6,525 matches
-
bat pe tobă alții, Ce silnic zi și noapte ne sună în timpane, Dar nu îi lăsa, Doamne, să facă praf Carpații Și de la talpa Țării, trezește-te, tu, Ioane! „Hai, du-te, șterge prafu!”, ce simple, vagi cuvinte, Neîmblâzite, urlă ca lupii, prinși în cușcă, Citiți-mă cu grijă, vă rog, luați aminte, Poemul meu miroase acum a praf de pușcă... Din volumul în curs... Nu știu dacă sunt... Referință Bibliografică: Praful... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRAFUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366688_a_368017]
-
prea știau ce să facă, deoarece regulamentele nu prevedeau nimic în legătură cu fapte de genul acesta. De dat la câini nu puteau, deoarece părea făcut din piatră și oricum Decebal, câinele de serviciu, când a fost adus să adulmece, începuse să urle ca un dement și nici măcar șuturile luate în coaste nu l-au potolit. Să-l arunce undeva, nici atât, că-l găsea iar vreun dobitoc și reîncepea povestea, ba mai mult, intrau și la pitirea probelor, unde, de fapt, figurau ca
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
Îmi venea să plâng. Am încercat să-mi înec plânsul înghițând des. A sosit un moment în care toată strădania mea de a accepta voința mamei, strădania de a nu plânge ... m-am năpustit asupra tuturor cu un țipăt, am urlat cu fața plină de lacrimi - Vreau acasă mamă, vreau acasă ... Viitorul tată vitreg a spus să ne culcăm. Nu mi-a plăcut. Îi aud vocea mereu, mereu. -Trebuie să ne culcăm. Săraca mama. Ne-am îmbrăcat și am plecat spre
GRIJANIA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366706_a_368035]
-
băieții, Jocul și studenții! Legătura om-natură, atăt de frecventă în folclorul românesc, oferă de această dată și o surpriză;depășind cadrul obișnuit creației folclorice universale, folclorul copiilor se apropie mult de fabula cultă: Un țânțar milionar Venea de la dispensar Și urla cât putea Că îl doare o măsea. Și de-atunci și de-atunci, Vulpea-i cu papuci. Ursul cu nădragi Umblă după fragi. Foarte interesantă este și prezența motivelor baladești cum ar fi acesta, cules de pe meleaguri tulcene: Sus în
FOLCLORUL COPIILOR de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366718_a_368047]
-
cu dinții încleștați... se temea că nu va reuși niciodată să mai deschidă gura. Atunci a aplaudat cineva în primul rând. Nu știe cine. Și altcineva i-a strigat tot atunci: “- Hai că ești frumoasă!” În culise, Beran aproape că urla: “- Dă-i drumul odată, ce te-a apucat?” Deci era acolo, aproape de ea, nu mai era atât de singură... Și atunci a început să fredoneze un șlagăr la modă: “- Ce să fac, cum să știu, Unde ești? Cum să pot
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
niciuna dintre aceste două țări un suflet. De fapt, nu era, din păcate, nimic. Trăia cu conștiență pe pielea lui acest fapt dramatic, pe care nu avea deloc cui să-l mărturisească cu de la sine voință. Uneori îi venea să urle, atunci când deznădejdea i se cuibărea cu nerușinare în inimă, dar știa că totul ar fi fost mai mult decât zadarnic. Într-o lume care alerga avid după mărunțișuri de tot felul, călcând cu furie și cu ură peste tot soiul
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
am sfasaiat, Și inima în patru vânturi ți-am împrăștiat, Nu-mi pasă că te distrug în mod cumplit. Fără pricini anume, aprig te-am calomniat, Gelos, ceartă o porneam cu glasul răgușit, Crunt, cu urâte vorbe, te loveam necontenit, Urlam la tine că dementul, eram desuchiat. Pe cărări ascunse umblam beat, dus si-aiurit, Nervos soseam acasă și iarăși țipam înfuriat, Baguiam fleacuri din zori și până-n asfințit. Suferind cumplit, tu tăceai. Eram contrariat, Dar continuăm să clocotesc. Sunt un
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]
-
front larg, astfel că aria operațiunilor de luptă se îngustă. Se pomeniră față-n față cu Mărțișor și luptătorii săi. Urmă o clipă de ezitare și retragere în debandadă a luptătorilor pe care Iarna îi opri, pocnind din biciușcă și urlând la ei: - Ho, mișeilor! Unde vă este vitejia? V-ați speriat doar la vederea dușmanilor? Ați uitat cât de puternici sunteți? La luptă! Atacați! Dușmanul este surprins și speriat! Și pocnea mereu din bici, altoind pe luptătorii din jurul său. Generalul
