9,583 matches
-
casă Sofia îi luă de pe umăr geanta sa de voiaj în cameră focul ardea în sobă și se simțea miros de supă de pasăre. ,,Bătrâna doarme acum, mâine am să te prezint acum stai jos să-ți aduc mâncare, dar tremuri tot ai febră îți fac un ceai apoi să-ți aduc niște paracetamol.” Mihai avea impresia lângă acel foc alături de Sofia că ajunsese acasă înțelegea că pentru el locul unde era ea însemna de fapt acasă în acele clipe îi
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
pâine, ceai pusese de asemenea o oală mare cu apă pe sobă pentru ca Mihai să se poată bărberi și să facă baie. Iar în momentul când îi aduse o farfurie cu supă de pasăre Mihai stătea puțin aplecat deasupra mesei tremurând din cauza valurilor de friguri ce le simțea prin corp sorbind câte puțin ceai din cană se întoarse spre Sofia iar după ce ea puse farfuria pe masă îi prinse mâna dreaptă și o sărută făcându-i o plecăciune. ,,Mulțumesc sărut mâna
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
poartă, Afară doar de vina de a fi... Poate-au avut o mult prea lungă soartă, Poate că e un termen de-a muri. În cuibul lor de ochi adînc sclipește, Ca un reproș, un bob de hiacint, Înfricoșat el tremură și crește Fără speranța vreunui cald alint. Acești bătrîni care ne sînt bunicii... Acești bătrîni care ne sînt părinți... Cum de-i lăsăm să cadă-n gheara fricii Pe cei dintîi și primii dintre sfinți? Are o soartă fără de scăpare
TINERII BǍTRÎNI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383050_a_384379]
-
Feciorii cari, de bună seamă, / O stăpâneau cu a lor mamă. Pe lângă astea, mai avea / Baba și bani, căci își strângea Parale albe, să le țină / Când zile negre au să vină. Cu zece noduri, o para, / Baba lega și tremura Pentru bănuții cheltuiți / Căci n-au fost economisiți. Baba voise să îi stea / Feciorii toți alăturea Și două case a zidit. / Pe-acestea ea le-a rânduit Chiar lângă casa bătrânească. / Astfel a pus să se zidească Una la stânga așezată
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Baba gândi. S-ampiedicat / De cofăielul răsturant Pe jos și-atunci când l-a văzut, / Și-a zis: „Aha! Au și băut!” Furioasă, a strigat apoi: „Hei! Ce faceți aicea voi?” Nurorile s-au deșteptat. / Primele două s-au speriat, Ca varga tremurând de frică. / Atuncea, nora cea mai mică Prinde spre babă să se ducă / Și-i zice: „Da’ nu știi mămucă, Cum că tătucu a venit / Și cu măicuța? Am voit Să-i omenesc cum se cuvine. / Am pregătit, precum vezi
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
o fată așa de blândă și cred că Sorinel ar accepta să-i fie mămică. Zâmbea și privea cioburile de cer dintre crengile teiului...O trezi din reverie zbârnâitul soneriei: aoleu, cine-o fi? Privi pe vizor. Arau doi colindători. Tremurând de emoție, deschise ușa. - Primiți cu uratul? Murmură cu tremur în voce un „da”, abia șoptit. Copiii începură să cânte, dar ea, transfigurată, le urmărea fețele bucălate și ochii luminoși. Tresări și o scânteie îi trecu prin cap: acesta micu
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
întuneric, afară ‒ apusul, întotdeauna apusul... Probabil se vedea și pe fața mea că sînt golit de timp, apoi îmi dădeam seama că nici ei nu vorbeau, erau atît de palizi, că parcă aveau o lumină galbenă în jurul capului, le cam tremurau mîinile și nucile se mai ciocneau în buzunarele lor adînci și largi. Aș fi putut, în acele perioade, să-mi construiesc un templu în răcoarea plenară a dezmembrării fără reper, fără prag limită al începutului și sfîrșitului, ce putea aduce
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
furia nu-i trecuse: - Ce mă privești așa, ca o idioată? Apropie-te, să-ți arăt ce greșeli ai făcut! M-am apropiat timidă, dar „tovarășul” a întins mâna pe umerii mei. Ah...când mi-aduc aminte!..Am început să tremur și să respir sacadat. Probabil că m-oi fi înroșit, că ardeam toată. Până atunci nici un bărbat nu pusese mâna pe mine. Era prima oară...Și atât de mult doream...Șiretul malac, hâit în chestiile astea de...,,montaj”, mi-a
