2,155 matches
-
provoacă aducând în discuția Parlamentului averea personală a miniștrilor și deputaților. Înțelege că republicanismul și revoluția au succes pentru că lumea e obosită de formulele vechi - și atunci își însușește formulele revoluționare. Vorbește Parlamentului și străzii ca și cum ar fi fost un trimis din ceruri ca să scape Portugalia de dezastru. Și are succes. Regele îi încredințează guvernul, într-unul din momentele cele mai grele ale țării. Dar Joîo Franco, fără voia lui, slujește revoluția, parodiindu-i tehnica, formulele și mistica. Este cea mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să acorde un mare împrumut Portugaliei. Dar cu condiția ca anumiți controlori ai Societății Națiunilor să se stabilească la Lisabona și să verifice justa întrebuințare a fondurilor. Ceea ce însemna, de fapt, o gravă știrbire a autonomiei portugheze. Generalul Ivens Ferraz, trimisul extraordinar al Guvernului la Geneva, refuză cu demnitate condițiile Societății Națiunilor, pune capăt tratativelor și se întoarce la Lisabona - unde e primit cu triumf. Gestul bărbătesc al generalului electrizează din nou națiunea. Dictatura militară, departe de a ieși compromisă prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai corect.) Ușa sălii de așteptare se deschide cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
torențiale și să iasă din ele fără să se ude. Se întruni prezidiul, fiecare la locul care îi revenea, președintele semnă anunțul și ordonă secretarului să se ducă să-l afișeze, așa cum stabilește legea, la intrarea în clădire, dar cel trimis, dând dovadă de un bun-simț elementar, atrase atenția că hârtia n-ar rezista pe zid nici un minut, i-ar curge cerneala cât ai zice de două ori amin, iar la al treilea ar lua-o vântul. Atunci pune-l înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vor veni după el. Nu s-a prezentat la postul șase-nord, așa cum i s-a ordonat, de aceea vor veni după el. Poate că unul dintre apelurile pe care le-a șters spunea chiar asta, poate îl avizau că cei trimiși să-l prindă vor fi aici la ora șapte dimineața și că orice intenție de rezistență nu va face decât să transforme în iremediabil răul deja făcut. Și, bineînțeles, nu vor avea nevoie de șperaclu ca să intre, pentru că vor avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că era un lucru bun că Milton venea pe la mine mai târziu, m-am gândit. Cu siguranță mă va Înveseli după Întâlnirea aceea. Asta nu Însemna că trebuie să-l și angajez. — Ne plac rochiile foarte mult, spuse Bob Bulton, trimisul de la Neiman Marcus, Împăturind comanda și trăgând elasticul În jurul dosarului. Bob Multon era unul dintre cei mai influenți achizitori de modă de la Neiman Marcus, chiar dacă felul În care arăta nu conducea neapărat la această concluzie. Era foarte gras, aproape de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să ia inima În numele lui Monterey. Dintr-un săculeț din catifea din jachetă, el scosese la vedere butonii lui Nicolae al II-lea, plus o scrisoare prin care se anunța schimbarea planului. Agentul de pază al lui Lauren Îi dăduse trimisului bijuteria În formă de inimă. Toată afacerea s-a Încheiat În cinci minute, iar Lauren nu se alesese din ea nici măcar cu o stridie crudă, darămite cu o Cuplare. Sper că lui Sanford i-au plăcut butonii, după toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tânărul, aflat în agonie, a fost dus la Casa de Sănătate a acestuia, unde s-au depus toate diligențele pentru a fi ajutat. Cu toate acestea, sâmbătă la ora 18 și 11 minute, tânărul și-a dat ultima suflare. Un trimis special al gazetei noastre a fost de față la tristul eveniment. Pentru că pe unele dintre obiectele de vestimentație ale tânărului era cusută monograma R.O.Z., Domnul colonel Costache Boerescu, eminentul Șef al siguranței publice, a reușit să descopere că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
