13,247 matches
-
am ceva treabă, știți. Caraliii au și trecut pe-aici astă seară să pipăie fetele și să ia biștarii, așa că... Sigur, sigur, ne mai vedem noi. Cine era? a șoptit Farah. Doamne, Johan. Te rog să nu-mi spui că umbli după prostituate. Prin Întuneric, a ridicat din umeri cu aparentă indiferență. La Întoarcere, una a ieșit din Austin și și-a Îndreptat părul care-i căzuse pe față. Brățările de la mână au clinchenit o simpatică simfonie, mașina a demarat brusc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și-o creează singuri. Dar Z dragă, asta-i doar o iluzie! Viața lor e hotărâtă de unii care n-au nici o legătură cu ei. Viitorul lor e impus de străini. Ei nu sunt legați de nimeni și de nimic, umblă prin Întuneric până-ntr-o zi când li se-ntâmplă ceva care-i pune pe-un drum diferit. Pentru mine asta nu-i libertate. Dar tot așa se-ntâmplă cu noi toți! S-au auzit râsete, fie reci și ironice
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ușor o mână pe talie. Era foarte cald și nu se vedea nici un petic de umbră. Le-a fost din ce În ce mai greu să se strecoare prin mulțime când au ajuns În preajma Palatului. Unii treceau prin mijlocul străzilor, grupuri mari de tineri umblau de colo-colo și se strecurau printre ceilalți ținându-se de umeri, de parcă plecau Într-o zi liberă la un picnic pe malul mării. Cu banderolele lor albe cu roșu și cu fețele vopsite Își manifestau intenția să-i Înfricoșeze pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privea Însă pe Farah era altceva, n-ar fi vrut s-o pună Într-o situație neplăcută. Îmi faci numai necazuri, Johan. Toată noaptea te-nvârți cu mașina prin oraș, prin tot felul de locuri, fumezi, bei. Pe deasupra, aud că umbli cu o fată. Mai mult, o prostituată. Ce fel de tânăr bun musulman se poartă-n felul ăsta?! Nu uita că nu sunt oricine, știi asta. Oamenii văd, dau din gură. Uite-l iar pe feciorul lui Halim cu curva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai bine la mine. N-aș fi În stare să mă port ca o mămică nici măcar dacă mi-aș da osteneala. Însă Adam are ceva care mi-e aproape, nu știu eu bine ce, dar cred că știu ce-i umblă prin cap. Să vedem ce se-ntâmplă! Am putea să-i găsim tatăl, și-atunci o să fie familia fericită. Margaret și-a Întors capul să privească autostrada care cobora Într-o curbă lină, de unde se deschidea panorama unei mahalale cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
putere. Abia acum și-a dat Margaret seama cât se Îngrășase. Corpolent fusese el Întotdeauna, chiar și În tinerețe, dar acum devenise cu adevărat masiv. Dimpotrivă, mâinile lui lucrau cu o delicatețe care nu se potrivea cu restul. Cineva a umblat la broască. Fii fără grijă, o deschid, e-o nimica toată. și, de fapt, nu i spartă. A tras de clanță și cu o răsucire ușoară a reușit s-o deschidă. Biroul arăta așa cum Îl lăsase cu trei zile În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cuplului soții Nik și Nina Alexe, Trofin, Carmina și Ovidiu, Fana și Dimitrie -, totdeauna în perspectiva feminității care se năruie: acesta e profilul personajului Doinei Popa: "Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vînt, purtată de colo-colo de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am nici o cale a mea". Lumea care trăiește din poze e una pe care o guvernează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la Bică, și de când l-a spus mi-e tare frică, mereu mi se pare că vine la mine mortul. Și pe tine cine te-a pus să stai în gura lui Bică, acela e mare și numai prostii îi umblă prin cap. Ce, tu ești de-o seamă cu Bică? Dar eu n-am știut, mamă, ce banc o să spună, eu credeam că e unul cu pisici și cu elefanți. Numai ce strâng masa și vin să dorm cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trăsnet, afrodiziacă și, fie că i-a observat slăbiciunea, fie că un simț special a avertizat-o în acest sens, ea prepară destul de des