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
puțin. Apoi, cine îndrăznea să-l refuze în acea stare? De aceea m-a întors cu fața spre el și m-a evaluat într-o fracțiune de secundă. Probabil că atunci aveam chipul frumos și trupul la fel care îmi tremura, iar fundul meu lat, chiar că l-a întărâtat. A șuierat mieros: cum de n-am observat ce comoară e „fătuca” asta? De ce tremuri? Hai, că nu te mănânc! Măă, dar tu ești foarte frumoasă!..Apetisant de frumoasă! Hai, liniștește
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
o fracțiune de secundă. Probabil că atunci aveam chipul frumos și trupul la fel care îmi tremura, iar fundul meu lat, chiar că l-a întărâtat. A șuierat mieros: cum de n-am observat ce comoară e „fătuca” asta? De ce tremuri? Hai, că nu te mănânc! Măă, dar tu ești foarte frumoasă!..Apetisant de frumoasă! Hai, liniștește-te! Rămâi după program, vii cu mașina aici și eu îți dictez. Să facem treaba în liniște. Off, când mi-aduc aminte!..Am făcut
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
de când am început afacerea cu sirenele. Dacă?.. Ia să văd seiful! Căută cheia în locașul special al porfeului. Nu mai era. A intrat în panică: ah, ticăloasa, când mi-a furat-o?! Tâmpita dracului, a crezut că sunt un prost. Tremurând, s-a repezit la o crăpătură din zid, mascată de un tablou. Săltă tabloul și scoase din crăpătură un pachet de țigări, unde era ascunsă cheia de rezervă. Când trase de ușa grea a seifului și văzu caseta unde ținea
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
cu banii mei. N-ai decât să-ți plătești prostiile, idiotule, că m-ai încurcat. Ce ghinion! Cine dracu’ m-a pus să plec la drum cu prostu’? 21-Controlul organului și infracțiunile Plutonierul strigă autoritar: --Actele la control, vă rog! Tremurând, Trache coborâ geamul portierei și întinse actele, ținând gura închisă. Degeaba. Aburii de wiscky îmbibaseră atmosfera din mașină și se năpustiră agresiv în nările lui Gigel, care strâmbă din nas. --Băi, Bârneață, ia bagă-ți nasul în mașină și vezi
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
încă, nu era cooperantă. Alma avea răbdare, dar luna trecea repede și mâhnirea îi cuprindea sufletul la gândul că despărțirea de ei era aproape.... XVI. MY LORD (VI), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Tremurând, cu mâini nesigure încuie ușa și alunecă ușor, cu fața în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută. Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
ea doar pentru că era guvernantă și nu avea ocrotirea rangului? Dar ea avea puterea numelui.Tatăl sau. Ce ironie. Nu se putea folosi de el. Includea desconspirare și multe explicații. Nu era atât de ușor pe cât părea. Citește mai mult Tremurând, cu mâini nesigure încuie ușa și alunecă ușor, cu fața în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută.Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
-n vis. Ograda și casa îi purtau încă pecetea. Mă amăgeam că e dusă prin vecini, că vine îndată... Furișat după cină în iatacul ei, azvârleam împrejur ochi ageri, hulpavi. Îmi părea minunat lăuntrul cel tainic, de mult neumblat. Penumbra tremura ca-ntr-o poveste. Nu-mi aduceam aminte când fusesem acolo ultima dată, însă acum parc-aș fi intrat întâi! O fereastră micuță cu gratii se-adăpostea îndărătul unei verzi perdele străvezii. Sclipirea mătăsii da privirii curioase frumusețea deplin-a
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
Să îl primești ca salvator!Să-ți fie prieten drag și Tată!Iubire, nu judecător!... XI. TRISTEȚI ȘI ZBORURI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Era târziu,...în nopți ce dor, Când geana tremura de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
