15,306 matches
-
rusesc, aplicată pe teren românesc postbelic. Când prozatoarea se apropie de un alt model livresc, cel al fantasticului de tip Edgar A. Poe (Tulpină fragedă...), rezultatele sunt neconvingătoare. În schimb, de la Cehov la Vasili Șukșin, paleta de culori (șterse, obosite, triste, deodată strălucitoare) și elaborata compoziție ascunsă sub firescul povestirii merită din plin să fie preluate și exploatate artistic. Citiți cele - câte? - șapte pagini din Contrariul morții ca să înțelegeți cum e și cum ne trece viața.
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
comunistă. Modestă și perseverentă, redacția (formată din Micaela Ghițescu, Gheorghe Derevencu și Ion Drescan) duce mai departe acțiunea începută de Banu Rădulescu și reușește o performanță excepțională - aceea de a transforma revista într-un fel de Arhivă a celei mai triste perioade din istoria noastră modernă. Numărul 57 cuprinde cîteva texte remarcabile: fragmente din albumul Lenei Constante pe tema închisorii (desene și mărturii); o impresionantă evocare a Micaelei Ghițescu, Francofonia mea, arătînd cum francofonia, celebrată actualmente, a distrus însă viețile unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
e o femeie/ și nu altceva/ fiindcă doar ele jelesc întotdeauna/ într-un fel sau altul/ morții". În ochii lui Marius Chivu, poezia lui Robert Șerban apare "simplă ca mai toate lucrurile zilei, nostalgică și cinică precum gesturile bărbatului încercat, tristă și adevărată precum gândurile despre dragoste". Ea îți dă "senzația unei indiscreții platonice", "acel neprețuit sentiment care îl face pe cititor să înșface telefonul și să-l sune pe fratele-scriitor, iar pe criticul literar să mai amâne recenzia pentru a
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
la sufletele celor îngropați în Cimitirul San Michele din Veneția. Altminteri, stilul minimal, lipsa oricărui patetism, abolirea punctuației (cu excepția unor poeme din final - excelent este abuz de virgule, unde reintroducerea semnelor grafice are menirea să potențeze absența, tăcerea), anticalofilia, ironia tristă, cinismul fin disipat în materia lirică au un rol cât se poate de clar. Ele nu fac decât să sublineze faptul că miza acestei poezii stă în plan existențial, nu în plan estetic. Un teatru de altă natură de Nicolae
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
Synvomed & Co, înlocuind-o pe cea a institutului. Totul e schimbat și în interior, "lambriurile dispăruseră la rândul lor, ca și stucaturile de ipsos de pe plafon, iar pe lângă pereți fuseseră montate canapele pe care se îngrămădeau de-a valma oameni triști, cu fețe palide și mutre chinuite, sau cu bandaje în jurul capului". Lampadarele de cristal fuseseră, așijderi, înlocuite cu lămpi de neon. între cabinete de oftalmologie, ecografie, obstetrică ginecologie, ușile îi joacă o farsă sinistră, față de aceea doar enigmatică din vise
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
dacă "și-a spart capul" între doi și trei ani, vei face cum scrie la revistă, exceptînd ideea de bun-simț de a chema Salvarea. În schimb "dacă și-a pierdut jucăria", caz tratat pe două pagini ample, ilustrate cu "bebei" triști de Mami, eu aș proceda după exemplul părinților mei: i-aș cumpăra alta. "Fii mai atent cu următorul obiect" recomandă Mami. Exact asta îmi spunea și maică-mea cînd trăgeam mîța de coadă la propriu, înainte să ajung s-o
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
totuși ne stingem încet. Suspin tomnatic Lacrimi de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările îmi renasc mereu Și iarăși cineva mă minte...chiar mă încântă. Ploile necontenint arată că natura este tristă Stârnind furtunile,vântul,fulgerele neîncetat în mine... Când voi avea parte de acea stare optimistă Care să-mi șopteacă că tot ceea ce aveam nevoie este la tine? O toamnă la fel de cenușie, uscată și răcoroasă Îmi va fi singura cale spre
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
bun De-ai căuta în tine De-ai regreta o clipă De-ai privi duios De-ai ști că poți De-ai putea să lupți! Evadez! Chiar rătăcindu-mă în gânduri, lumi și vise Am descoperit că suntem tot mai triști. Și o spun doar după ce văd în jurul meu Dar mi-e greu să cred că cei mulți au în suflet altceva! Nu sunt învățat să aștept compasiune Și nici singur nu am trăit mai bine. Vreau din nou acel ceva
