1,998 matches
-
mulți oameni simt așa - sau, mai bine zis, nu simt! Mulți vor să fie așa. Adică nu pun suflet. Se distanțează... de aceea e atîta răceală în lume: ne pîndește un îngheț general... eu deja am ajuns zilele astea să tușesc de o sută de ori pe minut... i-am spus că e vina ei, că îmi trimite țurțuri prin email... sigur că mă jucam, dar un adevăr tot este aici. Înghețul exterior al iernii se reflectă în suflete... sau invers
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
am lămurit și buna dispoziție a pus din nou stăpînire pe mine. O politiciană desăvîrșită Darie era mulțumit. Se întorcea acasă și în mînă ținea o sacoșă mare pe care scria clar "Votați PNDRP". Din cînd în cînd ridica sacoșa, tușea și se asigura că nu visa. Uleiul, zahărul, orezul și toate celelalte îl impresionau și nu prea. Miezul pleștii era o sticlă de vodcă. Ce om, dom'le! Numai la unii, mai pe sprînceană dădea și vodcă. Darie și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
altă fosă. Ermeeetică! țipă ca să-l audă dușmanul său. Trebuie s-o văd, țipă și Zamfir de după gard. O s-o vezi pe mă-ta! replică șmecherul. Vasilică n-avea liniște și pace. Pierduse procesul și nesimțitul său de vecin îl tușea ostentativ de cîte ori îl vedea prin curte. Hraa, tușește vecinul. Tușește-o pe mă-ta, calicul dracului. Mai vrei un proces? Mai clămpăne ceva! Totuși, Dascălu nu putea accepta înfrîngerea la judecată și se gîndea febril cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-o văd, țipă și Zamfir de după gard. O s-o vezi pe mă-ta! replică șmecherul. Vasilică n-avea liniște și pace. Pierduse procesul și nesimțitul său de vecin îl tușea ostentativ de cîte ori îl vedea prin curte. Hraa, tușește vecinul. Tușește-o pe mă-ta, calicul dracului. Mai vrei un proces? Mai clămpăne ceva! Totuși, Dascălu nu putea accepta înfrîngerea la judecată și se gîndea febril cum să-l șmecherească cumva pe boul său de vecin. Cînd a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
văd, țipă și Zamfir de după gard. O s-o vezi pe mă-ta! replică șmecherul. Vasilică n-avea liniște și pace. Pierduse procesul și nesimțitul său de vecin îl tușea ostentativ de cîte ori îl vedea prin curte. Hraa, tușește vecinul. Tușește-o pe mă-ta, calicul dracului. Mai vrei un proces? Mai clămpăne ceva! Totuși, Dascălu nu putea accepta înfrîngerea la judecată și se gîndea febril cum să-l șmecherească cumva pe boul său de vecin. Cînd a venit vorba să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
necum, Spînu a găsit încă doi români care au acceptat să meargă împreună. Dar liniștea a fost de scurtă durată. Tovarășii săi mergeau nebunește și el era prea obosit. Apoi, Dacia și-a făcut numărul obișnuit, adică a început să tușească, să pufnească. Evident că jiglorul era înfundat și trebuia curățat. Noi n-avem timp, au spus românii și au plecat ca din pușcă. Pădure, pădure, mașină staționată, cheag era cît încape și Gabriel era opărit rău. Aștepta să vină bandiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie, iar eu... ce telefon ai? Atîția oameni penibili, împînziți pe micile ecrane, ne duc spre convingerea că sîntem un popor cam cu prea mulți proști. Dacă în zilele noastre cineva mare tușește, ca să nu spun o grosolănie, se adună moderatorul cu cîțiva "enciclopediști" și despică tușitul în patru. De ce credeți că a tușit, domnule savant nr. 1? Eu mai întîi voi analiza contextul în care s-a tușit... A tușit că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ne duc spre convingerea că sîntem un popor cam cu prea mulți proști. Dacă în zilele noastre cineva mare tușește, ca să nu spun o grosolănie, se adună moderatorul cu cîțiva "enciclopediști" și despică tușitul în