2,402 matches
-
aprovizionarea cu alimente a lucrătorilor blocați în fabrică și să zădărnicească, înarmate cu sare, piper și bastoane, - pe cât posibil - încercărilor armatei de a pătrunde în incinta Atelierelor. Maria Rusu, secretara Organizației de Femei, după ierarhia și structura de organizare a tovarășelor de viață ale lucrătorilor ceferiști, își amintea de numeroasele măsuri de precauție luate pentru a nu fi descoperită, în intervalul în care îndeplinise această funcție. Arestată, ea a recurs la greva foamei pentru a îmbunătăți situația deținuților și a scăpat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
se deschidă pe "Calle Echevarriarza", la doar câțiva pași de Ambasada României. La vizita obișnuită de prezentare a ambasadoarei cubaneze, bineînțeles că am folosit ocazia pentru a depăna "povești cubaneze". Făcusem o excursie cu soția în 2003 în Cuba așa că... "tovarășa ambasador" s-a arătat încântată de așa un "vecin" și având în vedere că eram și vice-președinte al Corpului Diplomatic, am stabilit un dialog "fructuos" pentru ambele părți, permițându-mi și unele întrebări "tabu" cu privire la Che, plecarea lui în Congo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Hemingway a avut întotdeauna un simț special pentru a găsi locuri bune de trăit și mâncat"! "Finca" avea să fie un loc bun și de trăit și de mâncat și mai ales... de scris, la alegere contribuind și noua sa tovarășă de viață, Martha Gellhorn. Martha a găsit locul, l-a dus pe Heminway să-l vadă, acesta a protestat la început ca e prea departe de Havana și chiria de 100 de pesoși (cca. 100 dolari) lunar, prea scumpă. Plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de administrație aprobară ideea mea, în afară de doamna Lydia Phi lippescu, care nu admitea evacuarea nenorociților bătrâni în mănăstirile din împrejurime și la gazde în oraș, bineînțeles, plătite de Societate. Pentru prima oară mă aflam în neînțelegere cu cea mai bună tovarășă de lucru, căci cu dânsa și soțul ei organizasem Azilul și muncisem de la 1898 până la 1916. Scopul Societății, pentru mine, dispărea față de război și soldatul rănit trecea înaintea oricăror mizerii civile. Am discutat, nu am cedat nici una, dar unanimitatea membrelor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
D-na Darvari, mă apo strofă, atacând pe Brătieni și războiul“, p. 328. ) Răspunsul meu, râsetele doamnelor și aprobarea lor îi măriră violența: „Vasăzică ești mulțumită? Eu mă retrag din această societate. Descurcați-vă singure“. Întorcându-se către cele două tovarășe, le făcu semn s-o urmeze și, foarte înțepată, ieși din sală singură, căci ele nu îndrăzniră să se solidarizeze. Toată lumea îmi spuse: „Își va răzbuna“. A treia zi, percheziția. Perchezițiile se succedau în oraș. La d. Emil Petrescu avură
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
restul timpului [era] singur, fără prieteni de vârsta lui; cu regele care era în veci ocupat, fu atras de regină, căreia îi era milă de el și nu prevăzu nici o primejdie asociindu-l la citirile și conversațiile cu unica ei tovarășă de discuțiuni literare, mai toate având de subiect iubirea înflăcărată. Ceea ce era fatal se întâmplă: Ferdinand luă foc în contact cu unicul element feminin ce îl apropia. Elencuța nu-l descuraja, avea toate motivele de a nu-l depărta. Principele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și Ionel dintre noi. După tata, mama și Costache, ajunși la sfârșitul unei vieți normale, am pierdut pe Ion Niculescu, încă un copil, și acum pe Ionel, în toată puterea unei vieți strălucite. Eu, sora lui mai mare, prietena și tovarășa din copilărie, iau condeiul ca să însemnez fazele acestei morți fulgerătoare. Mai amară datorie nu se putea. Sâmbătă, 19 noiembrie. L-am văzut pentru ultima oară sănătos. Se întorsese de la o ședință, unde vorbise pentru o placă de gramofon și avusese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
parcă îl inspira. Îi făcea bine. Domnul doctor a poruncit menajerei să-i lase masa așa, să nu-i amestece hârtiile, că-i fuge ordinea! râdea Doamna cu musafirii care, se vede, acceptau glumele sau poate adevărul spus lor de tovarășa de viață a celui care greu își găsea liniștea pentru a se mai și odihni. Adrian Maniu era și devenise un obișnuit al casei. Venea entuziast și cu bucurie la prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
