7,547 matches
-
presiune. Presiunea sanguină se exprimă uzual în mm Hg (1 mm Hg = 1,36 cm apă; 1 atm = 760 mm Hg). Pentru evaluare pot fi folosite metode directe: sângerânde manometrice sau ne-sângerânde mecano electrice (traductori capacitivi, inductivi, rezistivi). Metodele uzuale sunt indirecte: tensiometrică (palpatorie și ascultatorie) și oscilometrică (detalii la capitolul respectiv). Pentru determinarea in vivo a debitului sanguin la om sunt utilizabile debitmetre electromagnetice și ultrasonice Doppler, precum și metode pletismografice. In cazul debitmetrelor electromagnetice este generată o tensiune electrică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
cu centre de sarcină și linii de câmp). Dipolul cardiac poate fi evidențiat, cu măsurarea voltajului respectiv, iar modificările sale în timp pot fi înregistrate; în aceasta constă metoda electrocardiografică (ECG). Electrozii exploratori pot fi plasați direct pe cord, dar uzual sunt plasați la distanță, pe tegument. Ei sunt conectați prin intermediul unor etaje de amplificare și filtrare la un osciloscop sau la un inscriptor potențiometric sau print-un convertor analog-digital la un computer.. De obicei se folosește un dispozitiv integrat (electrocardiograf
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
variație a potențialului). Aspectul înregistrării este diferit în diferite derivații, tocmai datorită faptului că valoarea diferenței de potențial înregistrate în fiecare moment reflectă poziționarea (fig. 36. B) aceluiași vector electric global față de diferite axe de proiecție (axele derivațiilor respective). Derivațiile uzuale (fig. 36. A) sunt următoarele: derivații bipolare standard (DI, DII, DIII), derivații unipolare amplificate ale membrelor (aVR, aVL, aVF) și derivații unipolare toracice (V1-V6). Inregistrările ECG uzuale prezintă înregistrarea simultană a șase derivații cu axele în plan vertical (prima și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
aceluiași vector electric global față de diferite axe de proiecție (axele derivațiilor respective). Derivațiile uzuale (fig. 36. A) sunt următoarele: derivații bipolare standard (DI, DII, DIII), derivații unipolare amplificate ale membrelor (aVR, aVL, aVF) și derivații unipolare toracice (V1-V6). Inregistrările ECG uzuale prezintă înregistrarea simultană a șase derivații cu axele în plan vertical (prima și a doua categorie de mai sus) și alte șase cu axele în plan orizontal (ultima categorie de mai sus). Pentru derivațiile cu axa în plan frontal există
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
pătrunde în plămân în stare de repaus. Relația volum-presiune este diferită în funcție de sensul de variație (histerezis), iar distensibilitatea (complianța relativă; ; panta curbei volum-presiune) variază considerabil chiar pe acest interval de numai 500 ml. Evident că aici ca și în mod uzual, termenul de complianță pulmonară se referă de fapt la complianța plămânului in vivo, adică practic la complianța ansamblului toraco-pulmonar. Aceasta poate fi scăzută atât în boli pulmonare (fibroze pulmonare), cât și în unele anomalii ale peretelui toracic. 18.4. Ciclul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
care Bok (1978:58) a dat-o minciunii inofensive: "un neadevăr care nu face rău nimănui, și care nu are o prea mare importanță morală". Însă etichetarea de mai sus nu e îndeajuns de mulțumitoare pentru analiza noastră. În limbajul uzual termenul este aplicat cu un sens mai larg, după cum subliniază și Bok, adeseori fiind atașat oricărei minciuni bine intenționate. "Importanța morală" a diferitelor tipuri de minciuni constituie subiectul central al lucrării lui Bok, însă nu și al analizei de față
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ci predomină motive subconștiente, iar minciuna pare a fi de natură fantastică și impusă și este dăunătoare creatorului ei" (Ford et al. 1988:555). Astfel asistăm la un alt paradox în care, deși mincinoșii patologici sînt uneori numiți în limbajul uzual "actori înnăscuți", în termeni sociologici ei sînt actori extrem de netalentați. Studiul de față se concentrează asupra contextului social în care apare minciuna; de aceea, ne vom opri destul de puțin la subiectul mincinoșilor patologici, în ciuda faptului că acțiunile lor sînt de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
comunitate omogenă este ușor să se ajungă la un consens în privința înțelesului care trebuie atribuit anumitor formule de conversație; fraza "unul din cei mai buni studenți pe care i-am avut vreodată" ar putea în acest caz să ajungă la fel de uzuală și transparentă ca și "al dumneavoastră supus servitor". Într-adevăr, am impresia că și Flota Regală încearcă sau cel puțin a încercat să instituie, în mod similar, formule standard de exprimare. Ofițerilor cu vechime în marină li se cerea să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Ibsen (1960:227) Rața sălbatică, afirmă: "Lipsește-l pe omul de rînd de minciunile vieții lui (livslo/gnen) și îl vei lipsi de fericire". Între noi fie vorba, este reconfortant să întîlnești cazul rar al psihanalistului care admite în termeni uzuali că și-a mințit îndrumătorul. Farber (1974:132-133) descrie cum, pe timpul pregătirii sale în psihanaliză, a pretins că este de acord cu sugestiile făcute de îndrumătorul său numai pentru a lăsa conversația să se desfășoare în voie. El spune: minciuna
