52,749 matches
-
autohtone). Aș putea însă să-i tentez spunîndu-le că vor intra într-un joc cu nerv și verva spirituală care le va stimula starea de creatori de imagini și stări fantastice. Citind-o, descoperi noi și noi premise ca să se transforme într-o piesă eliberată de granițe și conjuncturi, plecată clar pe drumul universalității. Din păcate, Noe..., desi bine scrisă, este tributara contextului geo-politic românesc, obsesiilor naționale și conjuncturale, datate și perimate în multe dintre cazuri (de ex.: deținutul 1201 face
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
cu un înălțător sentiment al datoriei împlinite. Între timp, faima îmi crescuse și începusem să "export" masiv și la Oradea, furnalelor Cistelecan și Podoaba! Nu stiam ca, în felul acesta, deveneam premergătorul unei ocupații care, peste ani, avea să se transforme într-un adevărat sport național. Dacă aș ține la întâietăți și dacă nu mi-ar repugna protocronismele, aș putea susține că sunt unul din strămoșii lui Truti & comp.! Lăsând glumă la o parte, îmi va fi greu să uit că
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
punct de vedere estetic. În cuprinsul lor figurează numeroase poeme care reușesc să impună o atmosferă de sărbătoare sacra. Poetul are vocea gravă a unui preot care slăvește existența. Și tot că un preot, el repeta anumite enunțuri, până când le transformă într-o muzică obsesiva: Atâta, atâta beție de sunete reci și sublime/ se înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime/ Aripile tale mai albastre decât eternele zboruri/ risipesc pretutindeni, prin spații, uitatele spaime și doruri/ În orașe străine se
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
prima pagină prin verva și umor, insă miza este serioasă: realizarea unei imagini cît mai cuprinzătoare a operei caragialiene, cu metode care, în funcție de perioada în care au fost scrise studiile, variază. Sedusa inițial de lingvistică ce vine în ajutorul "poeticii", transformată în scurtă istorie a receptării, după ce a trecut prin zonă sofisticatelor instrumente naratologice, cartea convinge și, după cum ne asigură chiar autorul, "se termină cu bine". Primul studiu, datat 1984, propune o reconstituire a lui homo caragialensis pe baza unor "resorturi
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
alt set de norme ale literaturității, spre un alt mod de a vedea literatura. Ironia, accentul parodic au mecanisme mult mai fine decît simpla inversare a sensului literal, pe baza căruia se poate reconstitui cu ușurință subtextul. Figură retorica se transformă în figură textuala prin distanțarea tot mai mare a autorului de narator, iar acest decalaj între instanțele ce dețin autoritate asupra relatării conferă textului o ambiguitate profundă, care nu de puține ori orientează lectură pe o pistă falsă. Accentele satirice
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
și s-au putut întîlni "situații, personaje, replici, instituții, mentalități sărind de-a valma afară din pagina și bulucindu-se în cotidian" (p. 185). Însă popularitatea obținută nu a condus la reconsiderări din punct de vedere literar, ci l-a transformat pe Caragiale în ^autoritate folclorica^: "Ne apropiem pare-se de momentul originar, cînd întrebarea ^ce-a mai spus Caragiale?^ își recapătă firescul." Liviu Papadima - Caragiale, firește, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999, 196 pagini.