1945 și pe bunul, statornicul și vechiul său prieten Ion Pillat. Lui îi va scrie o stelă funerară: Peste un an, la 22 noiembrie 1946, Voiculescu primește o nouă lovitură. Fulgerător îi încetează din viață soția, cea care îi fusese tovarășa de viață timp de câteva decenii, cea care dăduse viață la patru fete și doi băieți. Într-o deplină ignorare, dramatic, într-un București care nu-și revenise după masivele căderi de zăpadă de la sfârșitul lunii ianuarie 1954, într un
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
primii trei copii, lucru care nu era deloc ușor pentru o tânără care își petrecea mai toată vremea spălând, călcând, pregătind rufele tuturor din casă, trebăluind și îngrijind de bunul mers al tuturor treburilor gospodăriei lor. Într-adevăr, rămas fără tovarășa de viață, poetul se izolase în camera sa de lucru. Astupase până și soba cu cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit până la sfârșitul zilelor fără de foc, indiferent de asprimea iernilor. Lăsa încăperea în dezordine, ducea o
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cu activități la Academia partidului ("Ștefan Gheorghiu") și lector al CC al PCR mai poate exista îndoială că nu a fost în nomenclatorul CC al PCR? C. În sfârșit, pe cererea să pentru Trabant, în colțul din dreapta găsim următoarele rânduri: "Tovarășa ministru Ana Mureșan, vă rog respectuos să binevoiți a aproba această cerere, Ambasador A. Miculescu" (Angelo Miculescu-nota autorului). Demn de reținut este ca, în acel moment, Adrian Nastase, vânătorul de mireasă nomenclaturista, care își încercase norocul și ca să devină ginerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
așa că performanțele sale sunt plauzibile, cu atât mai mult cu cât capacitatea sa de a inova, de a inventa e destul de redusă. Țin minte că s-a ridicat odată, la o oră, o tipă care stătea exact în fața lui Mirel. „Tovarășa, elevul Purcaru Emil a zis «pula»“ „Da, Mirel, s-a răstit profa, ce e aia «pula»? Poate ne explici și nouă. Că noi nu știm.“ Mă rog, tovarășa avea vreo doi copii, deci erau mici posibilitățile de a nu ști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
odată, la o oră, o tipă care stătea exact în fața lui Mirel. „Tovarășa, elevul Purcaru Emil a zis «pula»“ „Da, Mirel, s-a răstit profa, ce e aia «pula»? Poate ne explici și nouă. Că noi nu știm.“ Mă rog, tovarășa avea vreo doi copii, deci erau mici posibilitățile de a nu ști ce denumește cuvântul pe care îl pronunța cu atâta determinare. La care Mirel a dres busuiocul în felul următor. „Da’, ce-ai cu noi, fă, pentru ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din gură, că iar te faci de rahat, te-ai trezit și tu taman acu’ să pui întrebări! Dar Mirel insista. Și i s-a permis să vorbească, moment în care el a dat glas extrem de solemn unei nelămuriri esențiale. „Tovarășa, toate ca toate, dar io n-am înțeles un cuvânt, ce-i aia «tomulete»?“ Nu cred că trebuie să mai spun că Tomulete era unul dintre personajele din Șoseaua Nordului. Îmi povestește în continuare tot felul de nimicuri despre soră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
denigrările desenate cu creta pe trotuar. În ’90 îmi făcusem ziar din știrile stenografiate după TV. Ziar machetat, paginat. Astea ar fi precedentele legate de scris. Când eram prin clasa a II-a sau a III-a, ne-a pus tovarășa, că așa era pe atunci, să aducem un desen, o planșă cu Eminescu. Bineînțeles că, în situația asta, majoritatea colegilor mei au rugat o rudă cu talent la desen să-i scoată din încurcătură. Sau au copiat pe o hârtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de spirit fabuloasă și deseori ne întreba: Dragii mei, ajutați-mă vă rog la evaluare, ce facem, rămânem în Europa, intrăm în Asia ? Eram atât de toleranți, conciliam ușor, pesemne datorită educației primite, încât răspunsul nostru venea imediat și direct: Tovarășa profesoară, și, și ... Ședințele cu părinții se consumau de fiecare dată în aceeași manieră. Mai întâi semnam un convocator prin care certificam prezența părinților la ședință. Ședința era fixată de obicei la orele 18 în amfiteatrul liceului, iar participarea impresionantă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Văzând că nimeni nu se implică, doamna dirigintă, într-o retorică boemă, i s-a adresat cumva la modul : Tovarășul Coteț, vă mulțumește rezultatul Marianei ? Văd că nu spuneți nimic. Să fie acesta un mod de-a accepta situația creată? Tovarășă dirigintă, vreți răspunsul meu sincer? Cât se poate de sincer