2,711 matches
-
ars. Înăuntru poate nu e nici o deosebire, bombănea Cipriano Algor, dar afară, garantez că, în acest moment, aș da orice să fiu brutar. Zilele și nopțile se perindau, și serile și diminețile. Se știe din cărți și din viață că truda oamenilor a fost mereu mai lungă și mai grea decât a zeilor, să ne amintim de cazul citatului creator al pieilor-roșii care, cu totul, n-a făcut decât patru figuri umane, și pentru acest fleac, deși fără mare succes la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iar eu stau aici, printre bufnițele astea Împăiate, o sută moarte și una care se preface că e vie. „Toate catedralele sunt construite acolo unde culții Își aveau menhirele lor. De ce Înfigeau ei pietre În teren, cu toate că-i costa atâta trudă?“ „Păi egiptenii de ce se trudeau atâta să Înalțe piramidele?“ „Exact. Antene, termometre, sonde, ace ca acelea ale medicilor chinezi plantate, acolo unde corpul reacționează, În punctele nodale. În centrul pământului e un nucleu de fuziune, ceva asemănător soarelui, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adâncurile Asiei, până pe pământurile astea. Port cu mine spaima, dezolarea, moartea. Dar, curaj, eu sunt notarul Planului, chiar dacă ceilalți n-o știu. Am văzut eu lucruri și mai rele, iar urzelile din noaptea Sfântului Bartolomeu m-au costat mai multă trudă decât Îmi stă În obicei. Ah, de ce buzele mele se crispează În surâsul ăsta satanic? Eu sunt cel care este, dacă blestematul de Cagliostro nu mi-o fi uzurpat până și acest din urmă drept. Dar triumful e aproape. Soapes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întunericul și bucuria. Și Wakefield regretă trecerea erei păgîne și mai că i-ar veni să-l Îmbrățișeze pe Bătrînul țap, dar are de Încheiat o afacere. — Ce-ai zice dacă ai avea ocazia să mai reduci un pic din trudă și să amîni cîte ceva din aste ridicări escatologice? Dă-mi șansa de a-mi găsi adevărata viață. Dacă reușesc - și tu ești cel care va judeca asta, de bună seamă - Îmi văd mai departe de traiul meu. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
opțiuni ca, de exemplu, munca perpetuă Într-un abator sau servitul micului dejun Într-un azil de boli mintale? Fără femei, fără restaurante de lux, fără orașe strălucitoare, fără minunate lanuri de porumb... doar curu’ lui În eterna morișcă a trudei. Diavolul are un alt fel de simț al umorului. Noi rîdem de orice, chiar și de noi, dar Diavolul are o tentă de suprarealism crud. Din cauza naturii controversate a expoziției, muzeul a angajat oameni de ordine de la o firmă privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de capacitatea de a rămîne În rol, de a te rezista... chestii de-astea. E nevoie de lecturi, de repetiții, de nervi de oțel, de cuvinte de alinare, masaje, confesiuni, Încredere... Eu numesc toate astea restaurarea sinelui muncitor. E o trudă fără sfîrșit. Litania Zeldei Îl sperie, de fapt. Oare or fi mulți care cred În chestia asta cu personalitățile multiple? Să fie un cult? În anii ‘60 știa o grămadă de oameni angrenați În căutări spirituale care se dedau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ne-a spus atunci? Ei bine, acum n-ar putea să-mi mai spună că un rege nu e rege adevărat dacă nu bate monedă și este obligat să o folosească pe cea a propriului dușman. Au fost ani de trudă necruțătoare. Trăiam pe rămășițele unui imperiu mort, în timp ce luptam împotriva unuia în agonie la Bizanț, și trebuia să ținem cont de două noi imperii care tocmai se formau. Cel al urmașilor lui Mahomed era încă departe; celălalt, al papei, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dea binecuvântarea, făcându-mi semn să-l las singur. L-am revăzut întins pe piatra goală a podelei bisericii. Ultimele lui cuvinte au fost auzite de către abate, care le-a repetat la pavecerniță. L-a întrebat: - Frate, este moartea o trudă? La care el a răspuns, fără să renunțe la obișnuita-i ironie: - Nu, e ușor să mori: este singurul lucru pe care toată lumea știe să-l facă, inclusiv idioții. În ce stare să fi fost în clipele acelea sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fapt care m-a dezamăgit cel mai mult, n-a bănuit niciodată suferința Gailei. Păstrasem pentru stricta mea folosință un scriptoriu la câțiva pași de apartamentul regal, unde nu mai intram decât rareori. Ansoald, de fapt, ducea în spate toată truda, implicându-l cât mai mult cu putință pe Rodoald; eu nu făceam altceva decât să-i supraveghez cât se poate de discret. Într-o seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
