1,859 matches
-
doi ani mai târziu cu titlul enigmatic Teatrul lui Clara Gazul, comediantă spaniolă 67. Hugo trebuie și el să se mulțumească, în 1827, să citească Cromwell, lucrare pe care nu o va vedea reprezentată în timpul vieții. De-abia în 1829 triumfă pe scenă prima dramă romantică, Henric III și curtea lui, de Alexandre Dumas-tatăl (1802-1870)68. Dacă teoriile despre drama romantică în Franța au precedat realizările, asta se datorește faptului că, în străinătate, opere de mare importanță, în special cele ale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un fotoliu, pe care îl rezervă plăcerii lecturii, fără să-i pese pentru moment de reprezentație. De-abia în 1847, cu succesul lui Un Capriciu, la Comedia Franceză, unele din operele sale dramatice obțin în fine consacrarea meritată. Dacă Hugo triumfă cu Hernani, a cărei premieră provoacă celebra "bătălie", și cunoaște un oarecare succes cu dramele următoare, el renunță la scenă după eșecul cu Les Burgraves (Burgravii) din 1843. Cât despre Vigny, dacă el triumfă cu Chatterton în 1835, nu obține
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în fine consacrarea meritată. Dacă Hugo triumfă cu Hernani, a cărei premieră provoacă celebra "bătălie", și cunoaște un oarecare succes cu dramele următoare, el renunță la scenă după eșecul cu Les Burgraves (Burgravii) din 1843. Cât despre Vigny, dacă el triumfă cu Chatterton în 1835, nu obține pentru cele două piese precedente, scrise în 1831, La Maréchale d'Ancre Mareșala d'Ancre) și Quitte pour la peur (Am scăpat numai cu frica), decât o primire călduță. 69 În Germania s-a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sarcofagelor (motivul „Îndrumătorului de Dincolo”). Însă aici, această temă este Împărțită În douăsprezece secțiuni, la fel ca orele nopții, și se povestește despre Întâlnirile și Întâmplările care au loc În călătoria nocturnă a soarelui, până În ceasul al doisprezecelea, când lumina triumfă din nou1. Mormântul regal dobândește astfel o valoare cosmică, iar destinul osiric se unește cu cel solar Într-o nouă concepție teologică. Decorarea mormântului presupune texte prezentate grafic, ca și cum acestea ar fi fost scrise pe un imens papirus, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mesajul lui Zoroastru trebuie Înțeles ca un protest Împotriva monoteismului. Acesta (1951, p. 49) nu pierde ocazia să explice, Într-o manieră simplă și clară, că Învățătura profetului, prin caracterul ei religios, trebuia să dea credincioșilor siguranța că Binele va triumfa asupra Răului, așa cum, de altfel, se Întâmplă În orice dualism, inclusiv În maniheism, modelul tuturor religiilor dualiste: „Motivul atribuirii celei mai mari părți a poverii unei puterii șputerea benefică, opuse celei maleficeț stă În natura acestor mișcări religioase. Maeștrii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
măsura virtuților, ci se dovedește a fi plină de durere, nedreptate, violență, se va sfârși, cel puțin temporar, odată cu moartea; Însă existența gândirii, a spiritului, a sufletului va supraviețui și va continua În așa fel Încât să permită dreptății să triumfe, Împărțind răsplata așteptată celui care va fi urmat preceptele religiei bune. Iată un fragment din Spent³-mainyu G³th³ care este clar În această privință (Yasna 49, 10-11): Tu le păstrezi pe acestea În locuința ta, o Înțeleptule: Gândul Bun și sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra motivului acestei călătorii: Iacob a furat binecuvântarea fratelui său Esau printr-o înșelăciune pusă la cale de mama sa, Rebeca. Această „morală dublă” este și ea caracteristică povestirilor patriarhale precum și „religiei familiei”. Foarte adesea, se observă însă că „dreptatea” triumfă, dar pe termen lung: Abraham va fi expulzat din Egipt; Iacob va rămâne douăzeci de ani departe de casă și va fi la rândul său înșelat de unchiul său Laban. Aceste reflecții tind să ne demonstreze că religia patriarhilor nu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
tranzitorii din pustiu, mai mult pământul morții decât al vieții. În termeni foarte simpli, s-ar putea spune că Israel poate trăi în împărăția morții pentru că Dumnezeul său e capabil să-l facă să trăiască acolo unde în mod normal triumfează moartea. În termeni mai „politici”, s-ar spune că Israel reușește să existe ca națiune și popor în condițiile în care existența unui popor sau a unei națiuni este în mod normal imposibilă. De fapt, lui Israel îi lipsesc un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mei. Omri era regele lui Israel și a asuprit Moabul pentru mult timp pentru că Chemoș era mâniat împotriva țării sale. Fiul său i-a urmat și a zis: «Voi asupri Moabul». În vremea mea a vorbit așa, dar eu am triumfat asupra lui și asupra casei sale. Și Israel a fost ruinat pentru totdeauna [...]. Și Biblia vorbește despre regele Meșa care, pentru A doua Carte a Regilor, era supus lui Israel, trebuind să plătească tribut (vezi 2Rg 1,1; 3,4-5
