2,009 matches
-
singur În gropi. În toate gropile. Ți am zis să nu iei hârb la mâna a treia din târg, ai luat. Mai bine luai logan, ajutai economia națională. Acu’ stai cu hârbul În garaj, dai cu cârpa și mergi cu troleibuzul. Sigur nu te-a cunoscut Cant vreodată? Sunt sigur că la tine s-a referit! N-ai decât să rămâi În greșelile tale, nouă ni se rupe, sper să-mi scuze Cant expresia! Gicu face pe Îmbufnatul și Încrucișează mâinile
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se întâmplă nimic, sau orice, iar prezicerea viitorului e interzisă.“ S-a ridicat de pe locul supliciului. Să iasă în stradă, în primăvară, unde supraviețuia, umilit, furnicarul. Să vadă ce efect are bufonul asupra unui mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capul rotund și ud. Își introduse cu precauție trupul lung lung în carcasă. O ultimă fracțiune a pelerinei, ușa făcu țac, motorul pornise. Recepționerul Anatol Dominic Vancea îndrăzni să se apropie de martorul miracolului. — Ce faci, nea Teodosiu? Dumneata, cu troleibuzul? Cum naiba, ce cataclism s-o fi... — Nu-i glumă, să știi. Dacă nici unul ca mine nu face rost de benzină, nu-i de glumit. Aveam un aranjament. Ceva stabil, clar. Un șofer de la spitalul unde lucrează Ortansa, nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chiar toți stau la cușculiță? Nimeni nu iese? Ehe, sunt și excepții, domnule! Interese speciale. Nu s-a îngustat lumea decât pentru unii. Multe nu-s de nasul nostru. Pământul se învârte, nu stă pe loc, chiardacă noi nu vedem. Troleibuzul întrerupse prelegerea filozofică. Împiedicat, brusc, să mai ofere și alte secrete profesionale, colegul Teodosiu Gică, zis Boală, zis Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în care amintiri recente o terorizau, se pare. O însoțea până la taxi, se despărțeau greu. Venera venea și pleca și iar venea la domiciliul familiei Cușa, de trei ori pe săptămână. Cu Tavi ar fi fost greu prin tramvaie și troleibuze. Câinele Tavi rămânea fioros și tăcut. Nu arăta nici aversiune, nici cordialitate față de noul vizitator. Despre celălalt Tavi se discuta îndelung. Știți, scumpă doamnă, e o poveste veche. Eram licean, atunci. Domnul Cușa, amic cu fratele meu. De fapt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șerpește, mai mult spre muscoiul care se oprise pe franzela femeii: - Intru puțin la Meli Melo, până vă rezolvați. Au băgat noutăți proaspete, după cum presimt. O zbughi printre mașinile ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a citat din memorie:” Viața e atât de complexă,încât nu poți da un exemplu fără să te amuzi”. E o seara de august.Un ilustru necunoscut rătăcește printr-un mare oraș. Impins de ultimii călători necunoscutul urcă într-un troleibuz.Destinație necunoscută.Este presat din toate părțile.Simte conturul unui trup de femeie.Ii percepe parfumul.O aromă de fruct tropical.Se eliberează un loc.Femeia se așează.Poate să-i observe trăsăturile;poate să facă speculații privind vârsta.Vreo
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
care nu pot cuceri o femeie,decât dacă se prezintă singuri la concurs și nu o pot păstră decât dacă nu se ivește un concurent”. (G.Ibraileanu). Necunoscutul nu cunoaște traseul.Seducătoarea necunoscută se ridică și se apropie de ușă.Troleibuzul e mai puțin aglomerat. O poate admira în ansamblu. Dacă frumoasa doamna va întoarce privirea spre mine și va surâde,o voi urmări”. Necunoscuta face o semipiruetă;îl privește și surâde magnific.Coboară.Necunoscutul se ridică grabit și o urmează
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de la șase fără un sfert, de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră să scape cu viață din toate mașinile, tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, care deraiaseră, se Împotmoliseră, se Înzăpeziseră, luaseră foc, și să adauge pensiei, nu prea Îndepărtate, procentul cuvenit din rodul unor Încordate ceasuri de muncă pline de realizări, răspunderi, succese. Așa că, ieșite dintr-un stres și intrate În altul, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