25 de ani, ca atașat la Londra, deținând apoi diverse alte demnități diplomatice la Berlin, Madrid, Tauger, Lisabona, Berna, Roma sau Mexico - City. Apogeul carierei sale diplomatice l-a reprezentat însă misiunea în România, unde era acreditat în 1907, ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, funcție deținută până la semnarea de către România a tratatului de alianță cu Antanta (4 august 1916), când a fost pensionat. Prieten loial al românilor, a fost un luptător neobosit pentru stabilirea unor relații sincere între Franța și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
copiii sunt sensibili și orice discuție de acest gen poate avea urmări. Am și eu, aveți și dumneavoastră copii și cred că... Dumnezeule mare! Ha, ha, ha! Directorul era îngerul meu păzitor! Omul care mereu tuna și fulgera, de parcă era trimisul pe Pământ al lui Gebeleizis, zeul tunetelor și al fulgerelor, din câte ne-a spus proful de istorie, îi dădea cu flit lui Burtă Multă, marelui Burtă Multă... Așa carevasăzică, te dai cu pușlamalele, nu sprijini autoritățile... Furiosul se înroșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
socoteala ce-au arătat arhimandritul Domitiian... ― Acești epitropi de la Halchi nu se sfiesc să-i ceară socoteală lui vodă, fiule! ― Păi, ei voiau să obțină de la vodă încuviințarea reînvestirii ca egumen al Mănăstirii din Țarină a arhimandritului Domitiian. Și spun trimișii lui vodă mai departe: “La cercetare ce s-au făcut și altor lucruri, a numitii svintii mănăstiri, s-au aflat că după silința ce-au pus și la sporire viniturilor, nu numai că dintr-acele lucruri nimică n-au prăpădit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Acum se cade să vedem ce hotărăște vodă la 1787 iunie <după 11>, fiule. ― Apoi, părinte, din câte hotărâri voievodale luate în urma unor anafore am citit, nu cred să fi găsit vreo una în care vodă să-i contrazică pe trimișii lui să cerceteze o pricină... Și hotărârea ce urmează este la fel. Iat-o: “Io Alexandru Ioan Ipsilanti v(oe)voda Boj(ie)iu mil(o)st(iiu), g(o)sp(o)dar(i) Zemli Moldavscoi. De vreme ce cuviosul arhimadrit Dometiianu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și a erorilor sucombate în avarii, tot eu am căzut de prost. Pe-atunci ajunsesem, deja, sus de tot: vârful guvernului. Dar, dacă vârful n-avea de ce se înrădăcina, ce vină avea vârful?! și am fost alesul, și am fost trimisul, să umblu prin mulțimi, pentru a cuvânta și binecuvânta, orice prostie ieșise de sub acea gândire, a guvernului, pe care-l patronam, care semăna mai mult cu ceva inegalabil. Da, fraților de corvoadă la conducerea statului, așa am fost, cum vă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
el la atmosferă de neliniște care domnea pe Marara, sărind pe punte și semănând nedumerirea printre oameni, care vedeau în ochii lui imenși, întunecoși și în pielea lui vâscoasa și delicată, care se desfăcea în bucăți atunci când o atingeai, un trimis al diavolului în formă de rechin care dădea târcoale în jurul navei. Prima lumină a zorilor îi găsi la mai puțin de opt mile de o coastă înverzita și joasă, care se pierdea din vedere înspre nord, iar aceste mile fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era a mea. Muntele de carne a rămas o secundă În poziția briceag, apoi s-a scurs lent pe podea, Într-o baltă de alcool și de cioburi, stârnind un ușor cutremur În cartier. M-am Întors Încet către celălalt trimis al precambrianului, care, de spaimă, uitase să și pută. I-am făcut cu ochiul: — Vezi ce-nseamnă să nu-i citești pe clasici? M-am Îndreptat spre ușă, strigându-i lui Vasea: — Cândva am să-ți cumpăr o sticlă din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
12. Zorobabel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, și toată rămășița poporului, au ascultat glasul Domnului, Dumnezeului lor, și cuvintele proorocului Hagai, fiindcă Domnul, Dumnezeul lor, îl trimisese. Și poporul s-a temut de Domnul. 13. Hagai, trimisul Domnului a zis poporului, după porunca Domnului: "Eu sunt cu voi, zice Domnul." 14. Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Șealtiel, dregătorul lui Iuda, și duhul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, și duhul întregii rămășițe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
