7,316 matches
-
poate Oculta mondială să ne regionalizeze, să ne fractureze România și Grădina Maicii Domnului, nu-i așa? Ceva trebuie să moară, ca Puterea să curgă continuu într-un amestec omogen de “pământ, apă și sânge”, că mai întâi vor muri Urșii polari și apoi Cangurițele, sau viceversa, nu mai are importanță, pentru că în final, din cle șapte-opt civilizații extrateritoriale ale lui Huntington și șapte miliarde de “popoare de iepuri” să mai rămân ce a stabilit Oculta:10% din Marele Cerc, 20
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII. (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (35) de CONSTANTIN MILEA SANDU în [Corola-blog/BlogPost/347652_a_348981]
-
din filmul „Balanța”. În anul 1993 i se acordă mai multe premii: premiul revistei „Flacăra”, pentru rolul Ioana Nebuna, din „Cruciada copiilor”; Premiul Național „Lucia Sturdza Bulandra”, pentru cea mai bună actriță a anului 1993, în rolul Haya, din „Ghetto”; „Ursul de Argint” la Festivalul Filmului de la Berlin, pentru rolul din filmul „Balanța”; premiul „Theatre vivant” al Radio France International pentru cel mai bun spectacol în franceză - „Teatru descompus”; premiul UNITER pentru cea mai bună actriță a anului 1993, în rolul
MAIA MORGENSTERN. UN CEVA CARE SUBLINIAZĂ NOBLEŢEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350131_a_351460]
-
din toate părțile tot felul de jivine și păsări cu penet multicolor care se grăbeau să ocupe locurile pe bănci. Chiar și banca pe care ședeam eu s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
dar limba-i alunecă și se dizolvă în dantura falsă. -Domnule Colonel, mă auziți? Puteți să zambiți, vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colțul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolită în vise mușcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufișuri uriașe. Visează?...despre ursul, un urs al nopții, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufișurile dese. Parcă vine și se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
-i alunecă și se dizolvă în dantura falsă. -Domnule Colonel, mă auziți? Puteți să zambiți, vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colțul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolită în vise mușcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufișuri uriașe. Visează?...despre ursul, un urs al nopții, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufișurile dese. Parcă vine și se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualul
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
Colonel, mă auziți? Puteți să zambiți, vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colțul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolită în vise mușcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufișuri uriașe. Visează?...despre ursul, un urs al nopții, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufișurile dese. Parcă vine și se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualul inginerului silvic. Visează un vis despre un vulpoi prevestitor
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
auziți? Puteți să zambiți, vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colțul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolită în vise mușcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufișuri uriașe. Visează?...despre ursul, un urs al nopții, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufișurile dese. Parcă vine și se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualul inginerului silvic. Visează un vis despre un vulpoi prevestitor de rele
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
ursului, un urs care se ascunde în tufișuri uriașe. Visează?...despre ursul, un urs al nopții, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufișurile dese. Parcă vine și se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualul inginerului silvic. Visează un vis despre un vulpoi prevestitor de rele? Sau este un vis despre sfârșit? Doamna Ghervescu nu mai radiază autoritate. Privirea-i confuză se deplasează de la fața Colonelului la cea a lui Victor, ca și cum ar
