3,608 matches
-
Cercetările mai recente au stabilit totuși că nu toate aceste opere îi aparțin lui Grigorie. b) Operele exegetice Activitatea lui Grigorie în acest domeniu a fost deseori subapreciată de cercetători (Harnack a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, „catolicism vulgar, umil”), dar în prezent doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse cînd Grigorie se găsea la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în ultimii douăzeci de ani ca urmare a înnoirii teoriilor istoriografice: dacă în trecut cercetătorii vorbeau despre „naivitatea” și „simplitatea” lui Grigorie, conferind termenilor o semnificație negativă, astăzi istoricii sînt mai interesați de evenimentele din istoria locală, de viața celor umili, de mentalități și chiar de superstițiile celor ignoranți. Ei sînt interesați de „cultura” populară, de invențiile și de imaginația care, în aceeași măsură ca și realitatea, dominau (și domină și acum) viața oamenilor. De aceea, istoria lui Grigorie nu mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de manuscrise - dovadă a succesului răsunător al cărții - conțin opera sa, Expunere de capitole cu îndemnuri (Ekthesis kephalaiôn parainetikôn), compusă din 72 de capitole foarte scurte, ale căror prime litere formează acrostihul „Preadivinului și Preaevlaviosului Rege al nostru Iustinian, Agapet, umilul diacon”. Opera aparține genului numit „oglinda principiilor”, deoarece prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a supușilor. însă cele expuse de Agapet rămîn foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă este comparată cu opere similare ale unor personalități mult mai cultivate și mai profunde decît el. însă a existat și o exegeză a textului sacru mai umilă și mai simplă, pentru că Scripturile n-au fost doar hrana celor învățați și a duhovnicilor, ci și a neștiutorilor și a persoanelor cu spirit critic redus, care erau interesate de miraculos, astfel încît, din această perspectivă, opera lui Cosma își
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de a fi Porunca Ziditorului de lume. * Vin alții de aiurea să ne spună Că ni-i vetustă marca, și cu-ndemn Că-i potrivit ca nația Română Să poarte, după vremi, un alt însemn. * Ni-i prea adâncă, prea umilă, Zic ei, mătania la Cer, Și că din râvna-ne sterilă Ni-i permanentul efemer. * Eu zic că te înșeli, străine! Noi nu trăim doar în prezent. La noi prezentul e un mâine, La tine-i efemerul permanent. Voi nu
DE NECLINTIT... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381273_a_382602]
-
cu porțile deschise, Să-i spun inimii mele cum înflorește-un dor. Pe trepte de lumină, poemul meu te strigă, Cu aripi de speranță se-ndreaptă către cer... În lacrima iubirii, el s-a născut s-ajungă Al sufletelor noastre... umil prizonier. Cu brațe de tăcere el m-a îmbrățișat, Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu, O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântat Cu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
albaștri, cu porțile deschise,Să-i spun inimii mele cum înflorește-un dor.Pe trepte de lumină, poemul meu te strigă,Cu aripi de speranță se-ndreaptă către cer...În lacrima iubirii, el s-a născut s-ajungăAl sufletelor noastre... umil prizonier.Cu brațe de tăcere el m-a îmbrățișat,Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu,O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântatCu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
ani. • Bogatul știe cît e de bogat, dar săracul nu știe cît e de sărac. • Goana după bani nu are leac. Omul se dă de zidul morții să mai cîștige un fleac. Leul are o dublă față: sălbatică în junglă, umilă în... pungă. • Cu cât piața se scumpește, banul se ieftinește. Pentru unii, fericirea stă în a strînge bani, pentru alții, în a-i risipi. • Ai bani, ai fani! ------------------ Harry ROSS 28 noiembrie 2015 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - GÂNDURI REBELE
GÂNDURI REBELE (12) – DESPRE BANI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381290_a_382619]
-
-n praf mă va preface vei vrea ca praful ce-a uscat cerneala-mi să-l risipești tăcut ale mele simțuri vei reciti cu suflet grav, tenace, cu ochi înlăcrimat, ci nu cu gând de critic îngelozit și mut, ca umila-mi ființă s-o vezi cum în iubire zace. de bâjbâita-mi rimă și emotiva-mi slovă să nu te agăți cu mintea, ci inima-mi s-o-auzi cum bate tic-tac-ul nemuririi visat cât am trăit, cântat-am fără spaimă și
SONET 32 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381328_a_382657]
-
trec dincolo de simpla evocare culturală. Ea devine, prin sine, prin conținut și prin context, o reprezentare a lumii însăși în care natura și artificialitatea se întîlnesc, se conjugă și se contopesc. Obiectul se transformă în receptacol, interiorul în microunivers, detaliul umil sau glosa pe marginea kitschului în semne ale unei inteligente ironii și ale unei irezistibile duioșii. Scoase în exterior, rătăcite în peisaj și afundate în vegetație, aceste cutii perturbă polemic inerțiile spațiului, după cum aduse în interior, integrate în corpul unei
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
în epoca tulbure de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când, pe fondul foametei și al disoluției autorității statului, apar bande bine organizate de speculanți, și aduce în scenă un tip de personaj diferit. Provenit din mediile cele mai umile ale societății, Ion Lumei, zis Piticu, șeful speculanților dintr-un oraș din Ardeal, este prototipul gangsterului autohton, crud, violent și lipsit de scrupule, care exercită asupra avocatului Paul Dunca (un alter ego al autorului), o fascinație morbidă. Opera lui I.
