2,801 matches
-
care punea niște impozite prea mari, astfel încât Fondul a trebuit să facă alte împrumuturi, „încât ne-am văzut adânc înfundați în împrumuturi, în speranța unor vremuri mai bune”. Vorbește apoi și descrie cu lux de amănunte cum au decurs toate tratativele și expertizele care s-au făcut, toate eforturile pe care le-a depus pentru a obține banii, împrumut care a fost aprobat la 12 septembrie 1932. O altă nemulțumire, și motivul pentru care susținea această cuvântare, era aceea că Statul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o investeau religioșii Slujitori Săraci ai Divinei Providențe, înainte de plecarea spre Roma. Don Calabria a acceptat invitația, dar a propus o condiție justă: vor merge la Roma numai după ce Casa Copiilor Buni va primi aprobarea juridică de Congregație din partea episcopului. Tratativele au fost destul de dificile, datorită neconcilierii dintre carisma sa și Codul de Drept Canonic. Într-o manieră aproape dramatică și cu ritm frenetic, episcopul Veronei a aprobat noua Congregație, prin decretul din 11 februarie 1932. În după-amiaza aceleiași zile, trei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
le este încredințată conducerea Institutului, păstrarea spiritului său și formarea spirituală a membrilor săi. - În afara Casei să se ocupe de operele de slujire spirituală la cererea Episcopilor, pentru a răspândi în lume credința și încrederea în Divina Providență» (Art. 19). Tratativele dintre Congregație și Curia din Verona au continuat. Munca se materializa lungă și extenuantă. A cerut multă răbdare și comprehensiune reciprocă. Dar evenimentele care au urmat au grăbit demersurile, și au dus la o concluzie oarecum peticită, care îi va
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și afecțiunea reciprocă. Don Augusto, cunoscând o doamnă înstărită care intenționa să investească o sumă consistentă pentru o operă de binefacere, și-a amintit de dorința îndrăgită de don Calabria și a sfătuit-o să devină instrumentul înfăptuirii acelui vis. Tratativele au fost lungi și anevoioase și pentru că monahii, care erau de naționalitate franceză, nu puteau încheia contracte în Italia. În plus mai erau și alte Instituții care își fixaseră ochii pe acel colț de pace. Dificultăți birocratice, complicații politice și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și ministru-plenipotențiar al României în capitala Franței. În 1928, trimis din nou în misiune de guvernul Maniu, a recuperat rapid întîrzierea suferită, ajungînd șeful diplomației române în guvernul Iorga-Argetoianu (aprilie 1931mai 1932). Prin el s-au reluat, sub Carol II, tratativele cu Horthy pentru uniunea dinastică a Ungariei cu România, întrerupte de moartea lui Ferdinand, și, din nou, după venirea lui Hitler la putere. Dimitrie Ghyka, Memorii: 1894-1940 (c) 2004 Institutul European, Iași www. euroinst.ro INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Cronicar
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ales fostul președinte al consiliului, Nitti să viziteze Quai d'Orsay pentru a zugrăvi fascismul ca fiind în ajun de prăbușire și, în consecință, arătînd că este inutil să se negocieze ceva cu Italia și că pentru a restabili prin tratativele utile buna înțelegere între cele două națiuni trebuia să se aștepte căderea "iminentă" a lui Mussolini (atît de "iminentă"), încît s-a produs după 12 ani... Cu aprobarea președintelui Iorga și a regelui Carol, mi-am propus deci să-mi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai insistăm la fiecare scrisoare în parte, că este vorba de o casă în Botoșani, chiar pe lângă doctorul Isac, aflată în custodia Mănăstirii Agafton a cărei stareță era chiar Maica Olimpiada, mătușa lor (sora Ralucăi Eminovici) și se vor duce tratativele pentru a fi cumpărată de către Comitetul de femei din Iași pentru Eminescu personal. Rămâne exemplară această mobilizare a femeilor ieșene care au reușit să strângă sume foarte importante pentru Eminescu și au avut chiar intenția de a-i cumpăra casă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Patriotul a apărut - beneficiind mai târziu de fondurile puse la dispoziție de foarte bogatul fruntaș conservator Gr.Gr. Cantacuzino (zis Nababul) până în iunie 1907, când fuzionează (fiind, de fapt, asimilat de aceasta) cu Epoca, în condițiile în care se realizase, după tratative anevoioase, o largă dar efemeră concentrare conservatoare (a vechilor conservatori cu junimiștii) sub conducerea, de mult jinduită de acesta, a lui P.P. Carp. C.C. Bacalbașa a fost la Patriotul, cu intermitențe, redactor-șef până la 1 martie 1907. De aici a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din numărul acelora unde va trebui să se caute știința umană. Ea vă iubește, vă prețuiește și vă trimite dorințele și speranțele ei. 22 septembrie, 1874 A. Thiers“ 12 226 bucureștii de altădată 12. După ce Adolphe Thiers obținuse pe calea tratativelor retragerea trupelor germane de ocupație de pe pământul Franței, ca urmare a achitării anticipate a despăgubirilor de război de 5 miliarde de franci, acesta (deși încetase la 24 mai 1873 a mai fi președinte al Republicii Franceze) primea numeroase scrisori de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stat mare și puternic ca Austro-Ungaria ...