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
de ,,familie” Viața noastră nu s-a schimbat. Bârlogul este gol. Chiar dacă din când în când mai pleacă cineva în ,,concediu” noi ne continuăm munca. Îți spunem să revii cât se poate de repede, pentru că cineva ar avea de suferit. Ursul Brun.” Am citit cu atenție și nu reușeam să înțeleg unii termeni! Din câte știam don Basilio nu avea familie și nici o locuință personală. Don Basilio a deschis discuția despre ce nu înțelegeam eu din scurta misivă. Familia era Banda
RECHEMAREA LUI DON BASILIO de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361810_a_363139]
-
este trecător! În mine gânduri de copil Chipul tău ți-l înrămează, Într-un fel foarte subtil Cu trandafiri te încadrează. Niște kilometri ne despart Dar avem o stea comună, Tot cerul ne-a înconjurat Cu a stelelor cunună. Leșul Ursului! Septembrie 1964 Referință Bibliografica: Depărtarea / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 372, Anul ÎI, 07 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DEPĂRTAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361863_a_363192]
-
durerea rădăcinilor uscate. Nu râsul din întunericul nopții, când privește prin lamele privirii, îmi ia zborul păsărilor care îmi fac fericită pădurea. Am frați care se prăbușesc și-n peșteri pietre care cad, și răul se duce în neat. Am ursul care-i blând în toamne rătăcite, fără miere, căci nu-n blana lui stă frica de pădure. Chiar și mistrețul care prin colții săi el râde, la marginea pădurii câteodată, găsește hrana pașnic și lumea-i fericită. La stânca trecerii
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
râu puternic și viguros. Cosmin Zisu, eroul principal, acesta este izvorașul. Un copil rămas orfan de părinți, luat de lângă surorile sale, pentru a fi crescut de rude la oraș. Autorul ni-l prezintă alintat Tinică, de la Martinică, adică pui de urs. În fața necunocutului acesta are o supapă, zarurile : „Se minuna cât de simplu era să arunce cu înfrigurare cuburile de os, ele să se rostogolească impasibile în timp ce inima lui se chircea în așteptarea rezultatului, (...) parcă era vrăjit de babaroase, nimeni nu
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
LA MOLDOVA NOUĂ Prin calificarea de miner dovedești ca poți lucra în orice mină și în orice condiții. Nu este chiar așa. Spun asta cu toate că minele din Munții Apuseni le cunoșteam, în plus aveam și o experiență la mina Leșul Ursului, când am ajuns la Moldova Nouă mi se părea că am intrat în necunoscut. Primul schimb a fost unul de noapte. Imediat am fost repartizat ca miner șef de schimb la pregătirea unui nou abataj care începea din galeria de
1966 MINER LA MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365821_a_367150]
-
pedagogică apropiată de limita activă, necrezuta pensionare (dacă e privită cât pare de tânără și frumoasă), generații după generații de copii. Sunt oameni, din păcate, și în rândurile unor cadre didactice, uneori atât de înghesuiți în propriile piei groase, de urs, încât dragostea pentru copii are față de întocmitor al unei note de plată. Pentru ei, dragostea are cost, pentru ei mângâierea are program, pentru ei dragostea are scop. Ceea ce nu s-ar întâmpla cu educatoarea Nicoleta Pascaru, nici dacă ar vrea
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
după cuvânt), dar în măsura puterii mele maxime, LA MULȚI ANI, în deplină sănătate! Și, până veți ajunge la vreo sută de ani, așteptăm să răzbată mereu până la noi, pe malul Moldovei, la Hanul Ancuței, dangătul de dor din inima "ursului carpatin" coborât, prin strămoșii săi, în colinele basarabe! P. S. Fiindcă declarația mea de prețuire e azi, în mod expres, și pe buzele celor doi edili mirosloveșteni, primarul Ionuț Gospodaru și viceprimarul Liviu Aioanei, onorarți și ei să vă fi cunoscut
POETUL IONEL CĂPIŢĂ DE LA CHIŞINĂU ÎŞI SERBEAZĂ AZI 65 DE ANI DE VIAŢĂ DEMNĂ ŞI BOGATĂ ÎN ZESTRE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365376_a_366705]
-
