2,309 matches
-
aflată la 70 km depărtare de Liov. Temându-se că aceste trupe poloneze vor încerca să atace forțele ucrainene asediatoare, colonelul Stefaniv a pregătit o ofensivă generală împotriva cartierelor apusene pe care nu le controla. În ciuda unor atacuri violente ale ucrainenilor în perioada 13 - 15 noiembrie, apărarea poloneză a rezistat. Pe 18 noiembrie a fost semnat un armistițiu între cele două tabere. După două săptămâni de lupte grele, detașamentul armatei polneze de sub comanda colonelului Michał Karaszewicz-Tokarzewski (1.228 soldați, 140 soldați
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
15 noiembrie, apărarea poloneză a rezistat. Pe 18 noiembrie a fost semnat un armistițiu între cele două tabere. După două săptămâni de lupte grele, detașamentul armatei polneze de sub comanda colonelului Michał Karaszewicz-Tokarzewski (1.228 soldați, 140 soldați) a străpuns liniile ucrainenilor și a intrat în oraș. Pe 21 noiembrie, ucrainenii au fost respinși din zona cimitirului Łyczaków, una dintre cele mai importante obiective ale orașului. În noaptea următoare, s-au retras din oraș, deși au continuat să înconjoare Liovul de la o
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
a fost semnat un armistițiu între cele două tabere. După două săptămâni de lupte grele, detașamentul armatei polneze de sub comanda colonelului Michał Karaszewicz-Tokarzewski (1.228 soldați, 140 soldați) a străpuns liniile ucrainenilor și a intrat în oraș. Pe 21 noiembrie, ucrainenii au fost respinși din zona cimitirului Łyczaków, una dintre cele mai importante obiective ale orașului. În noaptea următoare, s-au retras din oraș, deși au continuat să înconjoare Liovul de la o anumită distanță, pe trei laturi. În timpul cuceririi orașului de către
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
o anumită distanță, pe trei laturi. În timpul cuceririi orașului de către polonezi au avut loc tulburări, cele mai grave fiind cele două zile în timpul cărora pușcăriași și soldați polonezi scăpați de sub control au comis jafuri. În timpul acestor tulburări, sute de polonezi, ucraineni și evrei au fost uciși. Evreii erau acuzați că ar fi cooperat cu evreii și există afirmații cărora aproximativ 150 de evrei au fost uciși și cam 500 de magazine și ateliere evreiești au fost jefuite ca represalii, deși Comisia
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
exagerate în relatările unora dintre ziarele occidentale. Evenimentele acestea au devenit cunoscute ca „Pogromul de la Lwów”. După restabilirea ordinei în oraș, autoritățile poloneze au pedepsit o serie de persoane acuzate că ar fi participat la tulburări. Luptele dintre polonezi și ucraineni pentru controlul asupra altor orașe au continuat. Luptele pentru Liov au continuat până în martie 1919. Istoricii polonezi au numit luptele pentru controlul orașului Lwów „ultimul conflict civilizat”. Datorită faptului că cele două tabere aveau prea puțini oameni pentru crearea unor
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
ferite de distrugere spitalele, rețeaua de apă potabilă și de canalizare, uzina de gaz și cea electrică. Au fost semnate armistiții locale pentru o zi și au existat o serie de cazuri în care atât soldații polonezi cât și cei ucraineni au jucat fotbal sau au participat la petreceri în perioada de încetare a focului. Un tânăr ofițer polonez, locotenent în acea perioadă, Bolesław Szwarcenberg-Czerny, avea să noteze în memoriile sale că, în timpul unui armistițiu, locotenentul Levski, comandantul unui avanpost ucrainean
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
după cum spunea proclamația adresată bucovinenilor de generalul Zadik), iar la 11 noiembrie a intrat în Cernăuți alungând bandele de haidamaci ucraineni. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să răspundă invitației, a hotărât Unirea Bucovinei cu România. După Unirea Bucovinei cu România (1918), Ilia Semaka a plecat la Viena unde a lucrat din ianuarie 1919 în cadrul Comisiei de lichidare austriacă. Mai târziu, a făcut parte din guvernul
Ilia Semaka () [Corola-website/Science/319347_a_320676]
-
după cum spunea proclamația adresată bucovinenilor de generalul Zadik), iar la 11 noiembrie a intrat în Cernăuți alungând bandele de haidamaci ucraineni. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să răspundă invitației, a hotărât Unirea Bucovinei cu România. După Unirea Bucovinei cu România (1918), Nikolai Spenul a fost numit în 1919 în funcția de consul al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale la Viena, unde a rămas până la moarte
Nikolai Spenul () [Corola-website/Science/319384_a_320713]
-
după cum spunea proclamația adresată bucovinenilor de generalul Zadik), iar la 11 noiembrie a intrat în Cernăuți alungând bandele de haidamaci ucraineni. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să răspundă invitației, a hotărât Unirea Bucovinei cu România. După intrarea armatei române în Bucovina, Popowicz s-a mutat pe teritoriul Galiției. În timpul sesiunii Radei Naționale Ucrainene a Republicii Populare a Ucrainei Occidentale, care a avut loc la Stanislav
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
semnat un proces-verbal prin care trecea puterea administrativă în Bucovina către Omelian Popowicz și Aurel Onciul. Consiliul Național Român nu a recunoscut actul semnat de Onciul și s-a opus împărțirii teritoriului Bucovinei și, în condițiile în care trupele de ucraineni începeau să ocupe clădirile din Cernăuți, a solicitat ajutor militar din partea guvernului român pentru menținerea ordinii și protejarea vieții cerățenilor. La 9 noiembrie 1918, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina ""pentru a ocroti viața
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
avutul și libertatea locuitorilor de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de distrugere"" (după cum spunea proclamația adresată bucovinenilor de generalul Zadik), iar la 11 noiembrie a intrat în Cernăuți alungând bandele înarmate de ucraineni. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să răspundă invitației, a hotărât Unirea Bucovinei cu România. La 9 mai 1919, după instaurarea Directoratului Ucrainei, cavalerul a