“ („Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 27 iunie 1875“, MOF., nr. 147, 8/20 iulie 1875, p. 3322). Dezavantajele economice ale convenției erau recunoscute de însuși principele Carol, care, atunci când aveau loc la Viena tratativele româno-austriece i se confesa cu mâhnire tatălui său, Carol Anton: „Propunerile ce ni s-au făcut din afară dovedesc că noi suntem socotiți ca o vacă de muls“ (Memoriile, vol. VIII, p. 3) - și această situație nu s-a schimbat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost cumpărată prin concesiuni favorabile inte reselor germane în afacerea căilor ferate. 280 bucureștii de altădată 2. ROM., an. XX, 7, 8, 9 ianuarie 1876, p. 1; citate confruntate cu originalul. 3. Era vorba, probabil, de un ecou întârziat al tratativelor purtate de țara noastră, în 1873, din inițiativa ministrului de Externe de atunci, Vasile Boerescu, pentru ob ținerea independenței definitive, cu ajutorul Germaniei, Austro-Ungariei și Rusiei, prin capitalizarea tributului datorat Porții Otomane, tribut considerat singurul vestigiu de dependență față de imperiul de peste
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
definitive, cu ajutorul Germaniei, Austro-Ungariei și Rusiei, prin capitalizarea tributului datorat Porții Otomane, tribut considerat singurul vestigiu de dependență față de imperiul de peste Dunăre (v. O acțiune diplomatică pentru pro clamarea Independenței în 1873, în: Apostol Stan, Grupări și curente, pp. 384-390). Tratativele purtate atunci - nefiind sprijinite de marile puteri menționate - nu s-au mai finalizat. Dar, la începutul anului 1876, trimisul nostru la Viena, Gh. Costa-Foru menționa într-un raport că într-o discuție cu ambasadorul Germaniei din capitala Austro-Ungariei i-ar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Turcia, capitalizând tributul și proclamându-ne independența, cum și suntem“ (cf. Stoean, Pană, Independența, p. 33), dovadă că în condițiile stării economice falimentare a Imperiului Otoman (în toamna anului 1875 Înalta Poartă se declara în „bancrută de stat“) aceste tratative ar fi putut fi reactualizate. De altfel, în primele luni ale anului 1876 în presa străină au apărut diferite speculații în legătură cu situația României: că guvernul român a încercat să obțină independența țării prin cedarea către Rusia a sudului Basarabiei (La
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
chestiuni naționale rămâneau fără mare înrâurire asupra publicului. Dar acest articol al Românului dovedește un lucru, dovedește că Rusia n-a prezentat chestia Basarabiei în chip neașteptat la Congresul din Berlin în 1878, ci o pusese în lumea diplomatică, a tratativelor și a intrigilor, cu doi ani mai înainte. De unde rezultă că protestarea de mai târziu a prințului Carol și a guvernului său nu era francă. Prințul Carol când a trecut Dunărea să dea ajutor rușilor bătuți la Plevna știa că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
2381). 45. Neputându-și desfășura o activitate normală în condițiile în care Senatul era controlat de opoziție, generalul I.Em. Florescu a cerut domnitorului dizolvarea acestuia; principele Carol nu a fost însă de acord cu soluția propusă și a început tratative cu Manolache Costache Epureanu în vederea formării unui guvern cu participarea fruntașilor opoziției liberale, hotărându-se să ofere puterea acestora; în aceste condiții generalul Florescu și-a dat demisia la 26 aprilie/8 mai 1876; guvernul coaliției de la Mazar-pașa a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
politici români au respins orice încercare pripită de obținere a independenței naționale, care ar fi putut primejdui viitorul României, considerând, pe bună dreptate, că în primăvara anului 1876 nu erau create condițiile necesare pentru dobândirea acesteia, prin război sau prin tratative (despre una dintre propunerile Serbiei amintesc memoriile principelui Carol, la data de 25 martie/6 aprilie 1876: „Al. Catargiu, un unchi al prințului Milan sosește din Belgrad și comunică prințului, în numele nepotului său, că războiul Serbiei contra Turciei e un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