patru. De ce credeți că a tușit, domnule savant nr. 1? Eu mai întîi voi analiza contextul în care s-a tușit... A tușit că-i măgar, dom'le, intervine savantul nr. 2. Nu cred. N-a fost tuse măgărească, intervine savantul nr. 3. Dați-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zilele noastre cineva mare tușește, ca să nu spun o grosolănie, se adună moderatorul cu cîțiva "enciclopediști" și despică tușitul în patru. De ce credeți că a tușit, domnule savant nr. 1? Eu mai întîi voi analiza contextul în care s-a tușit... A tușit că-i măgar, dom'le, intervine savantul nr. 2. Nu cred. N-a fost tuse măgărească, intervine savantul nr. 3. Dați-mi voie. Numai o secundă. Tusea a fost o diversiune, ca să atragă atenția. Puneți caseta, a tușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cineva mare tușește, ca să nu spun o grosolănie, se adună moderatorul cu cîțiva "enciclopediști" și despică tușitul în patru. De ce credeți că a tușit, domnule savant nr. 1? Eu mai întîi voi analiza contextul în care s-a tușit... A tușit că-i măgar, dom'le, intervine savantul nr. 2. Nu cred. N-a fost tuse măgărească, intervine savantul nr. 3. Dați-mi voie. Numai o secundă. Tusea a fost o diversiune, ca să atragă atenția. Puneți caseta, a tușit după ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tușit... A tușit că-i măgar, dom'le, intervine savantul nr. 2. Nu cred. N-a fost tuse măgărească, intervine savantul nr. 3. Dați-mi voie. Numai o secundă. Tusea a fost o diversiune, ca să atragă atenția. Puneți caseta, a tușit după ce s-a... (mi-i rușine CNA etc.). Nu-i adevărat, acel zgomot provine de la trasul scaunului. Dumneavoastră, cei din PNRSDL ați măsluit caseta! Eu l-am văzut la masă. A mîncat fasole, iahnie de fasole! Iahnia nu provoacă balonări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iahnie de fasole! Iahnia nu provoacă balonări! Ba provoacă! Poate în partidul vostru, PRSTLC. Domnilor, să revenim la subiect... Era tuse măgărească! Măgar ești dumneata! Domnilor, vă rog. Reclama, vă rog! Mă culc, preocupat, îngrijorat, speriat chiar. Oare numai a tușit, sau chiar s-a și... (iar mi-i rușine CNA etc.). Malaxorul românilor Trăiesc cu impresia că societatea românească este incapabilă să mai discearnă valorile autentice, pe care totuși poporul român continuă să le nască. După '89 un uriaș malaxor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
toate În jurul meu să-mi deie apă, să-mi deie pîine, pîn ce-a venit coana Didina și nu zici că-mi trage un pumn după ceafă, de-am gândit că atît mi-a fost. Și numa ce-ncep a tuși să-mi scot bojocii nu alta, simții că mi s-a rupt ceva În beregată și-am scuipat ditamai osu cu bale și sînge, da nici că mi-a păsat cînd am văzut că respir... io crez că nimic pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ficțiunea, fetița aceea aflată la o distanță de 55 de ani În urma mea Începe să devină tot mai categorică, mai imperativă, Îmi parcurge etapele existenței, reduce din handicap, mă prinde din urmă... se culcă În patul meu, miroase a mine, tușește ca mine, Îmi Împrumută gesturile, ticurile și venindu-mi atît de aproape nu o mai văd, așa cum nu mai putem reconstitui chipul morților din copilărie cînd ajungem și noi la vîrsta lor. Ce spațiu ocrotitor ne mai rămîne nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere și foneme săriră în lături când am amerizat. M-am scufundat, adânc, purtat de forța căderii și absolut fără nici o idee, imagine sau amintire a oxigenului sau respirației. Am ieșit la suprafață tușind, icnind după aer, după ideea de aer. O vagă amintire fizică a realității podelei supraviețuise, dar acum mă legănam, pluteam și încercam să pășesc pe apa din ideea unei podele, din