14,689 matches
-
Așa însă, ascensorul sugerează o deplasare în plan strict vertical și interior, în vreme ce funicularul, una mult mai largă în plan orizontal, oblic și, poate cel mai important, exterior. Într-un fel, ascensorul, legat strict de un spațiu interior, sugerează autoscopia, trăirile, gândurile și sentimentele cele mai intime ale eu-lui poetic, în vreme ce funicularul reprezintă exterioritatea, raporturile poetului cu lumea înconjurătoare. Această viziune amintește de filosofia lui Mihai Șora, cu precizarea importantă că poetul Constantin Abăluță este un Mihai Șora ŕ rebours. Modelul
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
situație, în mod inevitabil orizontul lui de cunoaștere este asumat și valorificat în același registru. Pe de o parte el este profesor, pedagog, observator lucid și judecător imparțial, iar, pe de alta, într-o succesiunie a actelor, dar în simultaneitatea trăirii, este pictor, creator, subiect activ al propriului său demers imaginar. Pornind chiar de aici, de la structura intelectuală și sufletească a autorului, această perspectivă dublă se manifestă pe toate planurile și la toate nivelurile cărții. Chiar dacă o asemenea abordare duală nu
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
acum, nimeni nu a reușit să demonstreze acest fapt. Însă, cercetători de la Universitatea din Missouri susțin că un studiu pe care l-au finalizat indică ce fenomen complex este spiritualitatea și că mai multe zone ale creierului sunt responsabile de trăirile religioase. Potrivit oamenilor de știință, deși o cercetare anterioară susținea că lobul drept este responsabil de sentimentul nostru de individualitate și de separare de restul lumii, nu există numai un singur "punct al lui Dumnezeu", ci toți lobii creierului lucrează
Știință și spiritualitate: ”Punctul lui Dumnezeu”, descoperit pe creierul uman () [Corola-journal/Journalistic/66903_a_68228]
-
romantism "cumva desuet și vag alienat" - aerul inimitabil "al orașului dintre coline" -, cum mărturisește într-un scurt cuvînt introductiv la ultima carte, Omul din gard. Personajele lui Val Gheorghiu și naratorul, printre ele, în alaiul dionisiac, sînt oameni istratieni prin trăirile lor pătimașe, mateini prin rafinamentul căutat al existenței.
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
a omului, în special a omului răsăritean, care trece prin probe multiple pentru a accede, finalmente, la o lectură minimalistă a lumii, aproape de factură Zen, în care epica devine un balast, iar retorica o piedică în fața înțelegerii și chiar a trăirii. Astfel, Gherasim se înscrie, formal și moral, în paradigma unui Orient vast, în care intră nu doar creștinismul răsăritean, ci și Orientul de Mijloc și Extremul Orient, mai exact acele spații spirituale care mizează fundamental pe semn, pe hieroglifă, pe
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
George Apostu, capătă o altă înfățișare și un alt înțeles. Am putea numi acest expresionism unul de tip origenian, în care explozia pasională și excesul de vitalitate sînt temperate prin autoestropiere, și anume aceea a imperativului spiritual și a potențialei trăiri de factură mistico-extatică. Iar la capătul acestui parcurs, prin lucrările din ultimul deceniu, în special prin Abside, prin Porți, prin Bolți, prin Tronuri etc., valorile expresionismului inițial, sălbatic și animat de impulsuri sangvine, se reformulează înlăuntrul unei subtile alchimii spirituale
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
suna un diagnostic al vremii - inima lor bate neregulat, sunt tăcuți, apatici, singuratici și, în cele din urmă, devin complet nepăsători față de tot ce-i înconjoară". Mai târziu, "dorul de casă" a căpătat sensuri mai largi: aleanul după întâmplări și trăiri din vremi trecute, din adolescență, copilărie. O cercetătoare de la Harvard, descoperă chiar că nostalgia poate deveni un fel "ipohondrie a inimii", un soi de deviere morbidă, irațională și sugerează două cazuri: obsesia nostalgică a dictatorilor după o grandoare trecută, (exemplu
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
vorbi despre o reluare, neevitînd registrul ironic și parodic, al formelor anterioare, un eclectism voios ce s-ar putea să semnaleze o sleire a invenției, o ocultare a „originalității“. De unde un soi de histrionism („un simulator de emoții și de trăiri“ zice Al. Mușina), degajarea caracterului de artefact al poeziei care nu ezită a-și da în vileag procesul de fabricație, prin extinderea discursului critic și autocritic, așa cum în unele restaurante șic mîncarea e preparată în fața clienților. Inconsistența postmodernismului rezultă nu
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