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
Pentru acest meridional atipic (nu clasicul ins pasional ori impulsiv, ci mai curînd un contemplativ cu accese melancolice, deci, în chip paradoxal, un britanic structural!), Oxfordul este o ciudățenie, un univers plasat undeva în afara timpului. Ceilalți colegi ai săi îl transformă într-o enciclopedie ambulanță a limbii și literaturii spaniole, invitîndu-l la cursurile lor și punîndu-i întrebări la care el nu ar putea în nici un caz să le răspundă pe loc, așa că inventează soluții năstrușnice, uneori de un neverosimil stupefiant, spre
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
și căruia i s-a întîmplat, și nici nu este o prelungire a sa, ori umbră să, nici moștenitorul, nici uzurpatorul sau" (sublinierea mea). Vanitatea de la început, a autorului care își conține eroii că proiecții ale sale, este anulată brusc, transformată în extrema instabilitate a însuși acestui autor, el de fapt fiind o proiecție, o formă ce se poate umple cu diverse conținuturi, în funcție de experiențele sale. Discontinuitatea dintre "cel care povestește" și "cel căruia i s-a întîmplat" nu se cuvine
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
tine însuți, de a crea ceva care să te conțină, un singur punct nevralgic apare. Lupta prin scris pentru conservarea identității are și un revers, căci trecutul se deplasează inevitabil, devine greu de controlat prin amintire. Astfel, refuzul literaturii se transformă doar în alt mod de a fi al acesteia, constatare care nu-i este străină nici lui Gellu Naum. Pentru cea care simte nevoia de a fi ea însăși pînă și în vis, nimic mai teribil decît a fi prins
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
doar că poezii, ci rugăciuni și, nu arareori, mai rău decît atît." Să adaug observația: Nimeni nu spune că Eminescu nu trebuie sărbătorit, fie și fără vreun soroc anume. Dar nu așa. Relația cu el nu se cade să se transforme în acte de cult... Eminescu nu trebuie sacralizat din afară, nici cu obstinația oarbă a unui instinct". Si inca: "Eminescu -, ce este el ca model? Că poet a fost un model pentru epigonii lui, și atît." Și, apoi, respinge formulă
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
mai conține și o greșeală de gramatică (cuvântul latin care înseamnă "poet" este "poeta", nu "poetus"). Virtuozitatea stilistica de altădată, care avea ceva vrăjitoresc și îl transporta pe cititor, prin însăși stranietatea ei, spre o mare altitudine lirica s-a transformat într-o comedie a limbajului, doar pitoreasca, doar amuzantă. Iar uneori nici atât - din cauza numeroaselor obscenități: Fericit aș linge/ panamaua atârnândă franjuri a clitorisului tău/ asudând ascetic sub umilință condiției lui de lindic." (Viața aventuroasa a picioarelor ei); Mintea mea va
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
acolo unde se află? Pot fi ei izgoniți, din motive de statalitate, de acasă de la ei, pentru ca, pur și simplu, majoritatea are instrumentele trebuincioase pentru o asemenea soluție? Iar, pe de altă parte, această soluție aleasă de majoritate, nu se transformă într-o problemă internațională atunci cînd are ca efect o migrare de sute de mii de oameni peste granițele statului în cauză? Ar mai fi o chestiune, care ține, pur și simplu de garanțiile pe care un stat dat le
Politicile fără rest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17995_a_19320]
-
mii de oameni peste granițele statului în cauză? Ar mai fi o chestiune, care ține, pur și simplu de garanțiile pe care un stat dat le dă cetățenilor săi de a fi la ei acasă. Faptul de a fi minoritar transforma calitatea de cetățean cu drepturi depline într-o situație dependența de statul-majoritate? Adică minoritarul care are o istorie în această calitate, uneori o istorie de sute de ani, trebuie tratat că un necetătean de statul din care el face parte
Politicile fără rest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17995_a_19320]
-
se ridică deasupra contactelor cu realul invocat spre a-și in-forma el însuși limbajul, spre a-i impune ordinea luxurianta, spre a-l acorda la un lăuntric melos luxos, pentru a suplini astfel "muțenia dulce a cărnii", pentru a-și transforma fierea în "negre parfumuri", pentru a învinge "sarea de pe bolgii", pentru a reține doar "caligrafia de efemere", care operează "în caldă transparență". Versul sau are adesea o formidabilă putere de propulsie, asemenea unei săgeți care se pierde împlîntîndu-se în imensitate
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
relația Artist-Putere, raportul Talentului cu sine însuși, misterul artei. În lumea strimta a realului colcăie - înainte de a intra, transfigurate, în lumea infinită a artei - crimă, gelozia, suspiciunea, invidia, loialitatea, moartea, inspirația, lăcomia, răzbunarea, si, peste toate, iubirea, singura care poate transforma un "poet fără cuvine" într-un poet genial. Cum? "E o taină", sună una din replicile cheie. Cum pot, o sama de cuvinte, să capteze "adevărată natură a iubirii"? E o taină. Cum poate, un bîlbîit, să intre în scenă
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
