1,961 matches
-
sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există... E drept că autostrada tăia în două un decor din care nu ieșeau în evidență decât mărăcinii și ceva tufișuri plictisite de atâta stat pe loc, așa că apariția unei țâșnitori nu putea să fie decât cel mult o iluzie extrasă din creierul perpelit al unui călător însetat. Călător, am spus? Nimic mai fals... Și - a se reține - semăna cu scriitorul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cruci păreau să se aplece, să se alungească vangoghian către drumul Îngust pe care se circula cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În pârg, Își etalează urnele vaginale fără a le feri de ochiul hulpav al faunilor, dând târcoale prin crângul vieții; În profunzimea imaginii, o ceață transcendentă filtrează drumul lui Orfeu, pornit către propria-i oglindire În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și lăcuste ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
actului. Misterul acesta devenise unica obsesie și, de câte ori treceam prin fața casei Valentinei (la dus și la Întors de la școală), nu Îmi luam privirea din curtea ei miraculoasă, ce se prelungea cu o grădină plină cu tot felul de bălării și tufișuri; Îmi imaginam că ea trebuie să fie undeva, ascunsă cu acel coleg mai mare, cu care o văzuse nu știu care dintre noi ieșind din boscheții de sub Grădiște. Dacă se nimerea ca Valentina să vină la școală, iar eu să mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dumnezeule, ce teamă mi-a fost să fac primul pas, aveam impresia teribilă că mă voi scufunda În ceva moale, că am să fiu atras din nou În abis, fără scăpare. Un pas, Încă unul; nisipul e Încins aici, sunt tufișuri verzi, le ating cu mâna, sunt reale, nu mi se pare doar? „Ce faci, bă?“, zice Marius, „ce te uiți așa la mine ca un cretin?“. Mă uitam la el cu mirare că el există acolo și că poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără a mai ieși, mă uit la ceas; a trecut o oră, Întâlnesc un individ; nu se uită la mine, Îl Întreb „strada polizu, vă rog“, face un gest cu mâna În direcția justă; intru pe o alee cu multe tufișuri, nu se vede gard, nimic, doar măceș sălbatic, Înflorit și liliac; sunt beat, nu se poate liliac În iulie, eu văd Însă liliac, albastru bătut, așa cum Îmi place mie; mă apropii, aplec o creangă, trag În piept, aspir miros senzual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sălbatic, Înflorit și liliac; sunt beat, nu se poate liliac În iulie, eu văd Însă liliac, albastru bătut, așa cum Îmi place mie; mă apropii, aplec o creangă, trag În piept, aspir miros senzual, mă destind, mă excit, ceva foșnește În tufiș; un șarpe ce se târăște mișcând frunzele, un fâsâit uscat mă sperie, mă uit În jur, nici urmă de case sau se ascund În inima verzișului; aleea se-nfundă brusc la o cotitură, mă Întorc, nu se vede capătul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am fost, era ziuă, soare când am intrat, dar ce caut eu pe strada aceasta plină de ierburi ca și cum n-ar fi călcată de nimeni, mă uit cum se cheamă: da, strada Uzilop, nu știu cum să ies; paralel cu mine-n tufișuri, ceva se târăște când merg, stă când mă opresc: „hei, băiete, cauți ceva?“, „unde este strada Polizu?; cine mi-a vorbit, de unde; n-am auzit decât Întrebarea fără voce, Înainte la dreapta, Înainte la stânga, la dreapta, la stânga, prima la stânga, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu ochii, până la marginea orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. — Uite, colo ! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină ? Iadeș
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Calu, arătând spre Marchiză. Nu ți-am văzut mersu’ pe faleză ! Tu ce ne arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca ars și, înșfăcând-o de după umeri, o îmbrânci în tufișuri. — Vezi că e simțitoare cu inima, strigă după el Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură, unii ca să tragă cu urechea, alții pentru că nu mai știau ce să spună. Cum Calu plecase, Pârnaie socoti că e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca ars și, înșfăcând-o de după umeri, o îmbrânci în tufișuri. — Vezi că e simțitoare cu inima, strigă după el Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură, unii ca să tragă cu urechea, alții pentru că nu mai știau ce să spună. Cum Calu plecase, Pârnaie socoti că e de datoria lui să reînnoade conversația. Lângă el, Mierlă ciripea, din vârful buzelor, privind cu melancolie în gol
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unul și care celălalt. — Păi, dacă te uiți, interveni Chisăliță, care tocmai asta făcea, nu cred să existe în oraș vreun bloc mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi avut vreo legătură : Hai să ne pișăm în parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fost o întâmplare. E la dosar un proces-verbal de la percheziție. Și o hartă. Locul era încercuit cu roșu... Tili împături la loc hârtia. — Asta-i tot. Și la urmă o notă telefonică, după câteva zile, că l-au găsit în tufișurile de pe malul apei. Am văzut și certificatul de deces. Cică ar fi căzut și și-a rupt gâtul în cădere. Moarte accidentală. Așa scrie. — Era gros dosarul ? întrebă Jenică. — Cu ce te încălzește chestia asta ? întrebă Maca, dispus mai curând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu tragi. Iar faptul că ai refuzat să îți arăți toată măiestria la vânătoare a fost dintr-un motiv virtuos, precum bunătatea“. Descrisă de cuvintele lui Fann Sora cea Mare, acea scenă de vânătoare, desfășurată toamna, părea cu adevărat măreață. Tufișurile și buruienile erau înalte până la brâu. Au fost aprinse torțe pentru a scoate din ascunzișuri sălbăticiunile. Iepuri, leoparzi, lupi și căprioare fugeau să-și scape viața. Șaptezeci de mii de oameni călare au alcătuit un cerc. Terenul de vânătoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de păr: — Cu ce fel de bărbat o să te vezi, dacă nu te superi că te întreb? Asta aș vrea și eu să știu. Pășesc către ușă și ridic draperia. 