2,431 matches
-
aceste bizarerii nu erau decât sindroame de murire ale limbii în el"22; pe de altă parte, Sorescu n-ar fi decât "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență"23. Mai juste sunt afirmațiile lui Sîrbu privind literatura lui Eugen Barbu sau D.R. Popescu, deși judecățile sale sunt mai mult etice decât estetice, sancționând impostura, gloria literară clădită pe compromisuri: "Eugen Barbu a avut tot; tot ce ar fi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu atât mai mult cu cât majoritatea acestor mituri pun în evidență activitatea sexuală, în fine, trebuie întotdeauna ținut seamă de experiența primară a sacralității Cerului și a fenomenelor cerești și atmosferice. Este una din rarele experiențe care revelează spontan "transcendența" și maiestatea, în plus, ascensiunile extatice ale șamanilor, simbolismul zborului, experiența imaginară a altitudinii ca eliberare de povara greutății contribuie și ele la consacrarea spațiului celest ca sursă și locuință prin excelență a ființelor supraumane: zei, spirite, eroi civilizatori. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
caracteristic al ființelor divine era o tiară cu două coarne, în Sumer, deci, ca peste tot în Orientul Mijlociu, simbolismul religios al taurului, atestat din neolitic, s-a transmis fără întrerupere. Altfel spus, modalitatea divină era definită prin forță și prin." transcendența " spațială, i.e. cerul furtunos în care răsună tunetul (căci tunetul era asimilat mugetului taurului). Structura "transcendentă", celestă, a ființelor divine este confirmată de semnul determinativ care precede ideogramele lor și care reprezenta, la origine, o stea. După vocabulare, semnificația proprie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e legat de un anumit loc: în plus, el are o relație specială cu Moise ca lider al unui grup. Dar diferențele sunt semnificative, în timp ce Dumnezeul tatălui era anonim, Iahve este un nume propriu care pune în evidență misterul și transcendența sa. Raporturile dintre divinitate și credincioși s-au schimbat: nu se mai vorbește de "Dumnezeul tatălui", ci de "poporul lui Iahve". Ideea alegerii divine, prezentă în promisiunile făcute lui Avraam (Facerea, 12: 1-3), se precizează: Iahve numește pe urmașii patriarhilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e.) deiwos, "cer", în termenii desemnând noțiunea de zeu (lat. dem, skr. Deva, iran. Dâv, lit. diewas, vechi-germ. Tivar) și în numele principalilor zei: Dyaus, Zeus, Jupiter. Ideea de zeu se vădește solidară cu sacralitatea celestă, adică de lumină și de "transcendență" (înălțime) și, prin extensie, cu ideea de suveranitate și de creativitate, în sensul său imediat: cosmogonie și paternitate. Cerul (zeul) este prin excelență Tatăl: cf. indianul Dyauspitar, grecul Zeus Pater, illirianul Daipatures, latinul lupiter, scitul Zeus-Papaios, traco-frigianul Zeus-Pappos3. Deoarece hierofaniile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
crede despre înrudirea etimologică a numelor lor26, e de remarcat că ambii zei sunt în relație cu Apele, și în primul rând cu "Apele prizoniere" ("marele Varuna a ascuns marea.", RV, IX, 73,3). Noaptea (nonmanifestatul)27, Apele (virtualul, semințele), "transcendența" și "nonacți-unea" (trăsături ale zeilor suverani) au o solidaritate mitică și metafizică, totodată, pe de o parte, cu "legăturile" de orice fel și, pe de altă parte, cu dragonul Vrtra, care, după cum vom vedea, a "întemnițat", a "oprit" și "înlănțuit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe zei, cât și Creația, va fi dezvoltată în Upanișade și în anumite sisteme filosofice. Precum Purușa din Rig Veda, X, 90, Unu precede Universul și creează lumea din propria sa ființă, prin emanație, fără a-și pierde prin aceasta transcendența. Să reținem această idee, capitală pentru speculația indiană ulterioară: conștiința ca și Universul sunt produsul dorinței procreatoare (kămă). Se recunoaște aici unul din germenii filosofiei Sămkhya-Yoga și ai buddhismului. Cât privește a patra temă cosmogonică - despărțirea Cerului de Pământ sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este vorba de un camuflaj inimitabil și bogat în semnificații, precum se pot regăsi în atâtea alte creații ale geniului grec. Sub aparența unei divinități frivole se ascunde una din sursele cele mai profunde ale experienței religioase: revelația sexualității ca transcendență și mister. Vom întâlni alte forme ale acestui tip de camuflaj, analizând procesul de desacralizare a lumii moderne (vezi partea a IlI-a). 95. Eroii Pindar distingea trei categorii de ființe: zei, eroi, oameni (Olympice, 2,1). Pentru istoricul religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vedea, ci a-I vedea numai spatele. Pentru că „locul” la care se face referire în viziunea lui Moise prezentată în Noul Testament nu este spațial în sensul obișnuit al cuvântului, ci reprezintă „locul” în care „curge” dorința infinită, adică este lumea transcendență în care Îl vom urma pe Dumnezeu - dar Îi vom vedea doar „spatele” (De vită Moysis, 119). 25 De Hominis Opificio, P. G. XLIV, col. 189C. 26 Asupra statutului schimbător al formelor platoniene (în mintea lui Dumnezeu, în Logos, separate