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
în jur s-a acoperit de mătreață)" (Ars amandi). De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă un coeficient de (veche, convențională) ironie. Deja suntem înconjurați și îmbibați de spuma cenușie a poeziei lui Constantin Acosmei, o poezie cu atât mai puternică
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
înscriu în aceiași parametri de precizie și claritate. Mă întreb care este rating-ul emisiunilor sale de televiziune, dar, cu siguranță, este unul semnificativ, pentru că altminteri ar fi scos din grila de programe, ca atâtea emisiuni de cultură. Partea mai tristă este că, în 20 decembrie 1989, la Timișoara, acest Lorin Fortuna a fost unul dintre primii revoluționari care au vorbit mulțimii din balconul operei. Toată lumea l-a perceput atunci ca pe un simbol al revoluției, iar discursul său nu-i
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
mereu umbrită de un văl. în însemnările lui a consacrat pagini foarte nostime palatului de la Mogoșoaia și prințesei Martha Bibescu. Cu prilejul nunții, la Mogoșoaia, a prințului Costi Brâncoveanu a notat: "Prietenii, cu alte cuvinte curioșii, vin grămadă". A relatat trista corvoadă care a însemnat pentru el participarea la "marșul Victoriei", organizat de oficialitățile române cu prilejul cuceririi Odesei. Fusese unul din puținii civili printre numeroasele uniforme militare; numai Mihai Antonescu (zis Ică) mai era acolo în costum negru. Truelle l-
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
l-a descris ca "Monsieur Loyal printre fiare". în primăvara lui 1943, ambasada a primit un film despre bombardamentele engleze asupra Parisului. începutul filmului îl arăta pe Pétain vituperând împotriva Aliaților. Ceea ce l-a făcut pe Truelle să observe: "Mai tristă ca bombardamentele e mutra lui Pétain". Jacques Truelle m-a pus la curent cu dorința lui de a pleca în Turcia chiar în ajun, adică la 18 iunie 1943. Mi-a părut foarte rău să-l văd plecând și am
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
laș. Vă mulțumesc, scumpi prieteni, că am fost silit să vă pun în contact cu un asemenea impostor. Vă mulțumesc că v-ați putut stăpîni dezgustul ce trebuie să vă inspire acest păcătos..." În replică, directorul "Evenimentului", în articolul O tristă afacere 24, declară mai întîi că nu are nimic de zis despre C. Stere, reiterînd însă injuriile 25. În continuare, sînt relatate întîlnirea martorilor, neînțelegerea lor, precum și faptul că ai săi au dresat, cum se obișnuia, un proces-verbal, apoi noile
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
cinci "afaceri de onoare" și că "de două ori a fost pe teren, însă întotdeauna cu adversari bine cunoscuți, de o perfectă onorabilitate și pentru cauze bine determinate"26. "Minciunile" adversarilor sînt probate în numărul următor. Sub același titlu, O tristă afacere, se reproduce procesul-verbal redactat de Nicu Gane și George Morțun 27 și o scrisoare a lui Grigore N. Macri, ce răspunde la întrebarea dacă a fost solicitat de directorul "Evenimentului" să fie arbitru și relatează contactele avute cu tinerii
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
nu se observau și, mergând, toți păreau că plutesc. Când a văzut-o prima dată pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
ei. Când o vede prima oară pe Adina, Duminică devine "tăcut și sfios", lovit parcă de "zguduirea a ceva presimțit". Iar după acest veritabil coup de foudre, ei se comportă bizar unul cu altul, trimițându-și, în glumă, scrisori foarte triste și luând ușor cuvintele mari pe care și le spun. Evoluția tragică a povestirii se datorează unui asemenea joc, dus până la ultimele consecințe: o minciună a bărbatului provoacă accidentul mortal al femeii, ca și cum o instanță superioară, transcendentă, ar fi decis
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
nevoie de oglindă, va fi de ajuns să privim în fața noastră. Doar că, de data asta, ne va fi greu să ne recunoaștem. Albert Einstein spunea cu umor: "Nu mă îngrijorează deloc viitorul, oricum sosește prea devreme". Replica unui prieten, tristă și adevarată, îmi strânge inima: Nu mă îngrijorează deloc viitorul, oricum sosește prea târziu". 1 A se vedea excelentul articol din Dictionnaire du corps (sous la direction de Michela Marzano), Paris, PUF, 2007, p. 651, de unde reproduc câteva fraze: Ť