pe ceilalți să-l cinstească și să-i dea toate cele de trebuință, pentru că eu, Krog, eram norocul lor, din cauza mea aveau de mâncare și ape limpezi și curate - așa le-a spus. Le-a mai spus că eu eram trimisul Tatălui pe pământul nostru, de vreme ce Tatăl le vorbise atât de supărat, fiind gata-gata să-i pedepsească amarnic. - Ai știut mereu că cel ce rostește vorbele astfel e Krog? - Îl Întrebasem apoi. - Chiar dacă n-am știut, acum știu. Moru află tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Învețe vorbe pe ceilalți Vindecători? - Cu vorbe din minte, de ce faci pe prostul? Pe Krog Îl aude toată lumea. - O să mă alunge. De ce să mă asculte pe mine? - Poate că n-o să te alunge. Toți Vindecătorii știu că va veni un trimis. Și eu știam asta, dar n-am crezut că tocmai eu voi fi cel ce va Îndemna trimisul să plece la drum. - Și dacă mă vor Întâmpina cu pietre și cu sulițe? - Krog e mare ucigaș. Cel mai mare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
O să mă alunge. De ce să mă asculte pe mine? - Poate că n-o să te alunge. Toți Vindecătorii știu că va veni un trimis. Și eu știam asta, dar n-am crezut că tocmai eu voi fi cel ce va Îndemna trimisul să plece la drum. - Și dacă mă vor Întâmpina cu pietre și cu sulițe? - Krog e mare ucigaș. Cel mai mare. M-am gândit. M-am ridicat În picioare și m-am uitat de jur Împrejur. Oamenii aceia de pe culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pentru că În gând, cuvântul dar nu există. El apare doar când glăsuiești, ca să nu ridici vocea și să-i sperii pe ceilalți. Krog, Însă, trebuia să ridice vocea În acea zi. Krog trebuia să-i sperie pe oameni. Krog era trimisul și fratele lui Moru. Ba, era chiar jumătatea Tatălui, dacă Moru nu se lăudase prea tare În fața mea. Pe de altă parte, era și un mare prost care nu fusese În stare să se dea la femeia aia de Siloa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă luase peste picior la băltoaca lor leșinată. - Jos! Jos! - Îi tot spuneau, dar omul se codea să se plece În fața mea. Of, of! Cuvinte blestemate! Târau după ele tot ce făceam și tot ce eram. Eram toiagul Tatălui, eram trimisul lui Moru, el Însuși fiu al Psarei, așa că m-am ridicat alene, așa cum bine Îi șade unui trimis mult așteptat, și mi-am pus palmele pe creștetul șmecherului. Un cor de grohăituri se ridică dintre case. Of, of, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se plece În fața mea. Of, of! Cuvinte blestemate! Târau după ele tot ce făceam și tot ce eram. Eram toiagul Tatălui, eram trimisul lui Moru, el Însuși fiu al Psarei, așa că m-am ridicat alene, așa cum bine Îi șade unui trimis mult așteptat, și mi-am pus palmele pe creștetul șmecherului. Un cor de grohăituri se ridică dintre case. Of, of, el e toiagul Tatălui, el e! - Își spuneau unul altuia. Are puterea din gând! Puterea! Cel mai abitir grohăia Vindecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mici. Zâmbea așa, precum un câine sătul care n-a fugărit niciodată vânatul. Tată din Cer, măcar de n-ar afla Siloa vreodată de asemenea pățanie! M-am uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede! Să mă Îndepărtez odată de vita asta prăvălită În tufiș, care se ținea de cap și mugea, Împăcată. Era lac de sudoare, dar tot așa eram și eu. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aș fi știut să rostesc vorbe, poate că aș fi găsit o cale de scăpare, dar așa... - Tu, Krog, Îmi spuse ea cu cuvinte, În timp ce un firișor de bale i se prelinse pe bărbie. Măi, Krog, măi. Krog eram eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit, fir-ar să fie de cuvinte și de semne blestemate! Mă trase lângă ea, grohăind a dezmierdare și i-am simțit pielea multă și lipicioasă. Pfuuh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am Închis ochii și m-am zvârcolit, am scăpat din brațele ei și mi s-a făcut milă de ce-am văzut În privirea ei. Poate că n-ar fi stricat să vin În Întâmpinarea dorințelor ei, dar nici chiar trimisul lui Moru, nepot al Psarei, nu era În stare să mai facă o dată o nefăcută din asta. Am plecat de lângă ea, străduindu-mă să pășesc drept, așa cum trebuie că pășea un adevărat trimis. Un călător. Pășitul ăsta, demn după cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]