2,785 matches
-
intempestivă a lui Sandu Mirescu, tipul seducătorului de profesie, cu care Lulù avusese cândva o aventură la București, într-o cameră de hotel (unde trăise "rușinea de a se vedea goală în oglindă", dând curs dorinței murdare de a se umili și de a fi pângărită). Episodul merită un scurt comentariu. Asemeni lui Ciprian, Mirescu e un "poet retoric și grandilocvent"213 (amănunt nu lipsit de însemnătate!) ce își urmărea cu abilitate scopurile, idealizând femeia "numai la început" fiind adică exact
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de unde și rușinea de a se vedea goală în oglindă) și preferă bărbații sinceri, care nu vorbesc așa de meșteșugit dar simt mai adânc. Ochiul femeii nu minte, și Lulù caută adevărul dincolo de cuvinte. Nu tot astfel Andrei, care e umilit fără să-și dea seama, îndrăgostindu-se doar de niște vorbe frumoase: rolurile se schimbă deci, Lulù luând locul poetului-seducător, iar Andrei pe cel al lui Lulù. Simetria-i perfectă: atât Mirescu cât și Lulù pun literatura în slujba vieții
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu voce tare, în fața instanței, a adepților, a oficialităților; mai ales că existau posibilități de salvare: i s-a oferit șansa evadării. A refuzat. Putea să ceară clemență, iertare, dar a motivat că nu este de demnitatea lui să se umilească; îi era deschisă calea exilului. Socrate credea că nu salvarea lui avea însemnătate, ci scoaterea semenilor din ignoranță, înnobilarea cu virtuți înalte. Se cerea sacrificiul suprem, în contextul dat, iar Socrate era hotărît să-l facă. „În această privință v-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și arăta mare părere de rău și jale. Pe urmă lumea li se părea prea bună și ușoară, după rînduiala lui Dumnezeu din povestea baciului care fusese jidov”. Așa era rînduiala, ea să îndure „puterea omului ei”, el să se umilească de propria-i slăbiciune. Eros, cealaltă față a lui Thanatos, găsea calea de împăcare pentru amîndoi. Aceeași scenă se repeta pe parcurs, în stări de vis ori de veghe. Vitoria trăia mai mult în sine, cu amintirile, decît la suprafața
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
întrec de la distanță prin războaie grozave, prin rafinamente diplomatice, prin descoperiri tehnice care au schimbat fața lumii, în bine ori în rău; prin capodopere artistice, prin forme de trai cotidian de înaltă civilizație. Nu trebuie să fim mîhniți, să ne umilim, cum ar dori aculturnicii, să ne credem neputincioși, ci să ne bucurăm, pe cît e omenește posibil, de izbînzile altora. Îndemnul decurge chiar din „testamentul” mioritic. Fiecare cu zestrea lui. Noi, românii, am depus (și continuăm s-o facem) o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
el și Muntele în mișcarea rece a aerului uscat. Se auzi strigat în șoaptă și în aceeași clipă simți pe umăr mâna cuiva. Întoarse capul. Era egumenul, care nu întâlni pe fața spătarului seninătatea anahoreților, nici zelul de a se umili al pelerinilor, ci doar o neliniște care-l îngrijoră. Am aflat că mâine vrei să-ți încerci din nou puterile și să înfrunți pustia. Aș dori să te însoțesc și să-ți fiu călăuză. Îmi iau îngăduința să-ți spun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru afacerile externe cu țările creștine - își dăduse seama de la început că voievodul Valahiei contractase o formă foarte gravă de erizipel, dar se bucura la gândul că atunci când se va face bine va fi adus la Adrianopol pentru a fi umilit și mazilit, așa că spaimele imbrohorului erau nejustificate. Un cuvânt, o întrebare și Selin s-ar fi lămurit, dar considera că nu era de demnitatea lui. Se simțea înșelat de cel pe care de zece zile îl credea prietenul lui, exact
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să dea visteria? Mă gândeam să pună banii boierii de teapa vărului Știrbei, să dea din ce au furat. Aud că unii au umblat cu pâri pe aci, pe colea, de ne-a chemat turcu la el acasă să ne umilească și să ne mărească birul. Să dea boierii, că de trai bun s-au hiclenit. Să dea, că eu nu am de unde scoate atâta aur. Când vine războiul și urgia peste țară, boierii se unesc și fac scut domnului, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Al Qaeda. Ceea ce este cu adevărat înfricoșător este faptul că mulți dintre cei care au fost torturați par a fi nevinovați sau dețin puține informații. Nu există nimic mai urât ca spectacolul gardienilor americani care fac tot posibilul să-i umilească și să-i rănească pe arabi pentru simplul fapt că pot face acest lucru și vor să se distreze. În timp ce majoritatea soldaților noștri încercau să construiască o punte de înțelegere și prietenie cu musulmanii, gardienii și anchetatorii și cei care