10 De pe acoperiș atârnă în cascadă glicine purpurii, iar în tufișuri cântă păsărele, greieri și alte insecte. A sosit momentul mult așteptat: împăratul Hsien Feng a trimis după mine. Pentru a-mi potoli emoțiile, merg în grădina de bujori. Terasele constituie cel mai frumos decor arhitectural din palatul meu. Lângă malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al cărei machiaj s-a întins. Am auzit atât de multe despre locul ăsta, că priveliștea îmi este deja familiară. Jehol este, într-o mai mare măsură decât Orașul Interzis, o operă a naturii. De-a lungul anilor, copacii și tufișurile au crescut înghesuite unele în altele. Iedera s-a întins pe toate zidurile și a urcat pe copacii înalți până la cer, de unde se leagănă în vițe luxuriante. Mobila din palate e făcută din esențe tari, piese minunat sculptate incrustate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plimbării mele, aseară i-am spus lui Tung Chih de un iepure cu ochi roșii pe care aș vrea să-l duc să-l vadă. Tung Chih m-a întrebat unde se ascunde, iar eu i-am răspuns că în tufișurile aflate nu departe de terenul de instrucție. Astăzi ne-am trezit înainte de ivirea zorilor. După micul dejun am pornit în palanchine, trecând pe lângă copacii de culoarea flăcărilor. În clipa în care am văzut gărzile lui Yung Lu, Tung Chih a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu mine la mormânt. A refuzat, afirmând că este ocupată cu noua ei pasiune, colecționarea cristalurilor europene: — Uite cât de fascinanți sunt acești copaci din cristal! Mi-a arătat spre o cameră plină cu obiecte strălucitoare - copaci înalți până la umăr, tufișuri până la genunchi și clopoței din sticlă atârnau peste tot. Nenumărate casete și vase erau umplute cu flori de sticlă. Din tavan atârnau globuri din sticlă argintii, înlocuind lampioanele chinezești. Nuharoo a insistat să-mi aleg unul ca să-l agăț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
miracolul respectiv. Nu știu ce anume mă Împingea să vorbesc fără oprire. Trecuseră ani mulți de când nu mai povestisem asta nimănui - probabil ultima oară fusese când am cunoscut-o pe Penelope În timpul săptămânii de orientare la Emory, când am fumat marijuana În tufișurile de lângă terenurile de tenis și ea a recunoscut că tatăl ei Își cunoștea mai bine angajații de la birou decât familia și că până la cinci ani crezuse că doica ei negresă era maică-sa. M-am gândit că metoda cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu ceva ce ai descoperi undeva ascuns Într-un centru balnear sau În ultimul hotel Schrager. Era cu totul din sticlă, cu unghiuri ascuțite, arțari stufoși ce Împrejmuiau Întregul perimetru și cu toate speciile posibile de plante, arbuști, flori sau tufișuri care se puteau dezvolta Într-o asemenea atmosferă. Exista un bazin, puțin mai mare decât porțiunile cu nisip de pe un teren de golf, cu câțiva nuferi plutitori și câteva șezlonguri din lemn de tek pe margine, pentru relaxare. Dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aceasta trebuia lămurită înainte ca relațiile dintre cele două țări să poată fi îmbunătățite. În martie 1923, guvernele au semnat Tratatul de la Niš, prin care se declarau de acord ca ambele părți ale graniței lor comune să fie curățate de tufișuri și arbuști pe o distanță de 109 yarzi (circa 100 de metri n.t.) și să fie depuse eforturi serioase de împiedicare a trecerii frontierei de către bandele înarmate. După semnarea acestui pact, Stamboliski și-a atras ura neîmpăcată a ORMI
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
medicale. Urmărirea programelor TV sau a filmelor de suspans. Urmărirea evenimentelor sportive la TV sau live. Mesele îmbelșugate sau greu de digerat. Certurile. Plimbările în parcul de distracții. Plimbările cu barca sau bacul. Activitatea sexuală. Plimbările printr-o zonă cu tufișuri. Alergarea sau exerciții de orice fel. Mersul la sala de gimnastică sau ridicatul greutăților. Sportul. Dansul. Surf sau înotul. Ridicatul repede din poziția culcat (lungit). Urcatul dealurilor sau a scărilor în fugă. Mersul pe jos pe caniculă sau ploaie. Locurile
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fermecător. - Pe cine cauți, bătrână a lui Dumnezeu, în zorii dimineții ? întreabă PreaSfânta. - Hei ! Pe Năvalnic-voinicul, cel ce ursește fetele, răspunse baba, și am să-i fac de urât, să nu mai încurce cărările oamenilor ! Năvalnic, care pândea într-un tufiș, a și ieșit la lumină, gata să ia viața bătrânei. Dar Maica-Prea-Curată, , cunoscându-l, îndată l-a blagoslovit: - Năvalnic ești, năvalnic să fii. între buruieni de dragoste ești și buruiană de dragoste să rămâi ! Precum a și rămas: buruiană de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de călătorie. Dacă l-ar fi întrebat pe taică-său s-ar fi ales cu una după ceafă, căci Geronimo obișnuia să spună că "glumele se fac cu copiii, nu cu sfinții". Șopârlele țâșneau când nici nu te-așteptai din tufișuri și traversau cărarea. Câte una, șovăielnică, poposea pe o piatră, dar Giandomenico rămânea nepăsător, nu culegea pietre să le țintească, până și praștia rămăsese în buzunar. Bărbații, mulțumiți de cumpărăturile făcute și voioși din pricina vinului băut, nu-l luau în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]