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
purul „a fi“. Pentru că există iubire de libertate, eu pot să mă transpun în ceva care nu are chip, în sursa libertății mele, în răspunderea maximă și în teama de judecata extremă. Pentru că există iubirea de libertate, eu pot să triumf, cu vagul meu, asupra a tot ceea ce, prin fiecare determinare a ființei mele, mă fixează și mă face să întârzii în precis. EPILOG Nu ne temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
baza conceptului de națiune al lui Iorga. Drept urmare, înțelegerea mesajului lui Eminescu a fost ca "un trăsnet revelator, o experiență transcendentală, ca și cum ar fi venit din altă lume". Nu a încetat nici o clipă să prețuiască limba lui Eminescu, care "a triumfat asupra dificultăților inerente folosirii unei limbi abia înviate". Eminescu suna ca "o orgă de biserică care-ți sfîșia sufletul". A recunoscut de bunăvoie că i-a luat ceva timp (lui și generației sale) ca să-și dea seama de acest lucru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Karl Leuger și ale lui Georg V. Schoenerer (ale căror producții tînărul Hitler le făcuse reclamă pe străzile Vienei) ajunseseră acum în prim-plan. Viena aceasta respingea fără ezitare umanismul și universalismul celeilalte Viene. Acum, cu ajutorul lui Hitler, ea triumfa asupra acesteia și o destina uitării. Iorga nu a fost surprins de acest lucru. El cunoștea prea bine aspectul gen Ianus al acestui oraș. La 14 februarie 1938, a avut loc o importantă întrunire a Consiliului de Miniștri, la care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1948, comuniștii locali se pregăteau să vină la putere pe o „cale cehă” cu totul diferită de cele din Est. Nu e clar dacă liderii sovietici l-au crezut pe Gottwald când acesta Îi asigura că Partidul Comunist Cehoslovac va triumfa prin forțe proprii. Dar cel puțin până În toamna anului 1947, Stalin a lăsat Cehoslovacia În pace. Cehii au expulzat populația germană din regiunea sudetă (ceea ce le-a atras ostilitatea Germaniei și i-a făcut și mai dependenți de protecția sovietică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
războiul s-a purtat Între Germania și Marea Britanie, iar poporul britanic a ieșit Învingător, pe deplin răzbunat 12. Marea Britanie se detașa de continent prin mândria tăcută a unei țări capabile să sufere, să Îndure și, În cele din urmă, să triumfe. Sentiment care a modelat și cultura politică a anilor postbelici. În alegerile din 1945, laburiștii au obținut pentru prima oară o majoritate parlamentară clară și au pus În practică o largă paletă de naționalizări și reforme sociale, ducând la apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
malul Senei, În 1835, cu un prieten care pleda pentru o revoluție proletară urgentă și sângeroasă: numai când Sena va fi roșie, când Parisul va arde, iar săracii Își vor căpăta locul de drept, abia atunci adevărul și dreptatea vor triumfa. Un secol mai târziu, eseistul englez Peter Quennell descria În New Statesman „idolatrizarea cvasipatologică a violenței care Îi domină pe atât de mulți scriitori francezi”. Când bătrânul radical francez Édouard Herriot (președinte al Adunării Naționale până În 1957, când a murit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se plasa, prin profesie sau opinie politică, În afara rețelei de poziții și beneficii alocate. Iar În zonele În care una dintre tabere avea un avantaj covârșitor, regula proporțională ceda locul unui monopol partinic al posturilor și favorurilor. Dar imperativul armoniei triumfa de obicei asupra interesului local. Așa cum neutralitatea de dată recentă a Austriei a fost adoptată cu entuziasm ca emblemă națională, Înlocuind amintirea neplăcută a identităților problematice din trecut - „habsburgică”, „germană”, „socialistă”, „creștină” -, și implicațiile postideologice (chiar postpolitice) ale guvernării-În-coaliție și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Birmingham, noul avânt teoretic Îl continua firesc pe cel vechi. Marxismul a fost debarasat de insistența atavică, devenită jenantă, asupra categoriilor economice și instituțiilor politice și reciclat sub forma criticismului cultural. Reticența incomodă a proletariatului revoluționar, care se codea să triumfe asupra burgheziei capitaliste, a Încetat să mai fie o problemă. Cum spunea În 1976 Stuart Hall, exponent britanic al studiilor culturale, „ideea de «dispariție a unei clase» este Înlocuită de o analiză infinit mai subtilă a felului În care diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istorie mai Îndepărtată, imposibil de rememorat, dar liniștitoare ca atavism. Ecologismul (ca și pacifismul) a stârnit adesea un val de naționalism - sau regionalism -, dar cu față umană. Alternativen din Berlinul de Vest sau protagoniștii protestelor antinucleare din Austria (care au triumfat Într-un referendum din 1978, În urma căruia guvernul nu a putut inaugura centrala nucleară de la Zwentendorf) nu s-ar fi prezentat niciodată ca naționaliști sau măcar patrioți. Dar revolta Împotriva poluării mediului local și relativa lor indiferență față de daune similare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