tocătură. Fetițele vin rând pe rând în cămășuțe de noapte și-i spun noapte bună, femeia umbla prin casă cu pași ușori, mereu găsește câte ceva de făcut, vine lângă el atunci când din odaia copiilor nu se mai aude nici un zgomot, închide lumina. Este foarte receptivă la mângâierile bărbatului, deși se sfiește s-o arate prea clar, afișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bun gust desăvârșit, rămânea mereu extaziat, uneori se întreba cum poate o femeie, așa lipsită de grație să facă niște lucruri atât de frumoase? Femeia iubea foarte mult plantele, le înțelegea felul de-a fi, de-a exista, știa să umble cu ele, găsea pentru toate soiurile de flori din casă unghiul de lumină potrivit, indiferent ce lăstar sădea în pământ, atunci când era lună plină, se prindea, cu siguranță, era suficient să-l atingă cu mâna, să-i vorbească în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu siguranță, era suficient să-l atingă cu mâna, să-i vorbească în șoaptă, plantele i se încolăceau pe braț, i se agățau de umăr, ea le înlătura veselă se făcea că le ceartă, când schimba pământul dintr-un ghiveci umbla printre rădăcini, fără nici o teamă că le-ar putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău, trăgea de firișoarele ce împânzeau pământul îngrămădit în ghiveci, o vedea cum stă îngenuncheată pe cimentul din balcon, umblând cu pământul, vorbind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pământul dintr-un ghiveci umbla printre rădăcini, fără nici o teamă că le-ar putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău, trăgea de firișoarele ce împânzeau pământul îngrămădit în ghiveci, o vedea cum stă îngenuncheată pe cimentul din balcon, umblând cu pământul, vorbind din când în când ca de una singură, încetișor, tainic, nu așa de puternic cum le vorbea lor, oamenilor. Nicăieri nu înfloreau trandafirii japonezi mai frumos decât la ea, micul copac dădea primăvara o adevărată avalanșă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șeful pleca în delegație, să supravegheze munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa. Când este "don" Marcu, spuneau unii, muncim de dragul lui, ne este rușine să umblăm cu cioara vopsită. Inginerului îi picau la suflet grozav de bine vorbele astea, dintr-odată devenea o sferă uriașă, receptivă, era foarte atent cu oamenii, îi ajuta ori de câte ori era nevoie, își crease un adevărat renume. Uneori era conștient că felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băiat care abia își făcuse formele de angajare, omul avea capul alb, tuns foarte scurt, fața subțire, osoasă, o figură dramatică, impresionantă, făcuse o mulțime de demersuri, cu plecăciuni și tot soiul de umilințe, atât de degradante pentru un bătrân, umblase pe ici, pe colo, vorbise cu o mulțime de oameni. Îl adunase de prin țară, pe fiu-său, oaia neagră a familiei, să fie mai aproape de el, să-l poată controla mai des, avea cinci copii și toți ceilalți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu o mulțime de oameni. Îl adunase de prin țară, pe fiu-său, oaia neagră a familiei, să fie mai aproape de el, să-l poată controla mai des, avea cinci copii și toți ceilalți erau pe la casele lor, numai mezinul umbla teleleu prin țară după cai verzi pe pereți. Venise și la Marcu era obosit după acel adevărat turnir pe la mai marii uzinei, își trecuse palma aspră peste creștetul capului, oftase și îi spusese inginerului: Îl vedeți, îl arătase pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alura tinerească și sportivă, se împlinise, avea umerii mai lați, barba i se înăsprise. Afișa un aer plictisit. Hai, spune, o întrebă pe Carmina, și-și răsuci în fața ei palma, unde ai dispărut de atâta vreme? Pe unde ai tot umblat? Drumurile mi-au fost cam aceleași, serviciu, casă, retur, doar că nu s-au mai încrucișat cu ale tale. El o privi zâmbind placid și se mișcă de pe un picior pe altul. Hai, spune-mi, o