decît grupul regent, al optzeciștilor, Cărtărescu, Iaru, Stratan etc.? O calificare n-o exclude pe cealalta în obținerea unei imagini de ansamblu: „Deși, pentru ei, cultura e o natură - spune {tefan Augustin Doinaș - , principala obsesie a acestor poeți e realul, trăirea. Nu atît «spiritul însetat de real» (fericită formulă a lui Marius Robescu, ce îmi pare a caracteriza cel mai bine poezia promoției ’70), cît spiritul trăitor în real. Poeții promoției ’70 au, în felul lor, dreptate să protesteze și să
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
în felul lor, dreptate să protesteze și să afirme că și ei au făcut o școală serioasă, și ei sunt livrești (cum s-a spus despre poeții generației ’80)“. N-ar putea „protesta“ la fel de bine și optzeciștii? În fond, „realul“, „trăirea“ se află în creația modernă într-o osmoză fertilă, necesară cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele“, al „magiei verbale“. Livrescul, termen frecvent cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd se află la mijloc
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
o face poeziei în perspectiva viitorului. Ofuscat de formulele aplicate modernismului de către Hugo Friedrich, precum „contestarea relevanței realului“, „dezumanizarea“, le opune, în numele acestora un „nou clasicism“pe care-l numește „antropocentrism“. Miza sa ar fi „umanul comun“, o „normalitate“ a trăirilor și semnificărilor „tot mai rară“, drept care se impune „revalorizarea“, resemnificarea lui aici și acum, re-centrarea omului «pulverizat» de tehnologii, limbaje, coduri culturale, ideologice, reconstruirea în și prin scris a unei realități în centrul căreia să se afle, totuși, omul“. Se
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
ei și-au trecut și câinii pe mâncare bio. S-au născut azi: 1 martie 1445 - S-a născut Sandro Botticelli, pictor italian (decedat în 1510). Este un nume mare în Renaștere și a fost un fel de psiholog, ilustrând trăirile umane în lucrările sale. Doar că, spre deosebire de actualii psihologi, nu-și dădea clienții afară după o oră, cerându-le să revină data viitoare. 1 martie 1812 - S-a născut Nicolae Kretzulescu, medic și politician român, prim-ministru al Principatelor Unite
Istoria zilei: 1 martie. Primăvară cu lansare de ziar. () [Corola-journal/Journalistic/67196_a_68521]
-
tragedia familei, el repetă povestea într-o serie de scrieri, printre care remarcăm romanele Totul sau nimic (Double or Nothing, 1971), Ia sau lasă (Take It Or Leave It, 1976), Vocea din debara (The Voice in the Closet, 1979), Dubla trăire (Twofold Vibration, 1982; trad.rom., 2005) și Blana mătușii Rachel (Aunt Rachel's Fur, 2001). Ele formează ceea ce autorul numește Ciclul Federman (O parte a acestuia) sau Rămășițele & scopul Holocaustului (The Federman Cycle (A Portion Thereof) or Debris & Design of
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
momentele dramatice ale vieții sale prin descrierea lor în cuvinte și prin transformarea lor în texte literare. Dar, deoarece nu reușește să-și exorcizeze traumele prin scris, se simte condamnat să repete procesul la nesfârșit. Experiența este explicată în Dubla trăire, unde Bătrânul, un scriitor în vârstă de optzeci și doi de ani, trăind în viitorul apropiat, așteaptă deportarea într-o colonie spațială și vede istoria repetându-se dramatic. Eroul conchide: "Totuși, trebuie să fie clar că dacă în această poveste
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
de a da o nouă formă istoriei prin construirea unei narațiuni ce încarcă memoria unui eveniment cu un redutabil potențial literar. Actul de a nara naște astfel memoria unei istorii, iar atunci când unul dintre povestitorii lui Federman dezvăluie în Dubla trăire că ,,totul este acolo, neghiobilor, în cuvinte, povestitor și poveste, supraviețuitori și victime, uniți într-un singur design", el sugerează că realitatea unui eveniment devine concretă doar atunci când li se permite cuvintelor să își dezvolte întreaga lor potențialitate. Dimensiunea cinetică
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
performance din artele plastice ale anilor '60 -'70 -'80, decât în dansul de la Nocturnele lui Miriam Răducanu sau de la spectacolele companiei Contemp. Firește, pentru că în spectacolele de dans contemporan de atunci mișcarea era modalitatea de exprimare a oricărei idei sau trăiri. Astăzi se teoretizează mult pe tema corpului, dar corpul și posibilitățile lui de expresie sunt reduse adesea la simpla lui prezență ca obiect și nu ca subiect care se exprimă pe sine. În această situație, cei care practică această formulă
Exil în pământul uitării by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6604_a_7929]
-
sfera minoră a anecdotiștilor, pe seama cărora se amuzau copios junimiștii la seratele lor; să promoveze opera lui Creangă drept una "de o însemnătate capitală pentru cercetători", esențială pentru cunoașterea identității românești; să i se recunoască acestuia profunda originalitate, atât ca trăire autentică a tradiției, cât mai ales în evoluția limbii literare; în sfârșit, să-l treacă dincolo de "zidul chinezesc al lipsei de cultură mai înaltă", spre a-l integra cum i se cuvine, ca și pe Eminescu, creativității europene și universale
