24,122 matches
-
oglinzii. În Somnul meu și al Arinei, o gravidă, privindu-se în oglindă pe întuneric, fără a se vedea, deslușește în dreptul ei, de la o vreme, o formă amorfă, ce începe să semene cu o față de om, de om bătrân, cu trăsături de gnom. La lumina unui fulger, realizează că gnomul e un balon scofâlcit. Pătrunsă, în somn, de frig, ea are senzația de a fi ținută, pe la spate, în poziție fetală, ca în copilărie, de către bunică-sa, acum rece țestoasa. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putut să urc în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă întoarce cu greu din somnul morții. În următoarele clipe eram legat fedeleș și închis într-o colivie cu bare de fier, destul de meschină pentru dimensiunile mele. Apoi și-a făcut apariția și prințul; trufaș, aprig, mic la statură, cu trăsăturile dure, dar nu nedelicate, în fapt foarte bărbătești. Totuși, neclădit din acel aluat de distincție și grație din care sunt zămisliți cavalerii. Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată furia, lăsând la o parte orice pudoare ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și le purta aproape drepte, capul semeț, ușor dat pe spate, doar mâinile foarte lungi se bălăbăneau haotic într-o poziție nefirească. Era foarte ușor de recunoscut între alte specimene de același gen cu ea, având o statură aproape umană. Trăsăturile ei antropomorfe aduceau întrucâtva cu liniile de expresie de pe amuletele tribului Makonde: ochii expresivi și inteligenți, nasul conturat, adică nu complet teșit cum îl au maimuțele, spațiul dintre baza nasului și gură vizibil micșorat, iar maxilarul inferior cu nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în prim-plan și urmărindu-i gestica și expresia feței, M.M. părea schimbată față de ființa ce se cățăra prin copacii rezervației Makonde sau desfăcea banana, așa cum îi stătea bine unei maimuțe. Chipul ei era mai uman decât al multor oameni, trăsăturile ei homini păreau a se fi accentuat în exercițiul conversației, figura i se metamorfoza pe măsură ce o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deloc chipul lui. Doar ochii ochii languroși și larg deschiși ai Licornului. Elevul de clasa a șasea e mic, sfrijit și cu picioarele crăcănate. E chiar mai mic decât mulți băieți din clasa mea. Doar figura îi este bărbătească, cu trăsături puternice și dure, din care luminează doi ochi negri și pătrunzători. Și când mă privea pe mine, ochii lui se alungeau în jos, deveneau dintr-o dată mai mari, umezi și mirați. Sunt cei mai frumoși ochi pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uita darurile mării din acea vacanță, din care nu trebuie să omitem desigur scrisul! Îngerul exterminator Oglinzile. Damiel Ori pe unde trecea, îi reținea chipul câte o oglindă. De multe ori o privea din oglindă o ființă străină, ce purta trăsăturile ei. Dar nu era ea, ea știa bine că nu era ea, expresia nu era a ei sau, mai exact, dispoziția ei din acel moment nu era cea din oglindă. O dată și-a recunoscut în oglindă chipul ei de odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scepticismului, să iei în considerare toate posibilitățile, să ignori poveștile ce stau întotdeauna în spatele celor adevărate sau neadevărate. Asta e ceea ce se cheamă o atitudine pozitivă! exclamă ea și el observă cum o paloare se instala tot mai ferm peste trăsăturile ei. Vrei să spui că cei care au o atitudine pozitivă, numai ei pot fi beneficiarii acestor miracole? În fond mă cunoști destul de bine, știi că natura mea e departe de-a fi pozitivă sau optimistă. Nici pesimistă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-o astfel de situație. Au stat o vreme fără să-și spună nimic, după care tânărul a început să-i pună întrebări una după alta. Ea răspundea docilă și nu-și putea desprinde privirea de chipul lui translucid, cu trăsăturile foarte fine și bine reliefate în contururi subțiri de lumină. La un moment dat i-a strâns mâna. Nu numai că nu a protestat, dar i-a strâns-o și ea la rându-i și curenți asemănători celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