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
existența unui conflict interior ce caracterizează multe cazuri de autoamăgire, în special cînd e vorba de adulți perfect sănătoși din punct de vedere mental (cf. Paulhus 1988b). Această tensiune este ilustrată perfect prin diferența pe care o facem în limbajul uzual între motive și scuze. Durandin (1972:298) comentează că în special "minciunile care justifică" iau forma unui dialog interior. Ne putem inventa scuze pentru acțiunile proprii; de asemenea, uneori sîntem nevoiți să ne scuzăm și față de alții. Snyder și Higgins
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
numesc "înșelătorie sancționată", deoarece este provocată în multe jocuri ale copiilor și drept urmare trebuie tratată diferit de minciuna autentică. Cu o sută de ani în urmă, Hall (1890:59) a atras atenția asupra a ceea ce el a numit "anumite forme uzuale și mai mult sau mai puțin acceptate ale nesincerității juvenile legate de viața școlară modernă", însă prezența permanentă a acestor deviații de la normele oficiale este de cele mai multe ori trecută cu vederea. Deși au fost întreprinse numeroase cercetări, în special în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
168). În plus, mincinoșii în devenire trebuie să învețe "să sesizeze semnele de scepticism din atitudinea ascultătorului și să-și modifice mesajul în funcție de acestea". De Paulo și Jordan sugerează în continuare că "probabil copiii încep prin a stăpîni anumite tehnici uzuale și destul de rigide ale mințitului în diverse contexte; ulterior, ei pot deprinde o varietate de tehnici ale mințitului, pe care le adaptează persoanelor cu care comunică". Acestea sînt sugestii cu privire la ceea ce se întîmplă și nu descoperiri empirice. Într-adevăr, aceiași
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau "exterminate", însă nu percepem această exprimare ca fiind înșelătoare. Unele din expresiile lingvistice utilizate de birocrați par să survină spontan în cadrul restrîns al mediului în care aceștia lucrează și exprimarea lor devine înșelătoare numai atunci cînd este considerată discurs uzual. Într-adevăr, unul din scopurile proiectului Noii-vorbiri a lui Orwell era de a elimina posibilitatea apariției discursului "uzual". Totuși, deși birocrații nu se auto-amăgesc, și poate nu au intenția de a-i înșela pe ceilalți, faptul că folosesc eufemisme facilitează
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să survină spontan în cadrul restrîns al mediului în care aceștia lucrează și exprimarea lor devine înșelătoare numai atunci cînd este considerată discurs uzual. Într-adevăr, unul din scopurile proiectului Noii-vorbiri a lui Orwell era de a elimina posibilitatea apariției discursului "uzual". Totuși, deși birocrații nu se auto-amăgesc, și poate nu au intenția de a-i înșela pe ceilalți, faptul că folosesc eufemisme facilitează inducerea în eroare a publicului larg. În mod similar, e posibil să nu existe intenția de a înșela
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de Grand Prix care are loc astăzi în Belgia"). Statutul altor afirmații (e.g. "Am aranjat patruzeci de directori de bancă") rămîne astfel deschis imaginației și credulității cititorilor (Sunday Sport 1991). Chiar dezmințirile convenționale pot fi folosite pentru a ataca noțiuni uzuale legate de adevăr, realitate și ficțiune. De exemplu, într-o "Notă introductivă", romancierul Oakley Hall (1973:5 ) spune: Însă orice similaritate între personaje și persoane reale, în viață sau decedate, nu este întotdeauna doar o coincidență, deoarece mulți oameni sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe Keneth Yasuda, care vorbește despre elemente „fără de care experiența estetică nu se poate constitui”, autorul român alunecă spre o Înțelegere superficială a lucrurilor. Botează pompos cele trei elemente, triada, dar le Înțelege mai degrabă ca izvorînd din Întrebările didactice uzuale atunci cînd Înveți structura gramaticală a propoziției și le rezumă la simple coordonate spațio-temporale necesare pentru identificarea obiectului sau evenimentului fizic. Această părere este confirmată și de caracterizarea triadei ca „formă de structurare a naturii În poem”. Derapajul este, cum
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