războiul turco-sârbo-muntenegrean nu erau alt decât preludiul marelui război, nu erau alt decât o prefață a agresiunii rusești. Când se vor publica, mai târziu, documentele secrete ale epocii, se va vedea cum că, încă de pe timpul guvernului Catargiu au urmat tratative cu cercurile guvernamentale din București spre a hotărî România să intre în război alături de Rusia.102 Dar nu întregul guvern era în secret. Guvernul era împărțit în două fracțiuni: de o parte Lascăr Catargiu care nu cunoștea îndeajuns situația, de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de lopeți scurte pentru arma geniului. În capul acestei strașnice campanii stătea inexorabil Dimitrie Sturdza, viitorul șef al partidului liberal, care era campionul celor mai drastice economii.103 316 bucureștii de altădată 102. În timpul guvernării conservatoare nu au avut loc tratative propriu zise în legătură cu participarea României alături de Rusia într-un eventual război împotriva Imperiului Otoman, ci numai sondaje pe lângă marile puteri ale Europei referitoare la atitudinea acestora dacă România și-ar fi proclamat unilateral independența, sondaje cu rezultate neconcludente (ianuarie-martie 1876
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Brătianu a revenit în Capitală, din Crimeea, la 4/16 octombrie 1876; scrisoarea lui C.A. Rosetti către jurnalul La France este trimisă din Paris, la 7/19 octombrie 1876. Deci ziarele pariziene avuseseră timpul necesar ca să facă speculații în legătură cu tratativele ruso-române de la Livadia, purtate la 29 septembrie/11 octombrie 1876. 116. ROM., an. XX, 14 octombrie 1876, p. 917 ; în același număr e reprodusă și telegrama trimisă - înaintea scrisorii citate mai sus - de C.A. Rosetti gazetei Tablettes d’un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
16/28 aprilie 1877, de Senat în noaptea de 17/29-18/30 aprilie 1877 și sancționată în numele și din împuternicirea Domnitorului de către M. Kogălniceanu la 21 aprilie/ 3 mai 1877) a constituit un act politic chibzuit, România obținând astfel - prin tratative susținute cu demnitate - o reglementare a trecerii trupelor rusești prin teritoriul național care să nu pună în primejdie existența statului român, instituțiile sale politice, viața economică a țării și securitatea populației; se creau astfel condițiile ca războiul ruso turc să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primind rezbelul, declară că România, ca stat de sine stătător, are dreptul la o viață proprie a sa...“ („Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară Ședința de la 29 aprilie 1877“, MOF., nr. 110, 15/27 mai 1877, p. 3262). Bineînțeles că toate aceste tratative se făceau la îndemnul și cu aprobarea prințului Carol, care, alături de I.C. Brătianu și M. Kogălniceanu este unul din marii artizani ai Independenței noastre dobândite în 1877. 48. Nu numai I.C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu (acesta din urmă era pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
intrarea în vigoare a armistițiului cu Turcia (20 octombrie/1 noiembrie 1876), principatul Muntenegrului, spre deosebire de Serbia, nu a încheiat pacea cu Imperiul Otoman; la începutul lunii aprilie 1877 (st. n.) muntenegrenii - care solicitau independența deplină și unele teritorii - au întrerupt tratativele cu turcii și apoi, după declararea războiului ruso turc, au atacat armatele otomane; în aceste condiții Înalta Poartă a concentrat însemnate forțe (în Herțegovina, sub comanda lui Suleiman-pașa; în Albania, sub comanda lui Ali Saib-pașa și în zona Vasojevicke, sub
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pleca. și așa printre frați și nepoți - nepoate, mă simțeam bine. Am plecat pe ziua de 23.II.(...). Vă doresc multă sănătate și voie bună, Prof. Dr. Gr. Miron 167 „Galeria oamenilor de seamă”. 168 Pentru acest material am dus tratative la București cu Prof. Miron. Singura „oboseală” a muzeografului de la „Galerie”, a fost de a-l primi. Chiar plecat din Fălticeni, nu uitam orașul atâtor amintiri, realizări, Înfrângeri și mai ales lovituri, la care urmașul meu s-a raliat cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
poate din cei particulari, care au și ei acces la subvențiile Ministerului Culturii, dacă nu s-ar Încumeta să v-o preia. Dacă mai aveți timp să-mi scrieți, dați-mi știre și despre stadiul În care vă aflați cu tratativele. Vă mulțumesc pentru tăieturile de ziar cu recenzia volumului V. Titlul e scris cu litere atât de impozante, Încât aproape că m-am speriat... Apoi mi-am mai revenit, căci, și Într-o cronică din România literară ediția a fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
căsătorită Ionescu), colegă de liceu cu sculptorul Ion Irimescu. L-am invitat pe prof. George Pascu de la Conservatorul din Iași, pentru că voiam să știu precis, de la Început, ce valoare avea acest material, pentru a-l păstra eventual la Fălticeni. Prin tratative cu d-na Ionescu, ar fi ajuns toate notele (partituri tipărite și compoziții În manuscris) la „Galeria oamenilor de seamă”. Din păcate, după plecarea mea din oraș la Muzeul din Suceava, tratativele au fost Întrerupte. D-na Ionescu are peste
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]