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
după cum spunea proclamația adresată bucovinenilor de generalul Zadik), iar la 11 noiembrie a intrat în Cernăuți alungând bandele înarmate de ucraineni. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să răspundă invitației, a hotărât Unirea Bucovinei cu România. La 9 mai 1919, după instaurarea Directoratului Ucrainei, cavalerul a fost numit trimis al Republicii Populare Ucrainene în Elveția, cu rang de ministru . În august 1923, a devenit președinte al
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
membru în Comisia constituțională și Comisia economică și președinte al Comisiei școlare), fiind ales în colegiul comunelor rurale din districtul Sadagura, iar între 1911-1918 deputat în Parlamentul austriac de la Viena. Împreună cu Nicolae Wassilko, Smal-Stocki a contribuit la includerea deplină a ucrainenilor în administrația și viața politică din Bucovina; prin activitățile și lucrările sale (el a publicat primul manual de gramatică pentru școlile ucrainene - 4 ediții: 1893, 1907, 1922 șі 1928) a introdus în 1893 ortografia fonetica în școlile secundare din Bucovina
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.045 (2.549+31), adică 94,85% din populația localității. În sat, măi locuiau 117 ucraineni, 14 ruși, 4 poloni, 1 evreu și 4 de altă etnie . În prezent, sătul are 3.379 locuitori, preponderent români. Din anii 90 a început un nou val puternic de deznaționalizare a românilor, ei nefiind agreați că etnie, cultura, istorie
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
limbă de predare româna . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Davideni a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Mai trăiau în comună numeroși ucraineni,de asemenea polonezi, germani și evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Potrivit cu acordul menționat, germanii locali au fost "repatriați" cu consimțământul autorităților sovietice pe teritoriul celui de
Davideni, Storojineț () [Corola-website/Science/315522_a_316851]
-
din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3.523 (3.448+75), adică 80,98% din populația localității. În sat, mai locuiau 645 ucraineni, 137 ruși, 23 poloni, 1 evreu și 21 de altă etnie . În prezent, satul are 5.265 locuitori, preponderent români. La 21 noiembrie 2012 deputații Consiliului Sătesc al Ciudeiului au adoptat hotărârea de oficializare a limbii române în localitate ("statut
Ciudei, Storojineț () [Corola-website/Science/315535_a_316864]
-
Salzburg. Astra a terminat pe locul al patrulea, cu patru puncte, în spatele lui Red Bull Salzburg cu șaisprezece puncte, Celtic cu opt și Dinamo Zagreb cu șase puncte. În în urma rezultatelor slabe în campionat, Isăilă este demis și înlocuit cu ucraineanul Oleh Protasov. Acesta ocupă banca tehnică a Astrei până la începutul anului 2015, apucând să obțină primele 4 puncte ale echipei în grupele unei competiții europene, Protasov fiind și el demis în urma unei serii slabe, iar Dorinel Munteanu a fost adus
AFC Astra Giurgiu () [Corola-website/Science/315511_a_316840]
-
Șipotele pe Siret, cunoscut și sub formele de Șipotul pe Siret sau Șipote (în și în ) este un sat reședința de comună în raionul Vijnița din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 671 metri, la izvoarele râului Șiretul Mare, în partea de sud a raionului Vijnița, în apropiere de frontieră cu România. De această comună depind administrativ satele Falcău, Lăpușna și Lecheci. Localitatea Șipotele
Șipotele pe Siret, Vijnița () [Corola-website/Science/315581_a_316910]
-
de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Șipotele pe Siret a făcut parte din componența României, în Plasă Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o mică comunitate evreiască. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS în
Șipotele pe Siret, Vijnița () [Corola-website/Science/315581_a_316910]
-
Bănila pe Ceremuș, cunoscut și sub denumirea de Bănila Rusească (în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Vijnița din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 260 metri, pe malul râului Ceremuș, în partea de centru-nord a raionului Vijnița, la o distanță de 17 km de orașul Vijnița. De această comună depinde administrativ satul Berejnița. Localitatea Bănila pe
Bănila pe Ceremuș, Vijnița () [Corola-website/Science/315583_a_316912]
-
de către austrieci, făcând parte din districtul Vășcăuți (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Bănila pe Ceremuș a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități mai mici românești și evreiești. În perioada interbelică au funcționat aici o filială a Societății mazililor și răzeșilor moldoveni, o Casă ucraineană de lectură și o Casă polonă de lectură . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina
Bănila pe Ceremuș, Vijnița () [Corola-website/Science/315583_a_316912]
-
Bahna (în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Vijnița din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 475 metri, în partea de vest a raionului Vijnița, în apropiere de orașul Vijnița. Localitatea Bahna a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775
Bahna, Vijnița () [Corola-website/Science/315589_a_316918]
-
Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Bahna a făcut parte din componența României, în Plasa Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. În perioada interbelică a funcționat aici o Casă ucraineană de lectură . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord
Bahna, Vijnița () [Corola-website/Science/315589_a_316918]
-
Zamostea (în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Vijnița din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 265 metri, în partea de nord-est a raionului Vijnița, în apropiere de orașul Vășcăuți. Localitatea Zamostea a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul
Zamostea, Vijnița () [Corola-website/Science/315590_a_316919]
-
au fost vândute lui Andrei Gafencu cu 70.350 florini. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Zamostea a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în
Zamostea, Vijnița () [Corola-website/Science/315590_a_316919]