3,448 matches
-
căscată și din bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în falca de jos cu pantoful meu cel greu, și-ar fi retezat-o cu dinții. Rex mi-a udat dosul palmei lingându-l, cu puțin săpun aș fi făcut clăbuci. Bunicul Annei ședea în celălalt capăt al mesei. Nu-i vedeam limpede decât capul, chelia îi strălucea în lumină. Bărbații cu asemenea chelii sunt profesori, așadar e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi ia sânge. Mai târziu aveam programare la doctorul Radu. În grădină, am mers de-a lungul gardului, pe o cărăruie acoperită cu prundiș, până în colțul cel mai îndepărtat al curții și acolo, în spatele unui chioșc, am zărit o fată. Uda niște flori și, în general, părea să se poarte cu ele foarte atent. M-a observat abia când am ajuns aproape de ea. Când s-a întors, eu m-am prefăcut neinteresat de prezența ei. M-am așezat pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pândit-o cu coada ochiului. După o vreme, am întrebat: „Sunt florile tale?” La început nu mi-a răspuns. Când mă convinsesem deja că e surdă, am auzit-o spunând: „Cine ești tu? Omul negru? Dacă nu, poți să le uzi împreună cu mine.” „Îmi arăți cum?”, am dorit eu să aflu. „Nu e nimic special. Găsești un furtun în chioșc. Puțină apă le face mai bine decât prea multă.” „Aha.” Un timp am stat alături, udând florile, apoi ea a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Dacă nu, poți să le uzi împreună cu mine.” „Îmi arăți cum?”, am dorit eu să aflu. „Nu e nimic special. Găsești un furtun în chioșc. Puțină apă le face mai bine decât prea multă.” „Aha.” Un timp am stat alături, udând florile, apoi ea a întrebat: „Pentru ce ești aici?” „Vin din oraș”, i-am răspuns eu, „am ceva la picior și îl cunosc pe doctorul Radu. Îl cunoști și tu?” „Doctorul Radu e tatăl meu și pe mine mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă așez pe vasul de toaletă, alături de ea, îi privesc trupul care se schimbase în cursul acestei săptămâni, grăsimea sa de fetiță se topise din pricina febrei, lăsând-o subțire și înaltă, sânii i se împingeau fermi afară din piept, își udă buclele și le întinde până la mijlocul spinării și spune, hai, intră și tu. Nu, cum să intru, și zic, m-am spălat aseară, dar îmi scot imediat cămașa și intru, și trupul meu devenise mai ușor, ședem amândouă cu genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și totuși înaintez, conduc încet, aproape cu viteza cu care aș merge pe jos, dar înaintez, îi spun, imediat ajungem, Yael, totul va fi bine, te voi ajuta, ea scâncește, îmi este frig, sunt udă toată. În ciuda fierbințelii razelor soarelui, pornesc încălzirea, am impresia că ies flăcări din mașină, însă ea încă tremură, ochii ei sunt lipsiți de orice expresie, abia mai respir, broboane de transpirație fierbinte mi se rostogolesc pe frunte, alunecându-mi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cineva plângând în halul acesta. Am întins mâna și am atins-o, ușor, pe umeri. Umerii ei tremurau ca varga. Am luat-o apoi, instinctiv, în brațe. În brațele mele plângea înăbușit. Cămașa mi s-a umezit - apoi s-a udat leoarcă - de la lacrimi și de la respirația ei fierbinte. Degetele ei - toate zece - au început brusc să se miște pe spatele meu. Parcă erau în căutarea unui obiect, a unui „ceva“ care fusese întotdeauna acolo. Am ținut-o doar cu stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că-mi pierd virginitatea. Eram în stare de orice pentru el, dar lucrul acesta n-a mers. Naoko și-a ridicat părul și l-a prins iar cu agrafa. — Nu mă excitam deloc, spuse ea cu voce joasă. Nu mă udam și de aceea mă durea îngrozitor. Eram prea uscată și mă durea. Am încercat diverse metode - creme și alte minuni - dar tot m\ durea. A[a c\ îi rezolvam problema lui Kizuki cu degetele și cu gura... Înțelegi? Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e chiar ușor. Îmi pare rău, am zis eu. Nu găseam oricum altceva mai potrivit de spus. — A continuat să mă mângâie și apoi mâna ei dreaptă a alunecat în jos și m-am trezit cu ea în chiloți. Eram udă toată. Mi-e rușine să mărturisesc, dar nu mi se mai întâmplase așa ceva până atunci și nici după aceea. Mă considerasem întotdeauna o ființă ponderată, deloc avidă de sex și nu puteam să înțeleg cum de ajunsesem să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Fata m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat? Nu-i așa că vă place? Știam că o să vă placă de când v-am văzut prima oară. E mai plăcut decât să faci amor cu un bărbat, nu? Ia uitați cât sunteți de udă! Pot să continui, să fac în așa fel încât să aveți senzația că vă topiți de tot. Vreți, nu-i așa?“ Avea dreptate. M-am simțit mai bine ca oricând și voiam să se repete, dar nu puteam să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am avut destule greutăți în viață și nu mai vreau. Acum îmi doresc să fiu fericită. Am strâns-o mai tare și am sărutat-o pe gură. Aruncă naibii umbrela aia și strânge-mă în brațe ca lumea! O să ne ude ploaia. — Și ce dacă? Vreau să nu te mai gândești la nimic și să mă ții strâns. Am așteptat două luni încheiate această clipă! Am pus umbrela jos și am strâns-o în brațe, pe ploaie. În jurul nostru nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu peria pe lateral. Am descărcat armele și le-am băgat dedesubt, Însă am păstrat pistolul l-am lăsat la centură. Jos era un aer cît se poate de proaspăt, nu mirosea. Un pic de apă intrase pe la tribord și udase unu’ din paturi, dar asta era tot. Așa c-am Închis toate hublourile. Nu exista vameș În lumea asta care să poată simți miros de chinez acolo. Am văzut actele În plasa pe care o atîrnasem sub licența Înrămată, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Vezi curba aia? — Mai tre’ să luptăm? — Azi nu. — N-ai o cămașă de schimb? Arată mai rău decît asta. — N-are cum. Hai că ți-o spăl eu pe asta. E cald afară, nu pățești nimic dacă o pui udă pe tine. Te simți rău? — Da. Foarte. — Claude la ce mai stă acolo? — Stă cu puștiu’ pe care l-am Împușcat pînĂ moare. Era un puști? — Da. — Of, futu-i. După un timp apăru și Claude, ținînd bicicletele de ghidon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mângâi mâna lui Davey așezată pe umărul meu până când, în sfârșit, reușesc să-mi revin. Nu credeam că e tot așa grav! afirmă Davey. —O, chiar nu este, spun, în timp ce îmi îndrept spatele și-mi șterg ochii. Câte șervețele am udat astăzi? Apa vărsată în bar pare să aibă deodată un sens simbolic - lacrimi deviate. Dar am sfârșit plângând, oricum. Pare destul de grav, continuă Davey, fără să renunțe. —A fost doar un șoc, am susținut încercând să-i abat atenția. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poți reîncepe să-ți cauți un partener. Am auzit asta de o sută și de o mie de ori! — Dar e logic! se apără Davey. Numai că tu ți-ai luat o iederă pe care nu e nevoie să o uzi foarte des. Nu sunt un bun agricultor. Sunt puțin cam neîndemânatic sau oricum altcumva, numai priceput nu. Verdele nu este specialitatea mea. Atunci roșul. —Cum adică? — Roșul este opusul verdelui. Am învățat despre asta la orele de desen. Oricum, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bucătărioară îmbrăcată în același soi de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre curtea din spate, plină de miresmele sărate ale mării și de parfum de rozmarin sălbatic, de salvie și de cimbru. Jake se duce glonț să ude ghivecele cu busuioc de pe pervazul bucătăriei, în timp ce eu merg să explorez restul casei. La etaj este o baie adorabilă și o cameră de oaspeți, dar în camera noastră, care e la mansardă, se ajunge pe o scară cu fușteie, ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