conceptul unui lichid omogen, din nesfârșitele lui valuri reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de celule cenușii. Apoi un alt curent subacvatic mă trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă rostogoli și mă trase la fund. Am ieșit la suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din living. Partea de sus se rupsese și se prăbușise, îngropându-mă într-o avalanșă de cărți și așchii de lemn. Am tușit și m-am crispat. O coastă fisurată. Pe când încercam cu greu să mă ridic în capul oaselor, se produse o mică alunecare de cărți. Televizorul zăcea cu ecranul în jos, pe covor, la capătul cablului de alimentare întins la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acea persoană a încetat să mai existe. Un om trăiește atât de multe perioade diferite de timp. Un om este atât de multe perioade diferite de timp. Schimbare. Prăbușire. Reinventare. Motanul își mișcă nervos una dintre urechi. I-am întins Tușii Ruth formularul completat. — Ei, e-o plăcere să vă avem aici, Ian și... (coborî privirea spre formular) ... domnule Richardson. — Mark. Spuneți-mi Mark, am îndemnat-o, aplecându-mă peste birou, cu mâna întinsă, și interpretând perfect tot rolul lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și, din buzunarul stâng al rucsacului, am scos un carnețel de reporter și un binoclu. Haina îmi era în sfârșit uscată și caldă după o jumătate de zi petrecută pe calorifer (caloriferele funcționau neîncetat la hotelul Willows, lucru pe placul Tușii Ruth și al lui Ian deopotrivă). Odată cu cheia camerei am primit și cheia de la intrarea în hotel, pentru că la biroul de recepție nu se mai afla nimeni după ora zece seara, iar asta însemna că puteam veni și pleca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintr-un spital? — Da, și ce? E ușor când știi cum s-o faci. — Scout, am spus, încercând să nu par prea impresionat, mai exact, de ce te-a vrut Ward? Ea ridică din umeri. — Nu știu. Pentru frumusețe? Personalitate? Istețime? Tuși. — Rezultatele de la examenul de intrare la Oxford. Tuși din nou. — Mda, am zis. Mă gândeam eu că e ceva de genul ăsta. Sau poate pentru că aveai priceperea unui agent de la MI5. — Nu voiam să mă duc. La Oxford, nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când știi cum s-o faci. — Scout, am spus, încercând să nu par prea impresionat, mai exact, de ce te-a vrut Ward? Ea ridică din umeri. — Nu știu. Pentru frumusețe? Personalitate? Istețime? Tuși. — Rezultatele de la examenul de intrare la Oxford. Tuși din nou. — Mda, am zis. Mă gândeam eu că e ceva de genul ăsta. Sau poate pentru că aveai priceperea unui agent de la MI5. — Nu voiam să mă duc. La Oxford, nu la MI5. Voiam doar să văd dacă pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din mâini. O barcă tresălta pe valuri, o barcă de pescuit măricică, puțin cam bătută de vremi. Pe punte stăteau două siluete, una cu păr cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din mâini. O barcă tresălta pe valuri, o barcă de pescuit măricică, puțin cam bătută de vremi. Pe punte stăteau două siluete, una cu păr cărunt și fluturând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din cap către jurați cînd le-am răspuns că Îmi place să fiu singur uneori! Faptul avea pentru ei o semnificație, era un indicativ că doream să rămîn singur toată viața. MÎinile Începură să-i tremure din nou. Domnul Rennit tuși - i se uscase gîtlejul. — PÎnă și faptul că nevastă-mea ținea cîțiva papagali... — Ești Însurat? — Pe soția mea am omorît-o... Lui Rowe Îi venea greu să reconstituie evenimentele În succesiunea lor reală. Ce rost aveau Întrebările astea inutile. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]