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa”, în Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 188-189. Noțiunea de „spate” divin este astfel inteligent transformată într-un semn pentru o regiune intermediară evaziva, un cvasispațiu și cvasitimp între față total transcendență a lui Dumnezeu și creația spațială/temporală 28. În acest mod, Sfanțul Grigorie poate aborda problema perena a discontinuității dintre ordinele realității. Neoplatonicienii au definit diversele categorii intermediare: timp transcendent, mișcare nemișcata, durata nemodificata. Sfanțul Grigorie consideră de obicei ultimele
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
de la vie, y compris, occasionnellement, leur propre mort" [Gramont, p.309]. 239 "La scène décrit la mise en échec du rituel, elle déjoue l'attente que la performance annnoncée a suscité: révolte ou scandale" [Lojkine, p.5]. 240 "Raportul de transcendență pune problema depășirii, a saltului, a trecerii fără soluție de continuitate de la un registru la altul" [Patapievici, p.124]. Înțelegem stereotipul că o reprezentare sumara pe care și-o face subiectul despre obiecte, despre fenomenele naturale și sociale percepute că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe bază empirică. Specificitatea gândirii sociale creștine în bazele ei epistemologice e dată de referința ei la un adevăr în același timp imanent și transcendent omului. De aici dificultatea înțelegerii ei, dat fiind că, afirmând în același timp imanența și transcendența adevărului etic asupra omului și a lumii, gândirea socială creștină este "structurată paradoxal". (Ibidem, 2002, p. 321). Diferențierea față de înțelegerea laică a asistenței sociale este că în creștinism este luat în calcul nu doar imanentul, adică ceea ce este legat de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
care poartă numele Cele Șapte Cuvinte ale Mântuitorului, o partitură dificilă în care forța stihinică a ritmului, gravitatea destinului, inciziile dureroase și sfâșietoare ale acutelor sunt contrabalansate de vibrația adâncă a emoției, de cristalinul angelic și de zvonul liniștitor al transcendenței. Interpretarea pe care cvartetul VOCES o dă acestei capodopere clasice reușește o performanță rară: sincronizarea perfectă și modelarea emoției iradiază, prin intensitatea extraordinară a execuției, o trăire tulburătoare și profundă, o stare de beatitudine aspră, neobișnuită, care face să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lirice, Ed. Junimea, Iași, 2000; Neguțătorul de drum, Ed. Parnas, Iași, 2002; Apele tăcerii, Ed. Cutia Pandorei, Vaslui, 2002; Dresorul de nori, Ed. Pim, Iași, 2007; Bagaj de prisos, Ed. Pim, Iași, 2007; Târziu În Empireu, Ed. Pim, Iași, 2007; Transcendența mărilor de vânt, Ed. Pim, Iași, 2009; Proprietarul de timp, Ed. Pim, Iași, 2009; Ecouri - elegii, Ed. Timpul, Iași, 2010; Oglinzi Înșelătoare, sonete, Ed. Pim, Iași, 2011. Proză: Dincolo de bine și de rău, proză scurtă, Ed. Cronica, Iași, 2008; O
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
literatura română (Ilie Moromete din celebrul roman al lui Marin Preda): „Și țăranul și Kant Își pun aceleași probleme, dar fiecare le rezolvă cu o altă tehnică.” Și postmodernismul și transmodernismul sunt divagații În exclusivitate idealiste, alunecări spectaculoase Într-o „transcendență goală” iscată ca rezultat al antitezelor negative. Legătura lor cu arta sau literatura este numai bănuită, pentru că nu se constată nici un proces de sincronism În toată această perioadă. Cum s-ar spune mai limpede, fiecare creator are postmodernismul sau transmodernismul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
uzura formelor, În următoarele volume este adeptul unei individualizări a impresiilor, În contrast cu stilizările observate În volumele anterioare unde poetul notează o senzație nemijlocită, ingenuă și dureroasă. Din lumea bacoviană nu se poate fugi, este o lume Închisă, fără iluzia unei transcendențe salvatoare, sensul existenței este vidul, nimicul. Traseul discursului liric bacovian, de la simbolismul manierist, la tranzitivitate, este chiar drumul poeziei. PLUMB: Una din cele mai frumoase și profunde poezii bacoviene este „Plumb”, definitorie pentru Întreaga creație a poetului. Cu această poezie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Vitalitatea e bolgie și ordură, atrăgând după sine greață și oroare. Infernul, e clar, sunt ceilalți, pungi mizere care dau pe dinafară: „noaptea începe simfonia apei în țevi/ și în veceurile gâlgâitoare“. Peisajul se umple, neecologic, de pet-uri, iar transcendența atârnă greu spre pământ: „corzile salcâmilor/ oprind din cădere burta umflată de sus“. Rar de tot, simboluri numai accidental neconvenționale vizitează mizeria de jos: „zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri“, „porumbița temătoare din câmpii“, vișina găsită „pe podul de lemn de peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