și direct. Atunci vă voi răspunde sincer și direct. Eu sunt foarte mulțumit de nota fiicei mele. Atâta timp cât Iorgos, olimpic național a luat 7, fiică mea cu 5 ar putea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aflat la telefon că cel mai scump mignon din jurul lui Îl părăsise. Am Întâlnit-o deunăzi pe „Mica“, prietena de odinioară a scriitorilor de la Terasa Oteteleșeanu, fată bună, tunsă băiețește și cu aluri băiețești, ajunsă nevasta lui Bogdan-Pitești, iar astăzi „tovarășa Bogdan“, soră la serviciul deparazitări din Spitalul Central, mereu tunsă băiețește, cu glas și alură de bărbățoi. Dimpreună cu Ion Slavici, scriitorul lui Popa Tanda și ami cul lui Eminescu, și cu unul din fiii lui Petre Protopopescu, pri marul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o depeșă tocmai de la Moscova, de la tovarășul Cameniță. Însuși tovarășul Cameniță le scria câteva rânduri, cu scrisul său butucănos de om care trecuse repede și aproximativ prin școală: „Bă, salutări de pe-aci ș-aveți grije la ce vă cere tovarășa Cameniță!“. Urma o scrisoare mai lungă a doamnei Cameniță care dorea expres, urgent trei perechi de încălțări făcute de domnul Toma: unu - pantofi de antilopă, doi - pantofi de lac roșii, trei - cizme maro, cu blăniță. Îngrijiți-vă să nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui și cu haina lui de piele în paturile lor moi și-și făcea nevoile în veceurile lor albe de faianță, paștele mamii lor... Fanache a fost trezit din visare de vocea alarmată a lui Gârmoci: -Treizeci ai zis? -Treizeci, tovarășe prim, așa era ordinul! -Treizeci o fi fost, da acu s-a schimbat, în telegrama asta scrie clar: treișunu. Și eu de ordinul nou ascult, asta e biblia mea, bă, tovarășe Fanache. Tre să mai punem unu pă listă! -Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care-l admira sincer și-n care vedea viitorul șef, un adevărat șef, cu care te poți sincroniza la marele fix), lovitura de grație pentru tovarășul Boromir: el l-a sfătuit pe prim, la îndemnul lui Cameniță, cum să greșească: Tovarășe prim, să organizăm sărbătorirea Zilei Republicii cu mare fast, să arătăm abnegația noastră față de democrația populară, să fim un exemplu și pentru alte regiuni!..., i-a zis cu supușenie mieroasă, și ăsta așa a făcut, pentru ca apoi el și tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu au cum să miște în front, și așa ideile socialismului triumfau, ăia se potoleau. Totul e preventiv, comenta Novăceanu râzând cu admirație, știe șefu ce face. *** De 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii, tovarășul Cameniță s-a deplasat împreună cu tovarășa Cameniță în orașul Serenite. Tocmai fusese înscăunat prim-secretar pe regiune și era prima vizită în noua funcție. Programul cuprindea: o ședință cu factorii de răspundere din raion, dimineața (timp în care doamna Cameniță a mers la dom Toma, marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i chinuie picioarele. Drept care a devenit mai îngăduitor: -Du-te mă-n pizda mă-tii de diliu, a mormăit el și a părăsit loja și casa de cultură. În stradă, înainte de a se urca în mașină și de a porni împreună cu tovarășa Cameniță spre orașul C., capitala regiunii cu același nume, a hotărât soarta lui Tomiță: -Bă, voi nu vedeți, bă, că s-a scrântit? Luați-l, bă, și băgați-l la balamuc, dacă vreți să n-ajungeți voi acolo, bulău vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asta e piatră tare, nu seamănă cu fiul ei pe care tocmai îl eliberase și care se dovedise atât de cooperant. -Tovarășa, a început tovarășul Cameniță morocănos, apoi și-a dat seama că greșise, cum să i se adreseze cu tovarășa unui element dușmănos. Nici doamnă nu putea zice, el nu folosea niciodată cuvintele domn, doamnă, nu le putea suferi. Așa că, după câteva clipe de ezitare, s-a oprit la apelativul cetățeană: -Cetățeană, recunoști că completezi împreună cu întreaga familie împotriva poporului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Apoi, într-o seară, a venit dezlegarea enigmei și totul s-a așezat într-o altă lumină, în adevărata lumină. Era târziu, tata se întinsese în pat și se pregătea să adoarmă, când portarul a apărut și l-a strigat Tovarășe tehnician Vlăsie, aveți o vizită, e cineva afară care dorește să vă vorbească. Tata s-a sculat, și-a tras pantalonii peste pijama, și-a pus haina și un fular și l-a urmat pe portar. În holul de la intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]