întrebă din nou, ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ăla? Iar el se strâmbase, se întorsese cu spatele, și murmurase cu voce groasă: L-am luat, dă-l în mă-sa de examen. Și nu puteai să vii să-mi spui când știai că te aștept? Pe unde ai umblat? Am fost la băut, cu băieții, hai, lasă-mă acum. Sidonia se dusese la WC și urinase îndelung, cu usturimi, parcă elimina pietricele, mai târziu, după ce înghițise o pastilă, cocoțată în vârful patului, cu șalele înfășurate în paturi, mâncase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi curios să vadă camera ei de fată și ea s-a ridicat, plăcut surprinsă și i-a făcut semn s-o urmeze. A traversat holul, a pus mâna pe clanța veche, parcă bâjbâia în întuneric, se dezobișnuise să mai umble pe acolo, a deschis ușa și s-a oprit în prag. Privirea i-a căzut mai întâi pe masă, s-ar fi așteptat să găsească cartea de anatomie deschisă la capitolul "sistemul osos", apoi pe scaunul cu încheieturile slăbite din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spălat pe mâini, tatăl Carminei le-a arătat mâna stângă cu unghiile mâncate, carbonizate de o ciupercă, presupunea că-i din pricina soluției cu care a stropit via și explică amănunțit că pompa avea un defect și el trebuia mereu să umble la șurubul de în filetare, să regleze presiunea jetului, din care pricină mâna sa intrase foarte des în contact cu soluția de piatră vânătă și apă de var. Îi asigură că boala aceea a unghiilor, în afară de faptul că era enervantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
surprindea absențele și cum ea ridică surprinsă din umeri, Sidonia se grăbi să-i ușureze răspunsul: O fi și ea obosită după o zi ca asta. E timpul să mergem pe la casele noastre, băiete. Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de neîncredere, pe care nu reușea să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea sictirită, vorbe imprecise și ele, să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se temea ca fata să nu fi descoperit deja bluful, și să nu dea înapoi cât încă nu era prea târziu. Le propunea să prăjească niște cârnați cu o garnitură de cartofi pai, o mâncare universal valabilă, le spunea, în timp ce umbla de colo-colo după cele necesare, mâncarea asta o poți face în pripă, în situația când stai mai toată ziua plecat după treburi și te întorci fără nici un chef de bucătăreală, se întâmplă de atâtea ori să te prindă sfârșitul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuit s-o gonească, s-o insulte avea acum nuanțe plăcute. Cât m-am schimbat, își zise și zâmbi către ea, către interiorul ei cu milă. Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vânt, purtată de colo-colo, de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am nici o cale a mea. Își aminti că afară e toamnă, că zăcea pe jos noian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mamei tale? Să te adresezi lui maman? Pentru ce? Lasă-mă cu fleacurile astea. Între noi nu se va face nici un partaj. Credeam că ai înțeles. Se încruntase, trepida de nervi. Dintr-odată se urni din fotoliu și porni să umble de colo, colo prin cameră. Carmina îl urmărea surprinsă, nu înțelegea ce dorește. Ovidiu se aplecă brusc spre ea și-i atinse cu două degete obrazul. E plăcută libertatea, doamnă? Vocea lui plină de ironii difuze. Gesturile precipitate. O libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă seara, când închidea ochii, protejată de întuneric, Nina mai făcea exerciții de gândire în particular. Probabil că da, încerca să netezească, să dea o tentă rozie aspectelor colțuroase ivite peste zi. Era un mic jucător devotat, un sfredeluș care umbla cu repeziciune de colo, colo și aducea alinare victimelor lui Alexe, îi mângâia, le spunea câte-o vorbă bună, ei, lasă, că nu s-a sfârșit lumea, nu-i nici o tragedie, nu-i dracu chiar așa de negru, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]