orfani Ca și În studiul anterior, Cerșetori și orbi, am extras din cele patru antologii prezente pe internet poemele care cuprind cuvintele copil și orfan. Și ele se pretează la a promova doar prin simpla prezență a cuvintelor semnificația lor uzuală, grevată sentimentelor duioase și lacrimogne față de cei fără de apărare. Găsim astfel poeme care, pe linia minimei rezistențe, abuzează de folosirea cuvîntului copil doar pentru a apela la mila cititorului: prima ninsoare - copilul privindu-și cizmele rupte Ana Ruse gara de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este deci auster și arid stilistic, neînsemnat și nepretențios, umil pînă la estompare și uitare În spatele sugestiilor pe care le-a declanșat. De ziua muncii - la soare uscându-se pielea unui cal Șerban Codrin De ziua muncii este o menționare uzuală, comună a momentului În care ne aflăm, la soare localizeză unde se petrece faptul că pielea unui cal se usucă. Niciunul din cuvintele de mai sus și nici modul În care ele sînt articulate nu le face să se remarce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
stăpânească perfect normele sale de pronunțare și scriere și să se conformeze lor aplicându se fără nicio abatere, consecvent, în orice împrejurare. Este necesară o perioadă de cultivare a exprimării orale a elevilor, de ridicare a ei la nivelul limbii uzuale îngrijite. De aceea ortografia și punctuația nu se învață doar în orele special consacrate acestui scop, ci în toate împrejurările în care elevii sunt puși în situația de a se exprima în scris. În momentul studierii sunetelor trebuie depistate și
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
cu condeiul", unde, constată ironico-sceptic eseistul, loviturile sub centură, sunt, de fapt, cele care guvernează confruntarea. Inventariind, "chipurile", douăsprezece figuri ale polemicii scrise, într-o listă pe care o declară deschisă, Karel Čapek nu face altceva decât să amendeze practici uzuale, lipsite de fair-play, care abundă în gazetăria cehă. În schimb, spațiul academic francofon a pus la dispoziția publicului autorizat lucrări științifice de referință, încă din deceniul opt al secolului trecut și până astăzi 32. 2.4. Pamfletul și polemica: forma
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru a evita sancțiunea publicului. Prin urmare, vehemența (cu figurile sale extreme: invectiva, anatema, imprecația) trebuie suprimată în favoarea unui atac subtil, care se bazează în exclusivitate pe jocul disimulărilor și pe o argumentație coerentă. Din perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât și prin intonație, prezența
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la sfârșitul veacului 18-lea?". De remarcat antifraza eufemistică atunci cînd e vorba de liberali și expresia pseudopeiorativă în caracterizarea conservatorilor, pentru un efect ironic garantat. Citarea bumerang face parte, de asemenea, din arsenalul strategic al polemistului, fiind cel mai uzual mod de a discredita raționamentul advers. Cea mai întinsă parte a articolului este o retrospectivă istorică, în manieră tipic eminesciană, extrem de punctuală, în care datele și cifrele vorbesc de la sine, iar raționamentul nud exprimă o realitate evidentă, ce s-ar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca figuri predilecte ale unei ironii sintagmatice 229, fac parte dintr-un arsenal de luptă neconvențional, marcă a pamfletului polemic arghezian. O falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi rămas o ironie comună, uzuală, fără tușa augumentativă sugerată prin inversiune: "Aceasta [nația, n.n.] fiind totuși mai mică decât domnia sa", pentru că proiectează un scenariu al megalomaniei adversarului care va face deliciul oricărui lector avizat. O strategie asociativă, la care Arghezi recurge deseori, este cea a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ascunde sute și mii de secrete, a căror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorică. E o artă care s-ar părea, pentru cine nu o cunoaște, tot așa de ușoară și de naturală ca și deprinderea vorbirii uzuale, dar care pentru cel ce-i știe câteva secrete, rămâne un vecinic deziderat. Cine a pătruns odată în greutățile ei s-a convins că pe deplin n-are să le poată birui niciodată"245. Ambele viziuni devin exponențiale pentru autorii lor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
retorica imaginii (Roland Barthes Rhéthorique de l'image), de metaforă în limbajul cotidian și științific (G. Lakoff & M. Johnson Metaphors we lived by și A. Ortony Metaphor and Thought), de argumentare în discursul politic și juridic, dar și în conversația uzuală". 24 V. Fanache, "Postfață" la Vladimir Jankélévitch, Ironia, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, pp. 167-186. 25 Ibid. 26 G.W. Friedrich Hegel, Prelegeri de estetică, vol. I, Editura Academiei RSR, București, 1966, p. 72. 27 Annette Hayward, "Pamphlet, polémique et querelle
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]