greu și avea aceleași dureri pe care le dă guta. Fiindcă adesea trebuia să stea la pat, am avut lungi convorbiri. Din care am înțeles că de-acum totul i se părea zadarnic, își pierduse mândria pentru ceea ce clădise cu trudă și nu mai avea niciun reazem pentru noi planuri. Au venit apoi primele semne de demență, bruște și scurte. Într-o zi era cât pe-aci să-și înjunghie fiul, pe motiv că, pentru a câta oară, deflorase o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al Legiunii, nu va ști niciodată că tocmai el avea să salveze de la demolare și de la evacuare un centru social În care trăiesc anarhiști, bestii punkiste și alți neisprăviți pe care i-ar trimite cu plăcere la ocnă sau la truda pământului - „brațe sustrase agriculturii“ era una dintre replicile sale preferate atunci când vorbea tineretului. Voi merge imediat supus și Înfrânt să beau paharul amarului și al umilinței. Tu nu ești Zero. Ești Aris Fioravanti. Sunt fiul, da, sunt fiul, sunt fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine, alegi mai puțin bine, alegi cu sufletul, alegi rațional, subiectiv sau obiectiv. Trenul acesta? Sau următorul? Se aude un fluier. Urc învolburată de dorință și mă așez cu drag lângă viitor, în brațele confortabile ale ideii construite cu multă trudă și îndârjire. Mă bucur frenetic trepidând de emoție. Uneori iubesc să mă așez lângă prezent, dar viitorul e cel lângă care mă așez mereu zâmbind. Îi văd sclipirea din ochi, zâmbetul naiv și bucuria cu care se bucură de călătorie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ani de la naufragiu. Cu ce bani, doamnă Le Bihan? Și nu-mi spune că te-ai folosit de pretinsa asigurare de viață pe care soțul dumitale n-a Încheiat-o niciodată! Mama lui Gwen ridică din umeri. - E făcută cu truda și cu sudoarea mea. - Firește. Și ai economisit milionul necesar pe vremea aceea făcînd prostituție În portul din Lands’en. - Bietul meu băiat, se mulțumi ea să zică disprețuitoare. - Ai rămas cumva fără argumente? Ne-ai deprins totuși cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
PM a detestat-o dintotdeauna! Știați cu toții și n-ați făcut nimic! A amenințat-o cu moartea, a lovit-o În fața oamenilor voștri, iar voi l-ați lăsat În pace! A asasinat-o din cauza voastră! Lucas se interpuse nu fără trudă și se văzu nevoit să strige pentru a se face auzit. - Gwen a fost supravegheată de patru oameni! Ea e cea care și-a semnat singură sfîrșitul! Le-a trimis jandarmilor prin intermediul lui Ronan băuturi În care a turnat somnifere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
PM că deslușește atunci cînd ochii lui se obișnuiră cu penumbra. Privirea azurie a celui ce fusese fratele lui mai mare Într-o altă viață era de nepătruns. PM Își dezmorți membrele dureroase, Își masă ceafa și se sculă cu trudă. Trebuia să vorbească. Atîta timp cît vorbești ești viu. - Unde ne aflăm? - Sub bibliotecă. - Nu aveam habar de existența acestor subterane, zise el, atît de uluit Încît Își uitase frica preț de o clipă. - Doar fiul cel mare le cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai descreierată face acuma treabă de o sută și de o mie de ori mai eficientă... Productivitatea a crescut enorm, se recoltează pe zi, mă înțelegi? Pe zi, tot atâtea suflete câte am strâns noi, cu ce chin, cu ce trudă, vorbesc generația mea, într-un întreg ev mediu. Știi doar bine că nu mai prididim - am inventat calculatorul, am inventat orașul-mașină, banda rulantă, uzinele Ford, pescuitul oceanic, telefonia mobilă, sateliții, radarul, plămânul de fier... și uite că nu facem față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au scăpat în palma mâinii stângi tot felul de scule ascuțite și tot nu voiam să mă opresc. Când am isprăvit eram murdar, plin de sânge, dar în culmea fericirii. Aveam un frumos set de piese de șah, mărturie a trudei mele. Și mi-a mai venit încă un impuls straniu. M-am simțit obligat să arăt cuiva, cuiva aflat încă printre cei vii, ce lucru minunat făcusem. Așadar, stârnit de băutură și de puterea creatoare, am coborât la parter și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