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
lume spre a trăi numai cu Dumnezeu. Un caz paradoxal de călugăr iubind viața și lumea din afara chinoviei. Pe de altă parte, Steinhardt era încredințat că Dumnezeu părăsise lumea inexorabil și că singura cale de a-i suplini lipsa era trăirea mistică a prezenței intime a lui Hristos. Aici era ascunsă taina autentică, acea taină care, trăită fiind în intimitate, nu putea avea parte niciodată de publicitate. Restul era trăncăneală teologică sau paradă culturală, vreascuri uscate fără putință de înflorire. Ioan
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
vom vedea, "verificarea" lor ține de o aproximație majoră) poate doar să conducă la aparența de accentuat "realism psihologic", ca răspuns la întrebarea: Cum ar putea fi transpusă, cu un plus de autenticitate, mișcarea psihologică altfel decît prin convocarea propriilor trăiri? Mai mult decît retorică, întrebarea este tautologică și ne împinge, oarecum calculat, într-un mecanicism din acțiunea căruia literatura este trimisă în plan secund. Nu suntem departe, revăzând toate cele spuse până aici, de a considera problematica autobiograficului ca minimal
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
uneori la un ciudat joc al falselor identificări organizat de subteranele textului: ni se propune o anulare a alterității, în care sînt prinși autorul, auctorialul și personajul, ca finalizare a unei conjuncții într-un imposibil supratext. Dar chiar acceptînd identitatea trăirilor (prin paralelism "total" în gradualitate, calitate și cuprindere), nu putem ocoli adevărul spațiului în care acestea se desfășoară: între real (autorul), ficțiune de gradul întîi (naratorul) și ficțiune de gradul al doilea (personajul) - alteritățile funcționează autonom și specific. Jocul respectiv
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
adevăratul eu stă sus, deasupra, unde nu-l poți vedea, ca păpușarul care mânuiește sforile." Singurul bărbat consultat, profesorul Martin J. a rămas cu o impresie similară despre lipsa de spontaneitate a lui J.M.C, care își mima, de fapt, trăirile: „Aprecia, în principiu, dionisianismul, fără a fi el însuși un dionisiac. Nu cred că și-a dat vreodată drumul - probabil că n-ar fi știut cum s-o facă." Simularea pasiunilor, disimularea sărăciei emoționale, într-un cuvânt făcătura, îl descalifică
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
Bratu Iulian Doi bărbați au vrut să experimenteze trăirile femeilor din timpul nașterii. Aceștia n-au crezut că durerile care le încearcă pe femei când nasc sunt atât de puternice, astfel că s-au decis să se convingă singuri. Doi realizatori TV din Olanda s-au decis să se
Doi bărbați au simțit durerile nașterii - Foto by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65113_a_66438]
-
în anul al treilea, preparator la Institutul de Istorie Literară și Folclor, unde, timp de 14 ani, avea să fie în „apropierea și, adesea, în intimitatea" profesorului, ani care au fost, pentru tânărul și mai apoi vârstnicul cercetător, de „sublime trăiri spirituale". Profesorul l-a numit secretar de redacție al revistei institutului (1954 - 1965), i-a repartizat să scrie studii despre Tudor Arghezi, Octavian Goga și Mateiu Caragiale, încă din teza de licență l-a îndemnat să scrie despre Gala Galaction
Teodor Vârgolici la 80 de ani by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6509_a_7834]
-
dimensiunea faptelor, a datelor, a numărului de morți, munca, materialele din acest lagăr, viața zilnică, împărțirea în batalioane, toate aceste elemente care sunt mărturii de la cei care au fost deportați. Am încercat printre aceste lucruri să manevrez niște impresii sau trăiri individuale: cum trăiește cineva peisajul stepei, singurătatea în comunitate, foamea ca sentiment individual - și am încercat să implic toate acestea în elementele teoretice și istorice. Și, reușita a fost cu atît mai impresionantă cu cît la început, într-o primă
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
însă chiar străin de o atare performanță. Dificultatea principală, în ce-l privește, a fost aceea de reuși să înțeleagă exact, atât cultural, cât și uman, sensul unei cărți care la rândul ei constituia un filtru de surse și de trăiri. Despre doliu. Iată un titlu excelent care se poate rata într-o sumedenie de feluri: prin confesiune ipocrită, prin erudiție necontrolată, prin abuz de metodă, prin exces speculativ, prin opulență cazuistică. Mircea Mihăieș nu cade în nici unul din păcatele acestea
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]