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
mișeilor! Unde vă este vitejia? V-ați speriat doar la vederea dușmanilor? Ați uitat cât de puternici sunteți? La luptă! Atacați! Dușmanul este surprins și speriat! Și pocnea mereu din bici, altoind pe luptătorii din jurul său. Generalul Prăpădenie începu să urle și el, azvârlind cu biciușca în luptători: - În formație “Vârf de Săgeată”, atacați! Și jap! cu biciușca. Am zis “Atacați!” Și jap! în dreapta, jap! în stânga. Luptătorii, stimulați în felul ăsta, își ridicară moralul și trecură la atac în formația cunoscută
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
dar fulgerele acestuia îl transformară într-o fleandură zdrențuită care plutea în derivă prin cer, precum o pânză de corabie smulsă de uragan. Viteazul Viscorilă se aruncă cu toate trupele lui de Vânturi Lățoase, luptători de elită, ce suflau și urlau ca turbații, făcând cărări printre luptătorii lui Mărțișor. Dar generalul Vânt Fierbinte își îndreptă ostașii, îmbrăcați în uniforme roșietice, ce se revărsară asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
își îndreptă ostașii, îmbrăcați în uniforme roșietice, ce se revărsară asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase, îi orbiră, le arseră fălcile, încât bieții lățoși o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă și el, începând să tușească agitat. Ochii-i ardeau în orbite, iar foalele fălcilor îi spumegau. Se-nvârtea pe loc ca un uriaș titirez, suflând în neștire. Zărindu-l, Mărțișor alergă spre Viscorilă, ridică paloșul
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
îi arătă în felul trăirii Poetului-Mag! Aici intervine harul său, aparent simplu, dar diferit de al celorlalți prin marca originalității. Nordicii și sud-americanii îi sunt pe inimă lui Theodor Răpan. Pleacă din ei, dar ajunge tot la el. În el urlă Deliormanul peste tot. Așa, îl universalizează! Prin „poeții zodiilor” se arată pe sine și invers, prin sine îi arată pe ei, în poeme de un ritual solemn! El dă un sens întregului din care țâșnește o filosofie lirică ce îngândurează
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
mort», a bâiguit, nesigură. În ciuda dramatismului, situația era oarecum comică: ea îmi prezenta regretul pentru clipele grele prin care intuia că trecusem, în timp ce eu îi prezentam la rândul meu condoleanțe, explicându-i că n-a fost chiar așa de nasol. Urlam, ca să mă audă, căci săraca e aproape surdă. Indirect, mă simțeam responsabilă pentru accidentul lui Hans. Cine știe dacă lumea nu credea că din cauza mea se solicitase peste măsură? I-am explicat soției sale că nu se obosise peste normal
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului M-ai trimis să învăț carte, nu stiu țese la război, de tine nu mai am parte și de dor mă încovoi. M-ai trimis carte să-nvăț, la război doar m-am jucat, dorul urlă în juvăț, războiul l-am aruncat. Carte să-nvăț m-ai trimis, n-ai vrut la război să țes, doru-n mine e-un abis, nu din carte l-am ales. De știam că tine-a țese la război, nu să
M-AI TRIMIS SĂ ÎNVĂȚ CARTE... de DORA PASCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366259_a_367588]
-
corbi hulpavi și urât mirositori, zdrențe aurite îmbracă țara, dar cai Apocalipsei se apropie, floarea tinereții se ofilește zadarnic, se petrece o migrație a florilor, saltimbancii se bat între ei neprotejați, cu topoarele indiferenței. Colții sunt mai albi decât inima. Urlăm - LIBERTATE, roadem ultimul os. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Saltimbancii / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1119, Anul IV, 23 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SALTIMBANCII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361590_a_362919]
-
unui neam ce-așteaptă/ De mult o dreaptă sărbătoare.// Demult, în vremi mai mari la suflet/ Erai și tu haiduc, moșnege,/ Când domni vicleni jurau pe spadă/ Să sfarme sfânta noastră lege;/ Tu, frate plânsetelor noastre/ Și răzvrătirii noastre frate,/ Urlai țărilor amarul /Mâniei tale-nfricoșate.// Cum tresăreau încremenite,/ În jocurile lor buiestre,/ Oștiri cu coifuri de aramă/ Și roibi cu aur pe căpestre/ Când la strângerea ta de tată/ Grăbeau din codri la poiene,/ Strângând săcuri la subțioară,/ Feciorii mândrei