seama că ești bătrân chiar și pe dinăuntru. Nimic mai dezolant, decât să-ți atingi țelul și să descoperi că era un țel greșit. Nimic mai exasperant, decât să privești în urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atât de puțin lucru... Și, așa, împovărat de gânduri Iorgu se îndepărta pe alee, urcând parcă pe Golgota, zicându-și nedumerit... ”Doamne, Dumnezeule, cine-i mai vrednic să intre în Împărăția Ta, Doamne ?!” - Eu m-am încumetat să cred că truda mea de o viață, munca mea zi de zi, sunt merite care ar trebui, la Judecata de Apoi, să atârne în talerul faptelor mele bune, dar, cât vor fi cântărind, în celălalt taler păcatele mele cele multe; orgoliul meu, ușurătatea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
luă ea înainte, hai!”, si, strecurându-se cu o ușurință uimitoare prin mulțime, dispăru. Iorgu dând din mâini și din coate prin mulțime, se zbătea s-o ajungă din urmă... începu să caute disperat ”ieșirea ” din gară, dar, cu toată truda nu reușea s-o găsească. Nimeni dintre cei întrebați nu știau unde este ”ieșirea ” din gară. La un moment dat, observă că nu mai are bastonul, îl pierduse. Ce să facă, unde să-l caute în învălmășeala aceea! -Nu-i nimic
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lenevea. Și asta Înseamnă, pentru el, moarte curată. Și cum a scăpat? Să mulțumească decembriului aceluia din optzecișinouă, că, folosindu-se de prilej, a putut să evadeze din jugărie, și să revină la viața lui cea adevărată, de muncă și trudă, unde e, și acum, om Între oameni, bogat Între bogații păturii bogate, truditor de frunte Între truditorii de frunte pe care, Încet-Încet, i-a molipsit de boala muncii. De boala muncii, ia molipsit, pe mulți, din Bogdănița, devenită, de-acuma
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce este acolo, În vraful de amintiri, să extragă materia primă necesară pentru un viitor muzeu. Un muzeu din care, credea dânsa, și, cred și eu, că nu va mai fi fiind, pe fața pământului, pe altundeva. Cu migală, cu trudă; cu reluări și cu reveniri, zilele și nopțile treceau, fără somn, fără adihnă, fără răgaz, aproape! Și a sosit și o dimineață senină, albastră, caldă și calmă, a unei zile, În care, toul fusese materializat. Evident, deocamdată, În privința asigurării materiei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
spital» care trebuie să-și verifice corturile și sălile de operație și, mai mult decât atât, trebuie să vadă dacă personalul este dispus să facă din viața celorlalți unicul stimul generator de acțiune. Ce-i de făcut? În această imensă trudă de reînnoire, de regândire și de strădanie menită să stimuleze întoarcerea la evanghelie promovată de Conciliul Vatican II, și adeseori înăbușită în acești cincizeci de ani scurși de la acel eveniment, papa Francisc pare să creadă că noua suflare care trebuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pentru a înțelege, pentru a stimula și pentru a fi aproape de greutățile și visurile tuturora, cât și a fiecăruia în parte. Primul pas pentru ca acest deziderat să se poată concretiza este acela de a nu pretinde să fim scutiți de truda și de criza cu care s-au confruntat ceilalți. Cu toții ne confruntăm cu o lume în continuă schimbare și care ne impune să ne schimbăm, căci în zilele noastre se potrivește, într-un mod mult mai acerb decât în alte
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
consider a fi versetul de căpătâi al întregii narațiuni ce ne-a fost transmis prin cea de-a patra Evanghelie: În privința asta, ai spus adevărul» (In 4,18). Pentru a ajunge la o astfel de transformare este nevoie de multă trudă interioară, simbolizată prin alegerea fântânii ca loc de întâlnire și, în special, de curtare. Textul începe astfel: Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a așezat la fântână. Era pe la ceasul al șaselea» (In 4,6). Iată, ceasul cel mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]