cu întreprinderea studiilor culturale care au apărut la mijlocul anilor '80. Unul dintre cele mai importante eseuri, scris în două părți, este The Allegorical Impulse: Toward a Theory of Postmodernism, în care argumentează asupra rupturii dintre pretenția modernistă cu privire la autonomie și transcendență și noile practici artistice, ce nu mai sunt legate de specificitatea mediului, narând despre contingență, insuficiență și lipsa transcendenței. Hal Foster, care în prezent predă cursuri de artă și critică modernistă și contemporană, precum și în cadrul programelor de Media și modernitate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
părți, este The Allegorical Impulse: Toward a Theory of Postmodernism, în care argumentează asupra rupturii dintre pretenția modernistă cu privire la autonomie și transcendență și noile practici artistice, ce nu mai sunt legate de specificitatea mediului, narând despre contingență, insuficiență și lipsa transcendenței. Hal Foster, care în prezent predă cursuri de artă și critică modernistă și contemporană, precum și în cadrul programelor de Media și modernitate și Studii culturale europene la Universitatea din Princeton (New Jersey), a scris și continuă să scrie în mod regulat
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
intre în faza "reproducerii sale infinite" și a imposibilității de a mai apela la o origine reală. În aceeași notă a criticii originalității, Craig Owens oferă o analiză teoretică a alegoriei, surprinzând ruptura dintre interesul modernist asupra autonomiei, independenței și transcendenței și dezvoltarea postmodernistă a noilor practici artistice manifestate prin contingență, insuficiență și lipsă de transcendență 141. Condamnată în trecut ca "aberație estetică", alegoria apare în arta și critica de artă din ultima perioadă ca o atitudine și o tehnică, ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
origine reală. În aceeași notă a criticii originalității, Craig Owens oferă o analiză teoretică a alegoriei, surprinzând ruptura dintre interesul modernist asupra autonomiei, independenței și transcendenței și dezvoltarea postmodernistă a noilor practici artistice manifestate prin contingență, insuficiență și lipsă de transcendență 141. Condamnată în trecut ca "aberație estetică", alegoria apare în arta și critica de artă din ultima perioadă ca o atitudine și o tehnică, ca o percepție și o procedură, manifestându-se atunci când, de pildă, un text este dublat de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
savant, cu atât mai mult cu cât preluarea fără citare i-a transformat ideile în locuri comune ale discursului analitic asupra fenomenului totalitar fascist, comunist și chiar islamist (el definea în 1949, comunismul drept "Islamul secolului XX", "o religie fără transcendență", "religia politică a secolului XX") în lucrările mult mai notoriilor Raymond Aron, François Furet, Jeanne Hersch, Hannah Arendt, Besançon, J-F. Revel, BH Lévy și mulți mulți alții. El este autorul unei percutante formule intrată în folclorul analiștilor conform căreia "ideologia
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
la bază o are în definiția generală a conștiinței 2. În fața unei noi necesități de legitimare și integrare sistematică a celor mai recente achiziții ale cercetării fenomenologice (de care țin circumscrierea existențialelor sau teoretizarea "stării de aruncare", a facticității, a transcendenței eului), însemnătatea conștiinței reflexive (ca instanță judicativă a propriilor acte sau gânduri) devine marginală. Existențialismul ajunge astfel să infirme și să sancționeze o linie tradițională inaugurată de Fericitul Augustin cu al său "redi in te" și păstrată vie, până la încununarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o profundă cunoaștere de sine, reflectările aplicative ale tuturor prescripțiilor pe care inteligența le extrage din corpusul normativ etic, arătând că dexteritatea neutră a întreprinderilor adaptative individuale trebuie dublată de o intensă participație spirituală (de o constant-implicată "asistare" a unei transcendențe suprastructurale). Ele definesc istoricitatea mijlocită rațional a persoanei și traduc în categorii sintetice ale temporalității regularitatea imuabilă a doctrinei generale. Ele reflectă, astfel, în disciplină autoimpusă, mesajul încriptat al pildei abstracte și reconfirmă perseverent virtutea unanim-binefăcătoare a libertății luminate de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
găsind soluție de integrare a detaliului operațional într-o schemă tipică cu valoare de principiu regulativ. Această viziune vine din înțelegere, și nu din explicație, și aduce un suflu eidetic în realitatea mecanismelor noetice, adică are menirea de a coborî transcendența suprastructurală la nivelul unei disponibilități permanente dedicate momentului prezent și faptului cotidian. Georg Henrik von Wright face distincție între "explicația cauzală" și cea "teleologică" ("explicațiile teleologice sunt îndreptate către viitor "acest lucru s-a întâmplat pentru ca acel lucru să apară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]