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
a deschis ușa - ușor iritată la vederea lui - și mai apoi - tot ea cu un aer îndulcit de gospodină cumsecade i-a adus niște "musaca", abia atunci, prin nu știu ce misterioasă conexiune, am realizat cine este Dante Remus Lăzărescu. Desigur, "îngerul trist" întâlnit de mult, cândva, pe scena atât de dragă mie a Teatrului Național din Târgu-Mureș! Erau anii '70, anii tinereții noastre și ai efervescentei generații "de aur" a teatrului românesc... Asistam la premiera pe țară a piesei Acești îngeri triști
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
trist" întâlnit de mult, cândva, pe scena atât de dragă mie a Teatrului Național din Târgu-Mureș! Erau anii '70, anii tinereții noastre și ai efervescentei generații "de aur" a teatrului românesc... Asistam la premiera pe țară a piesei Acești îngeri triști de Dumitru Radu Popescu. Alături de Anca Neculce Maximilan, Ion Fiscuteanu, robust pe din-afară și delicat lăuntric - compunea un neuitat personaj, înrudit cu "tinerii furioși'' britanici, dar atât de autohton! O prezență magnetică, un caracter puternic, explozie de furie, de mânie
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
zidurile" nevăzute din jur sunt parcă și mai apăsătoare! Ziduri compacte, de neclintit, clădite din indiferență, aroganță si neomenie. Ce dificilă e această ultimă compoziție în banalul și în realismul unui "fapt divers" cu care ne înmărmurește Ion Fiscuteanu! îngeri triști nu mai există, iar ultimul dintre ei a murit. Totuși o ființă i-a fost aproape, o "soră" înger și ea, personaj-cheie, cheie neorealistă, jucat cu studiată simplitate și finețe în imperceptibile nuanțe, de minunata Luminița Gheorghiu... Filmul s-a
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
fie numitul Maimuț, care ne-a dat un strălucit exemplu al felului cum poți fenta legi, bun-simț și victime. Un avocat bun face cât zece mii de acțiuni de integrare socială a defavorizaților care ne-au adus o faimă atât de tristă în Europa. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne consolăm cu ideea că suferim doar de pe urma infracțiunilor comise de țigani. La Sofia, la meciul pierdut cu bulgarii, scandalagiii n-au fost țigani, ci ditamai membrii galeriei clubului finanțat de
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
dela peregrinarea lecturilor călăuzite de simplul bun plac." Și asta încă n-ar fi nimic, fără delicata obligație a verdictului, în care destui văd puterea, și destui alții dezamăgirea: "tristețea de a urmări tipăriturile zilei e întrecută de și mai trista durere de a spune adevărul". Dar, pare-se, mai celebrul demon al teoriei este urmat de un demon al criticii, îmbăiat într-o licoare amară, care-i dă puteri, dincolo de dorința de a-l ucide a celor pe care, o
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
ucigași ai iubitului ei. Ea îl lichidează pe unul dintre interlopii împotriva căruia justiția se dovedește ineficientă, frontiera între bine și rău nu trece din păcate, întotdeauna, și proba actului de justiție. ( În treacăt fie spus, România constituie un exemplu trist al derizoriului actului de justiție, așa că filmul lui Jordan este cum nu se poate mai actual la noi.) Relația dintre acest detectiv și Erica are zonele ei de subliminal, nefericirea constituie premisa unui puternic rapel la interioritate, a unei comunicări
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
Irina Mavrodin În trista zi de sâmbătă 20 octombrie, la ora 6 dimineața, anul 2007, în brațele mamei sale, s-a stins din această viață, în floarea cea mai fragedă a vârstei și a puterii de a cerceta și de a crea, Irina, Irinuca
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
curente, golite de conținut moral, monotone, automatizate? Nu e cumva tocmai un apogeu al impersonalizării la care-l supune societatea modernă și pe care, pe cale pervertită, vrea s-o intensifice, s-o perceapă ca un triumf al nonidentității? "Cea mai tristă dintre toate plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]