de binecuvântare! Iubire-ascunsă în cuvânt, Lumina vieții, pe cărare! Să piară lacrimi și furtuni, Dureri ce nu își află locul! Doar raze sfinte, în cununi! Speranța, dragostea și zborul! Citește mai mult Era târziu,...în nopți ce dor, Când geana tremura de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior,Se-nveșmânta în fum și-n patimi.M-am adăpat dintr-un izvorCăuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior,Durerea morții, spini și pleavă.Pe drum pustiu, bătut de vânt,Însingurat
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Pincotan , publicat în Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016. Dacă vântul, Lacrima-și așterne Peste frunze, Peste ramul crud; Peste iarba verde Mirosind a vară, Peste tâmpla-mi caldă, Gânduri adormind. Dacă vântul tainic, Murmurând poveste, Imi sărută geana Tremurând suspin; Gura frăgezită De alintul dulce A cireșei coapte În nopți de pelin. Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări! Citește mai mult Dacă vântul
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016. Iubirea mea nu poartă nicio vină Și taina ei plutește în ninsoare , Ne-adăpostim în sfânta ei chemare, Iar sufletul se-mbracă în lumină. Când cerul se-odihnește lângă mare Și geana nopții tremură senină, Doar liniștea din valuri ne alină- Un cântec dezrobit de neuitare. Iubirea este lacrimă de toamnă Și soare revărsat în primăveri, La veșnicie astăzi ne condamnă, Dar timpul se ascunde-n adieri. Fără iubire nu am ști ce-nseamnă
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
-nseamnă Să dezvelim magia unei seri. Citește mai mult Iubirea mea nu poartă nicio vinăși taina ei plutește în ninsoare , Ne-adăpostim în sfânta ei chemare,Iar sufletul se-mbracă în lumină.Când cerul se-odihnește lângă mareși geana nopții tremură senină,Doar liniștea din valuri ne alină-Un cântec dezrobit de neuitare. Iubirea este lacrimă de toamnăși soare revărsat în primăveri,La veșnicie astăzi ne condamnă,Dar timpul se ascunde-n adieri.Fără iubire nu am ști ce-nseamnăSă dezvelim
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
octombrie 2016. Între cer și pământ mai caut răspuns, O toamnă în care dureri am cules Iar tu fără urmă să pleci ai ales Și toarce-n neliniști un vers nepătruns. Răpus de poveri într-un dor ne`nțeles Mai tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin, Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu, Noianul
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
între taine mai sclipeșteE ora când iubim dumnezeiește,Sub geana ta o lacrimă se zbate.Iubirea e un vals care pluteșteîn depărtări albastre tot străbateși-n drumul ei a scris eternitate,Inimii noastre cerul îi vorbește.Ne farmecă a mărilor culoareUn tremur viu în dansul infinit, Amurgul ce renaște în splendoare Dorința cea dintâi ne-a împlinit.Azi suntem călători într-o chemareși zborul nostru s-a înveșnicit.... XXII. AMURG, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Citește mai mult Crezut-ai tu că timpul ne mai iartăIar truda noastră
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgireși nemiloasă vrea să ne despartă.Dezlănțuie în larg o amintire,Doar raze de azur să mai împartă,Cerșește îndurare de la soartă,Târziul nostru lacrimă-n iubire.Se-aprinde o lumină în tăcereCând tremură un vis neîntinat,Izvorul tău de patimi și durereîn palma unei nopți a înghețat,O ultimă speranță ne mai cereDar ne-amăgim în zbor nevindecat.... XXVI. SONETUL TRANDAFIRULUI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
De grijile care vor arde seci, Ca trestia, și ca lemnul, și ca fânul? Sau de Comoara ce ramâne-n veci, Care de mult mi-a dat-o-n dar Stapânul? Se duc bătranii, și se duce-o lume De care tremurând mai povestim, Ei au trăit, și au avut un nume, Pe care cu sfială-l pomenim. POETUL pentru Lidia Săndulescu-Popa La început era Poetul. El era la început cu Dumnezeu și era Dumnezeu. Și Poetul a compus planete, luceferi, galaxii
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]