaușescu nu îndrăznește. De ce? Poate pentru că soțul ei și șeful statului se teme de un nou val de tăcută nemulțumire. El trebuie să știe, la această oră, că soția sa este nedorită, ba chiar antipatizată. I-a conferit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fost provocat și n-am putut evita ciocnirea. Lupta a început și toți ceilalți s-au strâns în jurul nostru. [...] Iar chipul său căpătase o expresie de paiață. Ce voia să spună? Voia să-i facă pe ceilalți să râdă în toiul luptei? Iar dacă l-aș fi pus jos, ce adică, să se considere că, din moment ce el se strâmba așa, rezultatul luptei nu avea valoare? Mi-am dat seama într-o clipă de toate acestea, dar m am hotărât să merg
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu urechile, așa că mi-am recăpătat încrederea. Auzul meu era perfect. Se pare că tânăra avea probleme cu vorbitul. Mergeam în urma ei. Tocurile înalte și ascuțite răsunau strident pe coridorul gol. Parcă ne aflam într-o carieră de piatră în toiul zilei. Purta dresuri, iar gambele i se reflectau în marmura sclipitoare. Era durdulie, am mai spus. Tânără și frumoasă, dar cam dolofană. Ciudat. Mergeam în urma ei și-i priveam atent gâtul, brațele, picioarele. Nu știu de ce, dar îi asemănam corpolența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de asta, atât ca părinte, cât și ca biolog, spuse bătrânul în timp ce-și presăra sare pe castraveți. — Ați reușit să... sunetul... să-i redați vocea? Nu prea aveam chef de discuții legate de sex, mai cu seamă în toiul muncii. — A, am uitat să-ți spun. E totul în regulă acum. Vocea i-a revenit la normal. Dacă nu mi-ai fi atras atenția, ar mai fi dus-o câteva zile bune fără voce, pentru că o dată ce cobor în văgăuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niciodată de ce insista atât de mult asupra acelui amănunt și nici nu știam că abandonarea unui asemenea sport duce la îngrășare. Era o dolofană fermecătoare. Când îmi rezemam capul de pântecele ei, mă simțeam ca pe o pajiște înflorită în toiul primăverii, iar coapsele erau plăcute ca un așternut proaspăt aerisit. I-am spus de multe ori că-mi plăcea - așa e felul meu, să spun ce gândesc - dar ea îmi răspundea sec: „A, da?“. Nu credea, probabil, că vorbeam serios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a îmbrăcat încet. Am rămas în pat, într-un cot, privindu-i cu coada ochiului fiecare mișcare. Și-a pus lucrurile pe ea unul câte unul. Nici un gest superfluu. Ușor, ușor, ca o păsărică ce-și cruță mișcările în toiul iernii. Și-a tras fermoarul de la fustă, și-a închis, pe rând, de sus în jos, nasturii bluzei, apoi s-a așezat pe pat și și-a tras ciorapii. M-a sărutat pe obraz. Am văzut multe fete dezbrăcându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
priveam, aveam impresia că mă priveau și ei. Parcă erau niște creaturi ce se interpuseseră între mine și Zid. Păreau că mă-ntreabă: De ce ești aici? Ce cauți? N-am fost în stare să răspund la întrebare. Somnul scurt în toiul frigului n-a făcut decât să mă buimăcească. Orice urmă de căldură din corpul meu dispăruse, iar în minte îmi pluteau doar forme abstracte. Îmi simțeam trupul și capul străine. Nu erau ale mele. N-aveau cum să fie. Erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]