noile științe ale limbii. Dar poziția lui Bopp pare a fi mai curînd un caz excepțional: un intreg capitol din cartea lui Olender este dedicat lui Joseph-Ernest Renan, cărturar care și-a început cariera cu o adevarată pasiune pentru ebraică, transformată spectaculos, în urma întîlnirilor cu filozofia și cultură germane, prin Goethe și Herder, într-un antisemitism substanțial, tematizat cu voracitate. Modificarea lui Renan este narata de Olender că într-un adevărat Bildungsroman și tocmai de aceea ea e exemplara. Catolic că
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
are cele mai multe pagini deși, Bibulie, care-l ia veșnic peste picior, este cel mai prezent, cel mai agresiv. "Maestrul" îi inhiba pe amândoi cu prezența să impunătoare; statutul său este incert - nu-și însușește fățiș nici măcar un rând. Însă el transforma vocea și ecoul într-o societate autonomă a scrisului. El generează, probabil, enunțuri precum: "puțin îmi pasă și de cititori. Dacă vor să citească, n-au decât"; lui îi aparține cartea și e firesc să fie îngrijorat de soarta ei
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
Jerome. Livius Ciocârlie parodiază dialogurile interminabile din cartea britanicului efectul fiind, în fond, acelasi: într-o vreme de răgaz, de vacanță, fiecare personaj are impresia că muncește prea mult pentru ceilalți doi. Probabil iritarea este maximă când modestă barcă se transformă în galera. Chiar dacă adnotat, chiar dacă umbrit de un intreg "scandal" auctorial, avem totuși în față un jurnal. Trei sferturi din el privește perioada petrecută în Franța, după ^89, la Talence, micul orășel universitar de lângă Bordeaux. Aici, aproape de ocean, barca suferă
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
toate la fel de demne de interes. Ion Cristoiu știe să decupeze ceea ce este surprinzător, paradoxal, senzațional chiar și într-un text aparent plictisitor. Pentru că atunci când textul este în mod evident captivant, să-l facă de o sută de ori mai captivant, transformându-l într-un spectacol pentru marele public. Recunoaștem aici vocația de creator de ziare de mare tiraj a lui Ion Cristoiu. Din știrile care îi soseau la Evenimentul zilei în flux continuu el construia, prin selecție, o reprezentare plină de
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
și azi prin originalitatea umorului și prin plasticitatea riguroasă a fiecărei fraze.) Talentul literar îl face să aibă dreptate chiar și atunci când - din punct de vedere istoric său politic - nu are. În viziunea sa, de pildă, postumitatea lui Lenin se transformă într-o comedie funambulesca, imaginata parcă de Bulgakov. Iată câteva secvențe din această comedie: "Timp de șaptezeci de ani, milioane de oameni au fost obligați să studieze genială opera leninista. Noroc că mulți dintre ei n-au luat prea în
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
cred că-mi este permis a-l prezența pe sărite, așa cum, de data aceasta în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de conștiință") se transformă într-un jurnal de idei. Monahul de la Rohia este, la rându-i, un schimb de idei, desfășurat pe parcursul unui an (11 ianuarie 1988-11 martie 1989). , ce duc cu gândul la intenția lui Pirandello de a scrie 365 de nuvele spre
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
de viață exhibat ciocoiește (mașini de lux, vile la munte și la mare, concedii în străinătate etc., etc.) Și atunci? Atunci, e limpede de ce se prăbușește leul și de ce pompierii din parlament ajung la locul incendiului după ce clădirea s-a transformat în scrum. Nesimțirea și cinismul n-au făcut nicicând casă mai bună decât în aceste vremuri de restriște. Gângăvelile lui Ion Diaconescu, un străbunic dispus nu numai să ierte și să explice potlogăriile nepoților și strănepoților, ci chiar să le
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
Z. Ornea O legendă, bine întreținută, a transformat prietenia și apoi iubirea dintre Eminescu și Veronica Micle, în unică dragoste a poetului. Și nu-i așa. La Viena avusese relații amoroase cu o Mîli, despre care aflăm și dintr-un manuscris eminescian. Mai tîrziu, la București, era înamorat
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
oameni în toată firea vedeau în Piață Universității un pericol pentru "ființă națională", iar în minerii lui Cozma un salvator al patriei. Nu pe vremea Inchiziției, ci în anii '90, înalții prelați români uită de îndatoririle lor firești și se transformă într-un fel de inspectori impudici ai activității sexuale, ai patriotismului și chiar ai... romanismului românilor! În vremurile noastre, nu în acelea cantate duios de romanticii întârziați de pe Bahlui și Dâmbovița, supremul merit s-a redus la sanctificarea ideii de
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
ar tânji după ai noștri?!), deconspirarea sistemului represivo-securisto-politienesc și alte fleacuri de acest gen, care, desigur, pe noi nu ne deranjează nici cât o scama pe rever. Greșeală enormă pe care am putea-o face acum ar fi să ne transformăm explicabila amărăciune într-un antiproductiv resentiment. Nu vor pierde nici cehii, nici polonezii, nici ungurii. Ci tot noi, eternii învingători de prin Rovinele patriei. Fără îndoială, naționaliștii și xenofobii vor încerca, după obiceiul lor, să-și mai dea pe fata
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]