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
domnești. Negustorul, dându-și seama cine îi vorbise, tremurând din toate încheieturile, dădu să cadă în genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta îl opri: 55 Nu mie să-mi ceri iertare, negustorule, ci acestui om pe care l-ai umilit. El este un țăran care împreună cu frații lui muncesc cinstit din zori și până-n noapte. Și li se cuvine respect! Cum să îngenunchez în fața țăranului? se îngrozi boierul. Se cuvine să ne respectăm unii pe alții, pentru cinste și omenie
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
-și fiecare drumul propus, pustiind totul în calea lor. Cambyse intră în palatul faraonului fără rezistență și nu distruge nimic. Faraonul Psamenit căzu în genunchi împreună cu prințesa, doamnele din suită și curtenii. -Îndurare Măria Ta, îți dăm ce vrei-se umili faraonul Psamenit. -Nu trebuie să-mi dai, îmi iau singur tot ce doresc. Ordonând imediat punerea în lanțuri a faraonului, a prințesei fica faraonului cu doamnele din suită, curtenii și încă două mii de tineri, care erau luați robi și duși
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
zidurile cetății, semeț și plin de măreție stă capul de zimbru. S-au spulberat acele timpuri și veni în scaun Roman când țara numai era aprodă și vasală sub suzeran ungar. Dintotdeauna ungarii ne-au râvnit teritoriile, încercând să ne umilească și supună. Roman încheie tratate de prietenie cu basarabii și polonii, alungând ungarii, dă raite și prin Ardeal. Reușește să închege alianțe cu tătarii și ungarii. Trimite corăbii pe Istru și pe mare, trimițând solii de pace. Își întărește oastea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Am tăcut. Totul era adevărat. Dar cum să-i povestesc acestui om că n-aveam nici o vină, că în orele de vizită mă căutase o doamnă care... Ca un zbir trecuse domnul Lascăr prin hol și față de ea chiar mă umilise poruncindu-mi să mă retrag imediat... Dacă era sora mea? Nici nu m-a întrebat... Dar eu știam că nu era soră-mea și el a ghicit că nu era și pe acest echivoc al comportării mele de adolescent, mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și omul acela pe care tocmai îl bătuseră în fața primăriei cu frânghiile ude (era prin septembrie) dacă mă ridic împotriva Legiunii. Nu mă "ridicasem" cum spusese el, ci îl întrebasem doar dacă știa că omul acela pe care ei îl umiliseră astfel murise. "N-a murit din pricina bătăii, mi-a răspuns el, era cam bolnav, dar tu ești sănătos, ia vezi..." Era liniștit, nu mi se părea fanatic. Mânca singur mămăligă cu brânză și nu mă invita și pe mine, măcar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fără succes. Umilința în fața credinței frângea adesea grumazul celui care se credea nemuritor pe pământ. Cu sau fără credință într-o viață viitoare, fii mai puțin trufaș, pământul tot te așteaptă, o să ai aceeași soartă cu cel pe care îl umilești sau îl despoi. Ce era deci nou în "mișcare"? Atunci cum se crease mitul? Nu înțelegeam. Moartea pentru Căpitan, de ce era necesară? De ce trebuia să ne fie "cea mai dragă nuntă dintre nunți"? Acum, în sfârșit, după ce omorâseră pe mulți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
umane, generatoare de atâtea josnicii pe care le acoperea cu ideea orgolioasă că am fi înălțători, plini de virtute, expresia divinității și perfecțiunii pe pământ și că el vroia să-i pună în genunchi pe acești ticăloși, și să-i umilească, umilința fiind primul pas spre mântuire. Pentru mine însă vechiul dicton grec se restabilea. După câteva zile uitam groaznica profeție, fiindcă aveam în minte Dialogurile și pe Descartes, care îmi sădiseră mai dinainte ideea că prin gândire putem descoperi noi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
echilibru, În armonie cu cei din jur, sunt deciși și hotărâți În ceea ce fac. Pentru că, oricât de grea li s-ar părea viața nu se vaită, au demnitate și verticalitate, nu se vând pentru câțiva arginți, nu lingușesc, nu se umilesc.Pentru că nu bârfesc și nu râd În spate de necazurile altcuiva, nu iau În derâdere un om necăjit sau handicapat, nu sunt pârâcioși ca să iasă În față, sunt decenți și cu bun simț. Pentru că vorbesc când sunt Întrebați, se