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea spurcăciunii? / Îmi strigă cei ce privesc / Muta noastră conviețuire...” Deznodământ blajin). Cu Judecătorul de păpuși
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
sufletu-mi deșert/ Și toate gândurile tac./ Icoana ta doar, neclintită,/ Stă ca o lebădă-mpietrită,/ Surprinsă de îngheț pe lac” -, se află doar stanțe stângace, descriptive. Primii comentatori ai Rimelor... au apreciat ca originală preocuparea pentru cei mici și umili, a căror suferință S. o înțelegea, devenind „cântărețul durerii resemnate”, cu „o notă de discreție, de finețe”, ajutat de „facilitatea de versificație, și de eleganța rimei și de bogăția imaginilor” (Tudor Teodorescu-Braniște). Ulterior G. Călinescu reține numai „o foarte spirituală
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
făcuse și o fată, pe Anastasia. Această Anastasia se va mărita cu Gheorghe Duca. Șerban Cantacuzino a fost însurat cu Maria, fiica clucerului Gheorghe Ghițea, pe care cronicarul Radu Greceanu îl va denunța ca „neguțătoriu de abale”, insinuând o origine umilă, dezonorantă pentru descendența sa (pare a fi fost chiar alogen), și o extracție joasă ce ar putea motiva marile ambiții pe care aceasta le nutrea (căci zice scriitorul că „și alte fumuri mai mari acei muieri îi urla în cap
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acel capigiu spunându vezirului și altor turci acéstea ce -sau scris mai sus”. Și la Doamna Maria, fiică a clucerului Ghețea („sârbcă de fel de la Nicopol” - constată Radu Greceanu, care nu scăpa nici un prilej de a introduce știri despre originea umilă - „fata Ghieții negustorului de abale” - a personajelor sale, mai ales când era vorba despre inamici ai Brâncoveanului; „lipsa blagosvodaniei” era un concept important cu grila cronicarilor munteni), mă voi mai întoarce în paginile ce urmează, căci această neobosită autoare și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
infuzat, probabil, credința în Hristos și fiului ei (înrâurire ce ar explica suficient faimoasa convertire a împăratului din anul 337). Elena - descoperitoare mai târziu a „sfintelor leamne” și binefăcătoare la Locurile Sfinte - l-a întâlnit în hanul tatălui ei (originea umilă a sfintei este un loc comun în textele despre ea; nu lipsește în această literatură nici referirea la un „rege barbar” nenumit, care i-ar fi fost tată184) pe Constanțiu Chlorus, un funcționar roman care se întorcea dintr-o misiune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sub munte și se angajase în gospodăria lui Dumitrache Georgică. Relația continuase și după ce Ion Purcărea murise, lăsând-o pe Tudora văduvă și scăpând-o de păcatul preacurviei pe care-l făptuise până atunci. S-ar zice că proveniența socială umilă (nevastă de porcar) a amantei îl irita foarte tare pe vistierul Neagu Drăgulinescu („neam de boier”, cum se autocaracterizează el). îl supăra și faptul că această relație - pe care Dumitrache Georgică nu se sfia să o afișeze - atenta (zice Constanța
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aspirație și o nevoie sufletească majoră, care este iubirea. După T. Vianu, „Orice morală se Înrădăcinează În nevoia de a iubi, de a simpatiza cu semenul, a adora pe cei mai puternici, a te bucura de Înflorirea vieții celei mai umile de lângă tine. Iubirea, În accepțiunea cea mai largă, este trebuința sufletească căreia valoarea etică Îi răspunde”. Semnificația persoanei umane Existența umană, viața, ne apare În forma ei vizibilă, prin prezența persoanei umane În lume. Aceasta reprezintă „omul viu În carne