răpit de jocul luminos și sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe strada Ministerului, pe care nu putut să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate fi orice prag din existența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
masă și a citit că actele erau pe numele lui. Astfel a înțeles că este proprietarul a tot ce era acolo: casă, grădină, câteva păsări și animale. Bucuria lui Norocel a fost fără margini. VOIAJUL Ajuns obosit, afară zăpușeală, în troleibuz înghesuială, pe scară miros din combinat de toate felurile, în atmosferă ploaia aștepta să cearnă. Nori plumburii zburau cu rapiditate și, nemulțumiți de ceea ce făceau, se vânturau pe jos odată cu praful și hârtiile lăsate la întâmplare. Așa că m-am mulțumit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dormi nemișcată, neîntoarsă de pe o parte pe alta, până la ivirea dimineții de lapte. plimbare mă îndrăgostesc de tine și plec să mă plimb prin oraș plouă și e destul de frig, zilele mele din urmă s-au îngrămădit ciufulite, sub streșini troleibuzele, cu ușile deschise și amintiri pe scară, pleacă cu greu din stație scrâșnind albastru din cablurile electrice, ca din dinți nu te zăresc, nu te aud orașul e acoperit de fețe posace și asurzit de foșniri de haine primul semn
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rămas așa poate o oră întreagă, inspirând adânc acea aromă roză și încercând să-nțeleg unde, în trecutul meu îndepărtat, fusesem înșfăcat și târât cu o asemenea forță uriașă. Am mai simțit acel par fum în aglomerații, în magazine și troleibuze, mai curând în medii populare decât între oameni înstă riți. Putea să fie cine știe ce apă ieftină de colonie, mă gândeam, din cele ce se vindeau odinioară în sticluțe în formă de automobil... De fiecare dată îmi propuneam să alerg după
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
chipuri într-o stație de metrou), la care ea, pri vind direct în halba de bere, îmi răspunsese: „Da... Cu ure chile pe spate!“ Dar ne împrietenisem și, când am plecat, pe la două noaptea, am dus-o până-n stația de troleibuz, i-am luat mâna grăsuță și umedă și i-am propus să ne mai vedem. Ne-am văzut apoi toată luna următoare. Am fost împreună la petrecerea de ziua ei, unde m-am trezit singurul „băiat“ (de fapt, împlinisem între
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu ai avut cu adevărat zeci de femei cu care ai făcut dragoste, și-n schimb simți că nici odată n-ai posedat mai deplin, mai extatic pe cineva decât pe puștoaica ce ți-a aruncat o privire într-un troleibuz aglomerat, și pe care n-ai mai văzut-o de-atunci niciodată. Mi-am adus aminte de Ester (care în povestirea mea „REM“, scrisă pe când ne plimbam de mână pe cheiul Dâmboviței în fie care noapte, este cea care, deghi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am fost și la ștranduri sordide, unde nu se putea intra în apele băloase. Când o conduceam spre casă, noaptea târziu (firește, pe sub stele cu șase colțuri), ne opream pe drum, luminați spectral de vreun bec sau de vitrinele vreunui troleibuz care trecea greoi, și ne sărutam în disperare. Nici odată nu ținusem în brațe un corp atât de frumos, o fată atât de sim plă și atât de, totuși, misterioasă. Nu s-a-ntâmplat nimic deosebit în tot acest timp
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în de din astea. Nu l-au putut dibui, cu toate că i-au întins numeroase curse. Unul, cel puțin, a luat o plasă, cât el de mare. Stăteau pe una din băncile din metal și lemn din stația de autobuze și troleibuze, din fața marelui magazin MODERN, din centrul municipiului. Din vorbă în vorbă, polițaiul l-a atacat direct, pe Omul Străzii: sunt sigur că tu cam furi. Eu sunt sigur că tu furi cu mult mai mult, și mai la adăpost, decât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