posacă a primului, odată ajunși în dormitor au reaprins hohotele de râs ale farsorilor. Secvențele întâmplării au fost derulate de nenumărate ori, la fiecare derulare descoperindu-se un nou amănunt comic care să reaprindă hazul. Calotă pornise greoi, ca un urs stârnit de mirosul mierii dintr-un stup de albine ce îl simțea aproape fără ca încă să-l fi descoperit în vreme ce Bert, după ce se lăsase cu greu convins, pornise ca o viespe ațâțată de aroma unui fruct răscopt. Referință Bibliografică: XIV
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
cele ale copiilor. Parcă tot nu le vine să creadă. Cu o noapte înainte, nu prea dormiseră. Și s-au trezit de la 4. La Grădina Zoologică se bucură ei, ne bucurăm și noi. Căprioarele se apropie de gratii, prietenoase, delicate. Urșii, simpatici foc, parcă sunt niște babe pe șanț. Ne studiază curioși, de parcă noi am fi dincolo de gratii. Tigrul, maiestuos, nu ne bagă în seamă. Știe prea bine că dacă nu ne-ar despărți gratiile, n-am mai fi așa viteji
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
războaie și să dispară ura dintre oameni. Mă rog să nu mai fie foamete nicăieri în lume. - Și ce simțiți după 60 de ani? - Parcă aș vorbi la pereți, domnișoară! LA ȘCOALĂ - Spuneți, copii, care e cel mai păros animal? - Ursul, spune un elev. - Vulpea ! - Iepurele, pisica, leul.... - Doamna de muzică! - Cum, măi Gigele ? Ce ți-a venit? De unde ai scos prostia asta? - L-am auzit pe domnu' de desen: „Un an mi-a trebuit până am pârlit-o!” Nepoata în
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+4): CUGETĂRI PENTRU DESCREŢIREA FRUNŢII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364856_a_366185]
-
de pe site-uri nu duc în final decât la o cizelare a scrierilor, chiar la formarea unui autor. Putem observa aici, odată cu acest fenomen, o eliminare din perimetrul artelor actuale, a criticilor „grei”, respectiv o ignorare de tipul „câinii latră, ursul trece”. Finalul rămâne, însă, tot volumul tipărit, tot presa scrisă - acestea sunt cele care dau legitimitate scriitorului, prestanță și, eventual, glorie. Aici, vrem sau nu vrem, vedem utilitatea antologiilor literare. Referință Bibliografică: Antologia CUVÂNTUL ÎN TIMP - utilitatea antologiilor literare - / Ștefan
de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364993_a_366322]
-
pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind cele mai bune, cu izvoare la tot pasul, iar lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare sufici- ente și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului Dumitru, con- ducerea stânii a fost preluată de Dumitrică al Costii, iar moșu’ Hobza și Clopățăl au rămas
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
deauna era uscat pe afară, iar eu eram mic și debil pe deasupra, bineînțeles că Vlăduț mă punea repede la pământ și mă murdărea din cap pînă-n picioare... Îmi părea rău că venea din munte plin de răni, de la luptele cu urșii i se trăgeau. Cu toate că eram destul de mic, dacă aveam vreo trei ani, începusem să-l învinui pe moșu’ Hobza că nu are grijă de el, deși nici vorbă de așa ceva. Cât a zăcut moșu’, venea o dată pe zi la ușă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
printr-o intere¬santă translație fonetică: Colțu’ de pe Calea Mare - Colțu’ Călii Mari -Colțu’ Călimării. Pe Pod a fost dintotdeauna, și încă mai este, teren de porumbi, pentru că, în sat fiind, aceștia, după ce leagă, nu mai trebuie păziți noaptea de urși, viezuri și porci mistreți, așa cum trebuia făcut cu terenul din Gruiu’ Pleșciorii. Locul acela, pe care mulți săteni au dintotdeauna parcele arabile mai mari sau mai mici, este un platou înalt ce domină satul începând de sub Mânjina și întinzându-se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
din când în când mai dădeau ocol locului să-l verifice, apoi se culcau la loc. Când câinele începea să latre și să alerge încoace și-ncolo, era semn că porumbii urmau să fie atacați de viezuri, porci mistreți sau urși. Atunci, cel care-i păzea se scula și împreună cu câinele și făcând mare scandal - suna o talangă, bătea într-o tinichea și hăulea cât îl țineau bojogii -, treceau la respingerea atacu- lui sălbăticiunilor. Când nu era sezon de păzit porumbii
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]