5,887 matches
-
din gură. în schimb în jur e o atât de mare gălăgie ! Trompetele automobilelor, bătăile pendulei, tropot de cai, de la celelalte trăsuri. — Patru cornuri la un ban ! strigă vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar niciun sunet nu îți iese din gură, funda grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei trăsuri și peste ea se varsă toată plictiseala unei duminici... Lasă, mai stai ! închide ochii la loc și mai stai, că ai destulă vreme ! Eee, Ivona, Ivona ! Mânca-o-ar mama pe ea, că e și ea obosită... E și ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
suc de portocale atunci stoarse. Este una din băuturile mele preferate. Așa aș fi stat acolo, dar mă ridic și reiau drumul, pe trotuarul îngust de lângă șoseaua pe care trec mașini, neîncetat. De ce oare nu se întoarce civilizația noastră la trăsuri, cai, căruțe? Sau măcar la mașini care să nu polueze?! Nu-i nimeni pe jos, ca mine, mai ales între localități, și nu este prima dată când constat acest lucru. Mai întâlnesc trei mici localități, Late, Grădinile Hunbury și Balzi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a artelor cu purificarea sau coruperea moravurilor, ori, precum în legenda despre I. Newton, acesta a conceput legea gravitației privind un măr ce cade, ori precum B. Pascal, în 1654, după ce a scăpat ca prin miracol de un accident de trăsură, a hotărât să se angajeze în dăruirea sa către Dumnezeu. Deosebirea dintre analiza societății obișnuite și aceea sportivă începe de la joc. Jocul sportiv trimite spre o semnificație bogată, căci anunță regulile din existență, știința juridică enunță regula jocului social, jurisprudența
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua - a dat el binețe. Da’ ce, mă? Aștepți să trimit trăsura după tine? M-am lovit ieri la piciorul rănit și abia acum am reușit să mă ridic de pe laiță. Ce picior? Ce rănit? Să zici mersî că nu ți-o rămas ciolanele pe câmpurile necuprinsei Uniuni Sovietice. Cred că ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
limitare, determinată de acceptarea unor canoane, prin tradiție, prin educație etc., ci, în primul rând, o formă de manifestare a libertății reale (locuiesc o casă abia ivită. viața mea / sub o lumină care vorbește/ întind peste pajiște însemnările. / până vine trăsura incendiată. pe care / o aștept în haine înmiresmate), când peste creier țâșnește o coroană de gheață / din frunze de măslin. În felul acesta, scrisul, cititul, alfabetarele, cernelurile etc., amintite în poeme, pot fi instrumente, dar și lianți ai celor două
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este neapărat trăsătura definitorie a imaginarului pe care-l creează Gh. Grigurcu, ci a modului de atribuire a sensurilor și, așa cum arătam, de implementare a acestora în percepția celorlalți, chiar dacă, destul de des, poposește în „ținuturi” ignorate sau neimaginate: Am oprit trăsura-n adâncul ochiului / acolo unde nici tu nu știi ce să faci, din moment ce poetul are perna umplută cu vise, ceea ce l ajută ca, sisific, să facă un gest cotidian: înfruntarea abisului, fiindcă Abisul e-n obiectele mărunte / Degeaba-l cauți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
are de la Dumnezeu, bani și mărfuri, pentru păcatul său, veșnica lui pomenire, a dat 3000 de aspri, și 4 boi, și 10 vaci, și 100 oi, și 6 iepe, și 10 porci și 1000 de aspri pentru pomeni, și o trăsură cu doi cai și cu așternut, și o cupă de argint, și o lingură de asemenea și o bute de vin, dinaintea soborului și a vătașilor și a oamenilor buni”... “Scris la sfânta mănăstire”. ― Am citit fel și fel de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
testamentul, ci averea pe care a lăsat-o mănăstirii Sfântul Sava. ― Să-l luăm ca atare, fiule. Așa și-a imaginat el ceea ce ar fi urmat după moartea lui. Cât privește averea, mie mi-a sărit în ochi dăruirea unei trăsuri cu doi cai și butea de vin. ― Apoi, sfințiile lor - egumenul și suita - nu suportau să-și colbăiască rasa și ciubotele pe ulițelor Iașilor... Cu trăsura, altcum stai de vorbă, mai ales după ce ai dat cep la butea cu vin ... ― S-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