A ocupat o masă de biliard și a început să joace singur. L-am recunoscut imediat, deși arăta destul de diferit de pozele de pe afișele împrăștiate prin tot orașul. L-am recunoscut pentru că în fața mea stătea un tânăr deosebit de frumos, cu trăsături delicate, dar mai ales interesante, dacă făceai abstracție de căutătura lui ușor nătângă, spre tâmpă chiar. I-am oferit de băut și l-am întrebat dacă pot să-i fiu parteneră de joc. Nu m-a refuzat. Nici nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu marea. Da, Santiago trebuia să fie un om al mării, iar acum i se confirma ceea ce crezuse dintotdeauna. Santiago era un tânăr taciturn, cu spatele lat și umerii deosebit de rotunzi și bronzați, bărbia ascuțită, cu pomeții obrajilor ridicați. În ciuda trăsăturilor agreste, expresia lui era blândă și liniștitoare. Căutătura lui mândră avea să devină cu vârsta înțeleaptă și probabil la fel de tristă ca a bătrânului Santiago din povestirea lui Hemingway. Avea numai treizeci de ani și știa de pe acum că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-l perpetuăm; de fapt, îl scindăm cu fiecare multiplicare. Așa devin netrebnice sufletele istovite de prea multe scindări. Forma amorfă din dreptul oglinzii începe să capete expresie, seamănă tot mai mult cu o față de om, de om bătrân cu trăsături de gnom; ochii încep să-i capete strălucire în întuneric, ca și cum ar fi stat ascunși până acum sub găvanele unui dovleac de Halloween. Gnomul mă privește ca și cum ar vrea să mă întrebe ceva, dar îi e teamă să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult să mai moară; ocupau disciplinat loc pe aceeași bancă, mereu în aceeași ordine, într-o nemișcare imposibilă ce făcea ochiul să patineze pe imagine, grăbit parcă să întoarcă pagina. Femeia, ce stătea la mijloc, a fost cândva atrăgătoare; avea trăsături distinctive și fine, ochii tragici și oblici, scufundați în orbite, gura mai păstra încă urme de senzualitate. Cei doi bărbați care o încadrau o mai învăluiau încă, mai mult sau mai puțin conștient, în puternici curenți energetici. Și ea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
concentrai mai multă vreme la nemișcarea lor, mai ales când atmosfera era difuză și umedă. După ce-i priveai o vreme, ochiul ți-i aducea tot mai aproape, tot mai aproape, ca o cameră video, și atunci puteai să le observi trăsăturile senine, lipsite de griji, obrajii curați, fără riduri, fețele destinse și râzătoare ca ale copiilor când se adună și se joacă împreună. Ultima ninsoare. Moș Crăciun Ultima dată când i-am văzut era iarnă. Fenomenul zăpezii în acel ținut cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
continuă, fără chip, printr-o serie infinită de semne, ca și cum substanța revelatoare ar lipsi materiei fluide și inconsistente din care e plăsmuit visul. Eu nu-mi pot vedea sau recunoaște niciodată chipul în vise. Prezența îngrozitor de puternică, fără față, fără trăsături, asemenea unei mujine japoneze (spirit cu fața netedă, ca un ou, fără nicio trăsătură), nu vrea să mi se arate și nici numele nu vrea să și-l strige. Chipul meu în vise îmi apare ca și cum aș fi propriul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