face), mă încumet să-i povestesc Sabinei cele întâmplate. Mă ascultă uimită. Doar din când în când își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de care dă dovadă. Desfacem și un bidonaș cu palincă de la taică-meu, să udăm sarmalele. Cu cât îi povestesc mai mult, cu atât i se întunecă ochii. Nu e atât repulsie, cât un fel de posesivitate matriarhală. Fusese cât pe-aici să-i fie răpit copilul. Și eu o simt adesea pe Sabina ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă să nu-și dea seama de la ce i se trăgeau toate. Gândindu-mă la toate astea și mușcându-mi buzele să nu râd, am realizat că șoferul își udase cămașa cu lacrimi, iar eu, intoxicat până-n măduva oaselor, nu aveam nici pe dracu’. Repede-am scos un șervețel de hârtie și am început să-mi șterg și eu ochii. Prea târziu! Omul mă privea bănuitor cu coada ochiului. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
intru să te ajut cu ceva? Dacă vrei, intră. — Câinele nu mă mușcă? — Este legat. — Au! pământul la florile astea s-a uscat. — N-am mai avut timp de ele. — Unde ai gălețile? Mă duc să iau apă să le ud. — Sunt în balcon. Florica s-a dus la fântână,a venit cu apa,a udat florile din glastre și pe cele din fața casei, cărând apă de câteva ori. —Ți-ai udat rochia, a observat Vasile. Nu-i nimic. Acum mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Au! pământul la florile astea s-a uscat. — N-am mai avut timp de ele. — Unde ai gălețile? Mă duc să iau apă să le ud. — Sunt în balcon. Florica s-a dus la fântână,a venit cu apa,a udat florile din glastre și pe cele din fața casei, cărând apă de câteva ori. —Ți-ai udat rochia, a observat Vasile. Nu-i nimic. Acum mă duc să umplu gălețile ca săți las apă în casă. —Mulțumesc, Florico, i-a mulțumit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ai gălețile? Mă duc să iau apă să le ud. — Sunt în balcon. Florica s-a dus la fântână,a venit cu apa,a udat florile din glastre și pe cele din fața casei, cărând apă de câteva ori. —Ți-ai udat rochia, a observat Vasile. Nu-i nimic. Acum mă duc să umplu gălețile ca săți las apă în casă. —Mulțumesc, Florico, i-a mulțumit cînd a adus apa. — Te mai ajut cu ceva? l-a întrebat ea fericită că putuse
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
năduf! Își punea apă într-un lighean mare, se dezbrăca până la brâu și se răcorea. — Stai, fă, că te fac eu paparudă, aruncă o găleată de apă Dedi peste Rusalda care râde bucuroasă. —”Paparugă, rugă Ea-n ieși dă ne udă”, cântă Rusalda. Izaura care se juca în curte cu Prințesa aude cântecul și aleargă la mamă-sa trăgând-o și pe Prințesa după ea. — Mumă, mumă, mă fac paparudă și începe să dea jos hainele de pe ea rămânând în pielea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu crenguțe și frunze. Rusalda face o coroniță din frunze pentru Izaura și Dedi una pentru Prințesa și le așează pe capul fetelor. Izaura începe să cânte fiindcă ea mai făcuse pe paparuda. — "Paparugă, rugă E-an ieși dă ne udă Cu găleata, lată Peste toată gloata Bumburel d-argint Vărsat pă pământ Ploaie, Doamne, ploaie Locuri să să moaie.” Rusalda toarnă apa peste Izaura care se bucură. — Ah! Ce bine e! Ce răcoare! Prințesa este descumpănită că nu știa cântecul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
le-au spus să meargă cu fetele, să le însoțească. Dar noi sântem paparude? — Nu mă, doar să le urmăriți să nu să ie vrun vlăjgan după ele. Au plecat pe la case. Femeile erau bucuroase că le văd și le udau cu apă. Cele două paparude se simțeau în largul lor. Pentru Prințesa momentul acesta a fost cel mai încântătăor. Nici salba cu bani de aur ce i s-a dăruit la venirea în șatră n-a impresionat-o atât de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de mama ei. Își amintea cum o lua să-și învelească păpușa, atrasă fiind de florile colorate. Deși curată și călcată, era îngălbenită de vreme. A atins-o ca pe un lucru sacru, mângâindu-i florile brodate, în timp ce lacrimile îi udau obrajii. Și le-a șters repede căutând alte amintiri. În toate camerele pereții erau acoperiți cu tablouri cu rame, cu forgrafii mai mici și mai mari în care se vedea figura tatălui, a Floricăi, a lui Alexandru. Ea și mama
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]