urmat după moartea lui. Cât privește averea, mie mi-a sărit în ochi dăruirea unei trăsuri cu doi cai și butea de vin. ― Apoi, sfințiile lor - egumenul și suita - nu suportau să-și colbăiască rasa și ciubotele pe ulițelor Iașilor... Cu trăsura, altcum stai de vorbă, mai ales după ce ai dat cep la butea cu vin ... ― S-ar părea că ai dreptate, dragule. Dar hai să vedem ce scrie la 5 iunie 1600 cel care se intitula “Domn al Țării Ungrovlahiei, Ardealului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Din pricina monedelor primite înapoi se făcuse o foarte gravă confuzie în capul meu. Am început să încurc și alte lucruri. Noaptea mi se părea că aud lumea înghesuindu-se pe străzi să se ducă să vadă spectacolul ghilotinei. Parcă treceau trăsuri, auzeam copitele cailor lovind caldarâmul, după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți ai unor bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc strada. Uneori nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc strada. Uneori nu vedeam nimic decât o lumină chioară și mă înfioram. Mi se părea că în fiecare umbră văd o trăsură sau un bețiv care mormăia "a la guillotine, a la guillotine". Pe urmă apăreau farurile unei mașini care măturau strada de umbre și-mi arătau că numai imaginația mea bolnavă născocea totul. Atunci mă linișteam. Mă duceam și mă întindeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ea sfârșită. Zău, nu-i d-a bună! La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ― Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri? Din pricina rîsuluî, nici n-am prins de veste când ne-a adus trăsura la hotel Palace. Amândurora ne plăcu mult holul elegant și mai cu seamă prezența mării. Parcă venise și ea să locuiască la hotel. Am completat buletinele de pasageri: avocat T. Petrican cu soția. ― Să mergem, scumpă doamnă, în apartamentul ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-mi soartă îmi umezise ochii. O lacrimă lunecă ușor pe valea obrazului stâng, apoi alta, pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevăzut. Mihaela era într-o trăsură cu mama, dinapoia dricului; mama o mângâia duios, strîngînd-o în brațe mereu și aceste mângâieri parcă îmi sporeau deznădejdea. Îi spunea: "De acum vei fi copila mea, tu ai să mi-l înlocuiești dacă n-am avut parte de el
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
El o opri și așteptă să mă urc. În fața faptului împlinit, n-am mai avut încotro. Ceea ce a urmat, o știi. Șoferul a luat-o razna cu 80 km pe oră și în dreptul Arcului de Triumf, vrând să ocolească o trăsură, făcu un viraj brusc. Din cauza șoselei stropite cu apă mașina derapă și se izbi de un pom. Nu știu ce s-a mai întîmplat. M-am trezit în spital, uluită, îngrijorată. Nu-mi păsa de piciorul fracturat, nu mă dureau rănile! Mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fie și la botul calului. Și - Doamne! - ce bine mi-a prins pe patul de spital derularea obsesivă, anesteziantă și vindecătoare cât cuprinde a stop-cadrelor herborizate cu grijă benedictină la cutiu ța cu nostalgii! Muzeul jucăriilor din Praga și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul din cârciumele Alfamei. Liniștea disciplinată din banlieurile Genevei. Forfota pestriță de pe Podul Rialto. Nostalgia turnului Belem, stâncile aspre de la Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
colonel, la gradul II pe care îl am, nu pot fi decât general. - Ai auzit, locotenent Darie? Ți-ai refuzat cinstea să dai mâna cu un general! Marș de-aici. Când eram în țară, la regiment, Moș Coajă venea cu trăsura cu doi cai. Gornistul suna din goarnă “sosirea comandantului” iar ofițerul de serviciul dădea raport de câtă trupă activă, rezervă, cai, căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața, băieți” iar ei să răspundă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