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și idealurile, conduitele asupra maselor, sfârșind prin a și le subordona, manipulându-le În direcția realizării propriilor sale idealuri. Personalitatea dictatorului este un tip particular. De regulă, acesta este o persoană fără origine, sau cu o origine socială obscură sau umilă, nelegitimă pentru rolul asumat, pe care caută să și-o ascundă, sau să și-o identifice cu cea a maselor oprimate. El este un individ frustrat, marginalizat social, imatur din punct de vedere emoțional-afectiv (ceea ce Îl va face să fie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le-am primit În ultima lună și jumătate. Exprimându-mi recunoștința, nădăjduiesc ca și de acum Înainte să-mi suplimentați medicamentația, trimițând-o Într-un plic, Întrucât cutia a rămas la mine. Semnează, cu mult respect, Al dumneavoastră supus și umil servitor William Skinner 55 Aș putea reproduce o serie Întreagă de asemenea mărturii - Însă ar fi de prisos, Întrucât nu doresc să supralicitez eficacitatea sistemului meu. Nu vreau decât să atrag atenția asupra descoperirilor făcute, lăsându-l Însă pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
foarte apreciată serie de poeme epice, intitulată The Abduction of a Saxon Prince. Reguli de sănătate I Există un farmec În sănătatea și lungimea zilelor Pe care oricine Îl dorește și cei mai mulți Îl pot câștiga; Iar acum voi Încerca, În umile versuri, Să spun cum mi-am câștigat viața Înaintată. Oricum și-ar plăti omul datoriile față de natură, El poate, totuși, să obțină longevitatea; Învață cum am trăit și ia aminte la ce te sfătuiesc, Mijloace potrivite spre-a dobândi răsplată
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
individului 1. Autorii considerați esențiali pentru o astfel de temă sunt foarte diverși: Tucci, Stein (combinând cu o pricepere incomparabilă cercetările de simbolistică religioasă a habitatului și cele de geografie mitică 2), Eliade, Guénon, Oppitz, Brauen sau miriade de glosatori umili care au promovat o dată cu popularizarea extrem de incongruentă a acestui mit. Dintre ei, mă voi opri În câteva rânduri la Rolf A. Stein, unul dintre cei mai mari orientaliști din secolul XX, a cărui târzie (după vechiul sistem francez) și fastuoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
iar o serie de exprimări alegorizante au o prospețime senzorială care surprinde. Este, poate, și atitudinea unui meseriaș, hotărât să facă lucruri utile și frumoase („daruri pentru cocioabe”), dar și doritor de a da drept de existență în artă realităților umile, dintr-un fel de (auto)compasiune, mândrie, frondă față de „lumea bună” socială sau literară. Apreciat de Tudor Arghezi ca un „talent autentic și sigur”, S. aduce mărturia unei firi sensibile, fruste, care simte imperios nevoia de a se manifesta, într-
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
tehnico-științifici abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra elemente aparent nepoetice, vizibile atât în ceea ce privește lexicul (ca în recuzita suprarealistă), cât și sintaxa, iar asocierile sunt surprinzătoare. „Textul” și „cuvântul” sunt laitmotivele poetului, acesta mărturisind: „umil alchimist în / textul vieții/ unde plaga materiei/ e indescifrabilă/ prin porii culorilor/ am zărit/ forma nocturnă a cuvântului”. Pentru S. „toate drumurile au prins rădăcini/ în păienjenișul peniței” (Fila de aer), în timp ce versul ia naștere pe „câmpia regală a cuvântului
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
la iveală cele mai ascunse sentimente: de lașitate - din partea potentaților locali ai unui sat aflat sub apă, după inundații (Râmele), din partea modestului arhitect accidentat de un important personaj, care se comportă nu ca victimă, ci, pur și simplu, ca un umil profitor (Oamenii pe care îi cunoșteam) - sau de resemnare din partea unui soț care își reprimă, prin jocul sorții, „surâsul” (Surâs interzis). Alteori, din fragmente aparent disparate, ce nu par a avea vreo legătură unele cu altele, se reface traiectoria vieții
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]