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
este vorba tot de mare: Mă-ntorc la Tine, în sfârșit, La sânul cald al lui Avraam Căci, Doamne, multe am greșit, Din tot ce-am vrut, nimic nu am! Am rătăcit pe mări bătrâne, Visând fecioare desfrânate Și parcă urlă-n mine-un câine Ca un ecou prin vechi palate... Mă-ntorc la Tine, e târziu? Ți-am auzit astăzi chemarea, Un strop de apă în pustiu, Căci prea sărată este marea! Din câte mi-am dorit în viață Acum
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
-i răspund. / Cuvintele pe care i le-aș fi putut striga / erau lătrătoare. / [...] / - Nu vrei să cumperi un câine ? / m-a întrebat îngerul / în timp ce inima mea / dădea din sânge ca dintr-o coadă. («A cumpăra un câine» - SOrd, II, 61); Urlă în mine inima / ca pasagerul lucid / într-un avion ce se prăbușește / în flăcări. // Eu ard, ea urăște, / eu sunt dus, ea se duce... («După întoarcere» - SOrd, II, 70); Ce fel de tren marfar ești tu / dacă ți-e trupul
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
desfăta în brațele sale gingașe! URSUZ:(nerăbdător) Unde-i fecioara? CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu glas puternic de răsună încăperea)Aici, Majestate! Vampirul tresare și se ridică răsucindu-se într-o parte. Arnăutu îl izbește puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșnește împroșcându-l din cap până-n picioare. În momentul următor Sasu îi bagă în gură o torță aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbate și încearcă să-i prindă, dar
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IISUS IN CELULĂ Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 369 din 04 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului IISUS IN CELULĂ Motto: “- Unde ești, Doamne ? Am urlat la zăbrele . Din lună venea fum de cățui... M-am pipăit... și pe mâinile mele, am găsit urmele cuielor Lui.” (Radu Gyr) Am intrat în Biserica, am spus o rugăciune în gând, și am sărutat icoana pe veșmânt. Icoana era
IISUS IN CELULĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361766_a_363095]
-
Timișoara: “Cauza: sunt grozav de urmărit...Aseară, însuși Ionițescu mi-a trimis vorbă că studenții creștini umblă să mă omoare (...) toată seara și noaptea până la unu mi-au ținut calea pe Dragoș-Vodă și au băut la o cârciumă lângă noi, urlând și arătând revolverele”. Și, cum acesta nu este singurul moment în care Panait Istrati este amenințat cu moartea, îl mai amintim și pe cel din 1927, moment ce coincide cu aderarea scriitorului la comunism. Astfel că, în paginile Cuvântului cineva
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
aci să fie înhățat de Corbea (dar lungimea lanțului nu-i permise să-l ajungă) care-l sperie așa de tare că-i trecu pofta ce-o simțea în trupu-i răvășit de farmecile Didinei. Cum ajunse lângă pridvor, începu să urle de ”durere” că rupea sufletul și unui preot ce-i învățat cu jealea omului la necaz, dar gazdele noastre ospitaliere, atente cum nu se poate cu boierul, au rămas înmărmurite și-l priveau cu milă. Intraseră în panică și, neștiind
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
continuă: Poporu-acum să-l întrebăm cui libertatea i-o va da - preablândului țicnit Isus, ori fiorosului Baraba? De trei ori Pilat cere mulțimii pestrițe și zgomotoase să aleagă între Iisus profetul și Baraba tâlharul și tot de-atâtea ori aceasta urlă: „Baraba”! Pilat: (aparte) Vai ție lume de haram! Ce șanse de schimbare ai când visătorii tăi de soi în schimbul leprelor îi dai? Nu mi-i rușine nici cu mine - niscaiva timp m-am agitat, ca în final să demonstrez că
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
șase câini, în general băieți. Era o singură cățea, Fifița, care la fiecare șase luni mai față vre-o cinci-șase căței, de care nu puteam scăpa, ca toată lumea avea câini. Atunci se făcea o crimă oribilă, îi înecă. Eu fugeam urlând de acasa dar nu puteam să-i salvez. Tot așa se proceda și cu pisoii. Pe atunci nu există... să te duci la veterinar și să-i castrezi. Cine se ducea pe vremea aceea cu un câine sau pisică la
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]