poate, de transpirat transpirau numai cei care erau puși la posturi de observație antișchiop, anti-ciclop restul bălăcindu-se în apă pentru spălarea de păcatele posibile.Totul era atât de bine regizat încât, la sosirea comandantului și a adjunctului, neapărat cu trăsura, văzând la ce chinuri de culcat, ridicat și rrrupeți rând și iar culcat îi puneam pe bieții rezerviști, eram chemat între cinci ochi și sfătuit s-o las mai moale. Oricum, cele necesare cătăniei se făceau atât cât era normal
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
un presentiment atât de pronunțat că mai l-ași putea numi seconde vue. Ce-ți pare ție? Eu prevedeam o moarte, să-nțelege că mă temeam să nu fie în familia mea; pe lângă arcul academiei întîlnesc pe vlădica Bubulescu în trăsură cu un alt preot, pe strada Banului altă trăsură cu alți preoți, să-nțelege că i-am dat naibi[i] și, cu inima îngrijită, vin acasă; m-am // liniștit văzând că vine 624 {EminescuOpXVI 625} Valerie voioasă întru întîmpinarea mea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
putea numi seconde vue. Ce-ți pare ție? Eu prevedeam o moarte, să-nțelege că mă temeam să nu fie în familia mea; pe lângă arcul academiei întîlnesc pe vlădica Bubulescu în trăsură cu un alt preot, pe strada Banului altă trăsură cu alți preoți, să-nțelege că i-am dat naibi[i] și, cu inima îngrijită, vin acasă; m-am // liniștit văzând că vine 624 {EminescuOpXVI 625} Valerie voioasă întru întîmpinarea mea; ce era însă?; în acel moment preoții ce-i
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ținteam mai sus. Vorbeam tocmai de aceste culmi, singurele pe care pot trăi. Da, m-am simțit întotdeauna bine doar în situațiile nobile. Până și în cele mai mici amănunte ale vieții simțeam nevoia să mă depășesc. Preferam autobuzul metroului, trăsurile taxiurilor, iar la cafenea, mesele din stradă celor dinăuntru. Îmi plăceau avioanele sportive, care-ți îngăduie să zbori în înaltul cerului cu capul descoperit, iar pe vapor puteam fi văzut făcând nesfârșite plimbări pe dunetă. La munte ocoleam văile adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de comandă, mai mult decât din bătăile pe care le lua de la crescătoarele ci. Tot de la Lică învățase și spaima. Nu-i era teamă nici în întunericul odăilor sau ogrăzilor, nici noaptea în magazii sau beciuri. Pe stradă însă, cu trăsuri și oameni, când Lică îi scăpa mâna și se pierdea de el, sau când o lăsa la vreun colț uitată ca să vorbească cu cineva, cunoscuse frica și totodată sentimentul protecției întrupat în Lică. El se juca cu spaimele ei după
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înaltă, arcuit de mijlocul dureros, în care junghiul își avea bătut un cui permanent de rezonanță. Sta trudit de sforțarea ce-i punea de-a lungul brațelor alice mici, mobile, care păreau a exploda în vârful degetelor. Era amețit de trăsuri, de pietoni, de tot ce mișuna în jur, printre care se strecura ca prin mijlocul unui carrousel infernal, din cauza unei migrene permanente, ce-i punea sub țeastă o rețea subțire metalică, difuzând lumina și aiurind în sunete. Strângea atunci din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
știi pe Lina. . . cu familia, are slăbiciune! Zgomotul instrumentelor tăcuse și acum era stânjenită de țim-balele răsunătoare ale vocii lui Nory. Prezența lui Mika-Le la Elena rămăsese încă neexplicată, când Nory exclamă: - Uite-i! La ușa magazinului se opri o trăsură de casă. Statura masivă a lui Drăgănescu masca o doamnă mică și slabă, cu rochie de culoare închisă. - S-o vezi cu rochiile Elenei! râse Nory. Le scurtează jumătate și tot îi bat gleznele. Mai bine decât cu genunchii goi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
safirele de pe degete, cu tot luxul, o recunoscuse ca fiind ,,d-a iui". Până la urmă și el era băiat de perceptor și avea rude bune. Pe Lică îl stânjeneau la Ada numai lucrurile concrete ce făceau diferența de mediu: casa, trăsurile, rochiile elegante, deși cam știa ce acopăr. Ada pricepea obstacolele și le-ar fi înlăturat dintr-o dată, de nu s-ar fi complicat cu capriciile de bolnav ale lui Maxențiu. Duelîndu-se acum cu Lică, și Maxențiu amesteeîndu-se, Ada trebuia să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]