permanenți” cu RDG În mai 1974. Pentru aceste realizări și după un pelerinaj emoționant În Polonia, În cursul căruia a Îngenuncheat În semn de omagiu În amintirea ghetoului din Varșovia, Willy Brandt a primit Premiul Nobel pentru Pace. El a triumfat și acasă - la alegerile din 1972, SPD a devenit pentru prima dată cel mai important partid din parlamentul federal. Deși se distanțase de vechea linie a regimului de la Bonn (ce afirma În continuare că nu exista un acord final În privința
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la bătrânul Karamanlis, invitându-l să se Întoarcă din exilul parizian. Pe 24 iulie, fostul prim-ministru revenea la Atena și iniția tranziția spre un regim civil. Tranziția s-a realizat neașteptat de ușor. Partidul lui Karamanlis, Noua Democrație, a triumfat În alegerile din noiembrie 1974, succes repetat trei ani mai târziu. În iunie 1975 a fost votată noua Constituție, deși partidele de opoziție au protestat inițial față de tenta prezidențială a regimului (post ocupat după 1980 de Însuși Karamanlis). Surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
voiau acum să facă parte cu drepturi egale, iar oportunitatea care li se oferea În această direcție era cel mai important stimul pentru ieșirea din regimurile autoritare. Elitele lor nu mai priveau În trecut, ci spre nord. Geografia, se pare, triumfase asupra istoriei. Între 1973 și 1986, Comunitatea Europeană a traversat una din periodicele sale explozii de activism și expansiune, În „seria de big-bang-uri variabile” despre care vorbea un istoric. Președintele francez Georges Pompidou - scăpat În sfârșit de privirea dezaprobatoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
împrumută dezideratele Aufklärung-ului transpare într-o reevalaure a tragediei antice în interpretarea pe care o dă unui personaj tragic precum Ifigenia, în piesa sa Ifigenia în Taurida, caracteristică pentru perioada petrecută la Weimer, între 1775 și 1782. În piesă, rațiunea triumfă asupra ritului păgân, asupra cutumei sângeroase prezervate de un rege autoritar care cedează în fața argumentelor de ordin rațional. Revalorizările decadente ale tragediei antice la un Hugo von Hofmannsthal sau chiar Joséphin Péladan vor pune în evidență primatul forțelor subconștientului asupra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Înrăit trece de partea lui Lăpușneanul, cei doi tineri boieri deschid o perspectivă a opunerii cu orice preț Împotriva răului. Este ceva din basm În conflictul acestei nuvele În care binele, copleșit de rău, Încearcă și reușește până la urmă să triumfe. În puține opere În proză din nuvelistica de mai târziu se vor mai Întâlni asemenea conflicte. Doar la Alexandru Odobescu, influențat de C. Negruzzi În cele două nuvele cunoscute, „Doamna Chiajna” și „Mihnea Vodă cel Rău”, se repetă starea de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
conflict. Cetățeanul turmentat realizează prin intrările lui În scenă repetiția. El aprinde și stinge, Într-un fel conflictul. Starea conflictuală a seriilor de personaje evoluează invers față de momentul inițial. Cațavencu, triumfător Înițial, pierde, iar grupul Trahanache - Tipătescu - Zoe, Învinși inițial, triumfă În final, chiar dacă a intervenit Dandanache, un al treilea personaj. Interferența tuturor personajelor din finalul comediei adâncește și mai mult latura comică a operei marelui dramaturg. Trăsătura fundamentală a Întregii opere caragialiene este perenitatea. Este de-a dreptul surprinzătoare sarea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
urează să trăiască „pentru fericirea județului nostru”. De unde se bănuia că alegerile vor fi câștigate de Cațavencu și că Zoe, Tipătescu și Trahanache vor fi Învinși, finalul comediei inversează situațiile și Cațavencu este cel invins, În chip dramatic, iar ceilalți triumfă. Comedia se termină cu aplanarea tuturor conflictelor, Caragiale dovedindu-se din nou un artist al comicului de situație. Interferența personajelor este evidențiată În finalul piesei prin petrecerea care Încheie alegerile desfășurate constituțional; la care toate personajele se Îmbrățișează și se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]