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
piatră, care șuieră prin aer și se înfundă în zăpadă. Crima prostească a acelui om îl revolta, dar ar fi păcătuit împotriva onoarei dacă l-ar fi predat. Gândul acesta era de-ajuns pentru a-l face să se simtă umilit până la nebunie. Îi blestema pe ai săi, pentru că i-l trimiseseră pe arab, dar și pe acesta, fiindcă îndrăznise să ucidă și nu știuse să fugă. Daru se ridică, se învârti de câteva ori prin fața școlii, așteptă, apoi intră înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu fratele meu, codrul, flinta am lăsat-o în cui, îmi iau doar un stilou. Fug de subsolurile mizere, cu șobolani, de găștile de vagabonzi și de hiene, Perverșii ce stau în fruntea unor obști care te marginalizează și te umilesc. De indivizi ce fac afaceri dubioase care cunosc doar tabla adunării și a înmulțirii fără de control. Și-n vreme de criză își trag numai foloase; în fața lumii pozează cu mutre de oțet. Aceiași parveniți cu mentalități învechite; tu stai în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
după ce dânsa se afla de-acum într-o poziție dezavantajoasă. — Pot să vă spun, își regăsește glasul flautistul, că înainte sau după interogatorii, când își pierdea cumpătul și se târa bolborosind, năucă, spunea că cei care o bat și o umilesc, anchetatorii care îi pregătesc noi chinuri, sunt rudele ei. Că parcă recunoaște veri, unchi, nepoți. Dădea numele câte unuia... Despărțirea de familie fusese teribilă ! Până a-l cunoaște pe Hariga, Sia se simțea legată de ai săi, chiar dacă străină între
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se discuta despre asta, nimeni n-o întreba. Esteticianul îmi saltă capul, toarnă un pahar cu apă să mi-l întindă, dar îl preia fata. Mi-l dă, îmi frec barba de mâna ei rece și albă. N-a fost umilită, avea o funcție relativ onorabilă. Șefă de serviciu sau mai mult, nu-mi amintesc. De o severitate oarbă. A făcut vâlvă o poveste dată în vileag abia la ședința când s-a dezbătut, după atâtea amânări, cazul ei. Venise dezlegarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
clipă să se gândească la copilul care avea să vină ca la un fericit. Nici nu simțea că ea și Hariga aveau nevoie de asemenea împlinire și continuare, că îi reprezenta. Iar ceea ce se întâmpla în ea o îngrozea, o umilea. O scârbea... așa îmi închipui. Schimbările ce le înregistra, un fel de eliberare și deșănțare, dar și înlănțuire, precum desenele nici triste, nici lirice, în imprecizia lor aburită de blândețe ? Semnele plăcerii ușuratice, vulgaritatea, coruperea, potențialul de ticăloșie și trădare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
continuă gesticulația de matroană, ca și cum n-ar accepta nici una dintre schimbările care i-au negat existența, acrind-o și pe a celor care o suportă între ei. Își amintește planșa neterminată. Nu știa s-o continue, va trebui să se umilească, să recurgă la toate vicleniile, amânând până în ultima clipă, când va fi nevoie de o mână rapidă și expertă și vor găsi pe altcineva... sau nu va mai avea altă șansă decât pur și simplu să-i spună Verei ori
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zi, în acest loc ? O pâine, doar atât ? Pentru că părinții erau „exploatatori“ și n-a fost primită la facultate și nici avere nu mai are ? Mai bine bucătăreasă, pe undeva, decât printre aceste capete seci, de calculator. Obligată a se umili, pentru a se face utilă. Prietenă cu dactilografele, să obțină mai ușor acceptarea unor texte urgente sau încâlcite, ilizibile. În bune relații cu nea cutare, de la heliograf, care acceptă să vină după masă pentru a trage proiectul aflat în întârziere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
El asculta gânditor și tăcut. Uneori privirea i se cobora pe piept, unde luceau cele trei medalii de vitejie, și-și reamintea emoția clipei când a primit-o pe cea dintâi. Cât a dorit-o și cât se simțise de umilit până ce a căpătat-o! I se părea că numai el n-are și se credea nenorocit și dezonorat. Se arunca unde era primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, fără frică, cu gândul numai la ea... Apoi, când i-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]