materiei fluide și inconsistente din care e plăsmuit visul. Eu nu-mi pot vedea sau recunoaște niciodată chipul în vise. Prezența îngrozitor de puternică, fără față, fără trăsături, asemenea unei mujine japoneze (spirit cu fața netedă, ca un ou, fără nicio trăsătură), nu vrea să mi se arate și nici numele nu vrea să și-l strige. Chipul meu în vise îmi apare ca și cum aș fi propriul meu zeu. Vorbește cu glasul pe care nu-l recunosc a fi al meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în cămin am stat cu Brăila, iar repartiția mi-a fost dată la Călan, dar am adus Călanul în Brăila! Alopații, legați prin cordon ombilical nevăzut de orașul veșnic, Brăila, lăsau urmași peste tot, fapt pentru care mulți ardeleni aveau trăsături bărăganice: chipul de culoarea grâului, ochii precum balta dunăreană, verde-solar, iar gândirea pigmentată cu înțelepciune, dar și cu șiretenie, amintea de carasul cu reflexele lui imprevizibile. Dar, mai ales, femeile frumusețea lor o datorau acelei Brăile rămase printre ochiurile plasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
29 aparține unei tinere, cca 18 ani, neurocraniul are forma ovoidă, indici mezocran, ortocran, ocrocran (topeinocran) frunte ovală, eurimetopă, cu relief globular șters și occipital larg. Fata este mezenă cu malare mijlocii dispuse în plan temporal, orbite came cu ușoare trăsături mongoloide (Lipsa fosei canine, aplatizarea profilului facial) ANY PALADE, muză. Obiecte de podoabă: cercel și nasture, brățară, fragment de cercel, aplică, țintă bumb, cataramă, plăcuță, inel, străpungător, plantatoare. M34 MIHAI DINU Pagini de jurnal N u se mai știe nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu pietriș șlepurile așezate la coadă. Am început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate capul lui Gustav. Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
siguranță că existau, în Suedia ca și oriunde, burghezi neîncrezători și închiși. Îmi reveniră în memorie filme de Bergman, cu neveste severe cu guler înalt. Predecesorul meu avea bun-gust. Ea avea aerul scandinavei visate, înaltă, zveltă, blondă cu ochi albaștri, trăsături asortate la delicatețea generală. Cel mai grozav era că, fără s-o știe, era soția mea. Zâmbii terminând de mâncat. Ce situație delicioasă. Nu-i știam prenumele. Mă dusei să fumez o țigară în salon. Tânăra mi se alătură. -Rămâneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
holba la mine din stradă era pesemne gelos. Îl înțelegeam. În locul lui, m-aș fi invidiat. Și pe deasupra, nu știa cu ce făptură de vis îmi petrecusem ziua. Gândul la gelozia privitorului mă bucură la culme. Chibzuind mai bine, această trăsătură a speciei umane - să te bucuri că ești invidiat - fu destul ca să o discrediteze de-a binelea. Începui să examinez bărbatul, numai cu scopul de a-i reproșa josnicia sentimentului pe care mi-l inspira. Nicio îndoială că un voyeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din letargie? — Numai așa o să putem să ne facem auzită vocea, numai așa o să putem să adunăm în jurul nostru simpatizanți din lumea bună, spune Roja. Pentru asta avem nevoie de un acoperiș solid deasupra capului. — Prima și cea mai puternică trăsătură a lui este spiritul agitator, începe Tîrnăcop, după aceea urmează îngîmfarea și autoritarismul. La asta îl ajută și fizicul atletic, bine proporționat, fibrat, mușchiulos. — Asta explică de ce face totul pe cont propriu, zice Gulie, urmărind prelata fleșcăită a cortului căzînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al respectivului. Cîte un ochi, gura, o sprînceană, urechile, sau conturul nasului îl ajutau de minune cînd ajuns acasă seara, dorea să-și refacă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
viguroasă îl apucă de umăr și-l trase înăuntru. Delfinaș îl privi în ochi, îi făcu semn să tacă și se repezi să închidă ușa la loc. Se cunoșteau de undeva? Se mai întîlniseră înainte? N-avea nici o importanță, deși trăsăturile chipului Delfinei îi aduceau aminte vag de una din fețele schițate de el în registrul cu coperți tari. Tunsă băiețește, cu cîteva șuvițe de păr crescute mai lungi în dosul urechilor. Nu simți nevoia să-i ceară nici o explicație, de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]