deci un băiat invulnerabil. Astfel a pătruns în studențimea din București! În primul rând a fost uimit de dimensiunile orașului. Abia după o lună a învățat traseele pe care le avea de străbătut în mod curent. Circulau zeci de tramvaie, troleibuze, autobuze, te întâlneai zilnic cu sute de oameni iar dacă îți plăcea o fată, nu mai aveai ocazia să dai peste ea curând sau, chiar niciodată decât< dacă o invitai undeva sau îi dădeai întâlnire atunci pe loc și ea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Curând invitații i-au părăsit, însă nu putea să-i mărturisească nimic din ce îl frământa, deși ar fi dorit un suflet de femeie care să îl liniștească cu vorbe dulci și afectuoase. În zilele următoare s-a întâlnit în troleibuz cu o fostă colegă din școală, vecină în cartierul din copilărie; înaltă, îmbrăcată decent, cu gust, foarte drăguță, cu buzele senzuale, pline și roșii pe care a încântat-o imediat cu glumele sale. Își revenise< era iar în formă dar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
normative și legi plictisitoare. În final i s-a completat o fișă tip. Urma a doua zi să se prezinte la Bălăuță și i-a explicat cu amabilitate alt traseu cum să ajungă mai repede de unde locuiește până la SUT. - Cu troleibuzul 44 ajungi până la capăt, pe urmă mergi circa 500 de metri și ajungi la noi. Și-a luat la revedere și a plecat spre casă; ajuns, îi povestește mamei ce a făcut, pe unde a fost, ce a văzut însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
foști bursieri În Franța sau Italia, eșuați acum În laboratoare de cercetare friguroase sau În catedre universitare pe cale de desființare, actori megalomani sau doar cabotini, scriitori cu șanse de a deveni Într-o zi străzi sau piețe, chivuțe, metrou, tramvaie, troleibuze, Casa Poporului, Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apropia de noi, de fiecare crevasă, spintecătură sau teșitură din zid, își înghiți un mic sughiț de dezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit să se scurgă înapoi, în cartier, toată crema cumetrilor... Care de pe unde se înțepeniseră. Prin itebeuri, troleibuze, cârciumioare... șanțuri, ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe care șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei să se lase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui de Începător. L-am cunoscut pe fermecătorul și afectatul Aldanov; pe decrepitul Kuprin, purtând cu multă grijă o sticlă de vin ordinaire pe străzile bătute de ploaie; pe Aihenvald - versiunea rusească a lui Walter Pater - omorât ulterior de un troleibuz; pe Marina Țvetaeva, soția unui agent dublu și poetă de geniu, care, În ultimii ani ai deceniului al patrulea, s-a Întors În Rusia, unde s-a stins din viață. Dar autorul care m-a interesat cel mai mult a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ne privi pe tine sau pe mine cum ne aplecăm și ne concentrăm pentru a căuta o minge pe sub un gard viu din lemn câinesc unde, pe pământul negru și umed nu se deslușeau decât un bilet mov, perforat, de troleibuz, și o bucățică de tifon cu vată murdară. O bancă circulară Înconjura un trunchi gros de stejar ca să vadă cine stă pe partea cealaltă și descoperea acolo un bătrân trist citind un ziar Într-o limbă străină și scobindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să-i spun că, în sfârșit, accept invitația de a merge cu ei. Îmi propusese să intru în partidul lor, ceva cu „craților“ în coadă, să fiu șeful propagandei și să mă aleg senator de T. Dacă nu adormeam în troleibuz, mă lua somnul imediat ce intram în casă. Aș putea dezvolta acum, când scriu, șiruri de pagini cu visele mele. Multe în acea vreme, fremătătoare, cu deslușiri înălțătoare. Nu credeam însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]