3,885 matches
-
să-i joace și la pronosport sau loterie..., iar faptul că s-a înscris ultimul în colectivă îi face cinste; omul a vrut să cântărească bine avantajele și dezavantajele... Ascultătorii erau numai ochi și urechi și dădeau semne de aprobare vădită. La un moment dat, când credea că a pus punctul pe "i", a fost întrerupt cu brutalitate și nu știa de ce. Toți participanții au împietrit. Sala a intrat într-o tăcere mută, solemnă, prelungă și semnificativă. Oricât au încercat cei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
disprețuiască moartea, ca și cum ar urma să nu mai existe niciodată”. III.2.1.2. Metode interogative III.2.1.2.1. Conversația Conversația este metoda de învățământ constând din valorificarea didactică a întrebărilor și răspunsurilor. În prezent se remarcă o vădită tendință de intensificare a dialogului profesor-elevi, considerat ca una dintre cele mai active și mai eficiente modalități de instruire. Condusă cu competență și măiestrie pedagogică, conversația stabilește o relație și o comunicare cordială și eficace între profesor și elev, permițând
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
o zonă de "reconstrucție". Departamentul Comerțului intenționa să limiteze toate exporturile din această zonă printr-o procedură specială, destinată țărilor "R", de la "reconstrucție". Incluzînd Europa de Vest în zona "R", exporturile către Europa de Est și Uniunea Sovietică puteau fi limitate "fără o discriminare vădită, care ar putea duce la o revanșă" și se deschidea o ușă pentru importurile din lumea comunistă 521. Pe data de 1 martie 1948, toate exporturile americane către zona "R" aveau să necesite autorizații separate. Spre deosebire de Administrație, care se grăbea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
orgolioase. Replica Anticilor este inițial una pașnică: "...povața lor (a Anticilor n.n.) ar fi mai curând ca Modernii să caute a-și înălța propria bucată de deal, decât să nutrească visuri de-a dărâma dealul Anticilor", subliniindu-se ideea inferiorității vădite a Modernilor, care trebuie să-și câștige în timp faima, nu prin conflict direct. Ceea ce se transmite, astfel, în subsidiar aici este că drumul către asumarea propriei individualități s-ar putea construi și altfel decât prin distrugerea valorilor deja atestate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nici în 1894, încă nu se deprinsese suficient de bine limba română, frazele sale având o construcție și o ortografie sui-generis, evident aparținând unui străin. Primea însă scrisori de mulțumire de la bolnavi, care i se adresau cu mult respect și vădită afecțiune. La 1893, data apariției studiului pe care îl analizăm, avea, cu siguranță, peste 50 de ani, deoarece doctoratul îl susține încă în 1862 (la Viena). Cel puțin zece ani din activitatea sa fuseseră, până atunci, închinați îngrijirii bolnavilor psihici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ficțiunea unei espresii geografice, o schemă pentru însemnarea unei adunături de oameni fără legi și fără cultură. În Moldova [în] special boierimea nu mai semăna de fel cu Nistor și Grigore Urechi, cu Miron Costin, limba națională e într-o vădită decadență alăturată cu frumoasa și spornica limbă a cronicarilor."22 Iar toate acestea au fost urmările dezbinării dinăuntru, starea reținută de popor în zicala: Vodă da și Hâncu, ba. De la 1812, Rusia va simula (ca "protectoare" a creștinătății) că îi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Ca la André Malraux din Antimemorii, actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și steme de aur: acestea din urmă sunt chiar Empedocle. O declarație din Marea Înfățișare sună de-a dreptul trufaș: "Eu sunt măsura / cuvintelor, verbum verborum" (Povestea dragonului). Căutarea esențelor, deziderat al oricărui creator, e totuna cu mirajul absolutului tentație vădit demiurgică. Cele câteva notații repezi, capitale însă, dintr-un microeseu al poetului (Navigatorul sau Balada literaturii) nu sugerează căi de acces; configurează însă un credo: "Oricum, nu ideile fac literatura. Ele fac, eventual, filozofia. Dar nici cuvintele. Acestea fac dicționarele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în sine banale și nesemnificative ale piesei care numai întreagă poate da efectul artistic". Marginalii la volume de versuri, pagini memorialistice ori de ficțiune (pe fundaluri felurite), monologuri și aforisme veritabile eșantioane de scriitură artistă constituie materia unei cărți de vădit rafinament: Zidirea (1978, reeditare întregită 2004). Eseistul cu imaginație glosează vioi despre "construcția" prin limbaj; termenul "zidire", străvechi, îi pare mai elocvent: "O adevărată construcție impune un fel de ritual, o succesiune exactă a faptelor, ca în toate activitățile umane
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
concret și deci cu desăvârșire poetic în care este exprimat visul morții" (Eminescu se credea Eminescu). Față de Cezar Ivănescu-poet-al-morții, împanicat și răzvrătit, la însingurata Ileana Mălăncioiu reacțiile pe aceeași temă au, firesc, tente feminine; plânsul repetat, o anumită resemnare; o vădită spiritualizare se revarsă în Cântec, Rugă, Amintire, Așteptare, Legendă, Liniște în Pastel. Frecventului Coșmar îi urmează o Melancolie rece, nordică, prelungă: "Melancolia coboară încet / Dintr-un cer de metal / în care Dumnezeu șade singur pe tronul lui..." Din trecut răzbat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
geluită cu melci și îmbătată de ploi acrișoare" va face găuri, după care va strânge "rumegușul curat în casete de fildeș cu balamale de piele de căprioară". Jocuri de comediant, pastișe inteligente mizând pe grotesc și gratuitate, o scenerie de vădit rafinament deschisă ambivalențelor și asocierilor lexicale imprevizibile devin, în Primele tangouri ale lui Julien Ospitalierul, în Fântâna lui Julien Ospitalierul și în alte poeme, bijuterii de virtuozitate ficțională. În integralitatea lor, unele texte sugerează impresia de macrometaforă. Poetul intră deliberat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fostul Regat Vandana (de tristă amintire) în cele două țări surori, Vandana de Nord și Vandana de Sud, ulterior Republica Umanistă Vandana și Republica Democratică Vandana. Foarte mulțumiți. Numai că, după ce cei din nord au început să dea o tentă vădit peiorativă noțiunii de vǘndǘni, relațiile dintre cele două populații au început să se răcească, iar gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
fostul Regat Vandana (de tristă amintire) în cele două țări surori, Vandana de Nord și Vandana de Sud, ulterior Republica Umanistă Vandana și Republica Democratică Vandana. Foarte mulțumiți. Numai că, după ce cei din nord au început să dea o tentă vădit peiorativă noțiunii de vǘndǘni, relațiile dintre cele două populații au început să se răcească, iar gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pentru elitele actuale. Eșecul rus nu a fost de moment, și nici măcar de etapă, ci unul pe termen lung. Acești lupi tineri, purtând flamura pașoptismului, sub care au revendicat origini daco romane, au implementat un proiect etatic de durată cu vădite reflexe negative față de Rusia. Paradoxal, dar perfect explicabil la o privire atentă, rusofobia avea să înregistreze cote alarmante pentru Moscova inclusiv în perioada regimului comunist (instaurat la noi chiar de URSS). Firește, proiectul nu ar fi avut succes fără sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Eminescu a scris că soră-sa Harieta a ologit la vîrsta de 5 ani, în casa nouă, care se construia 69. Deci prin 1859 încă mai era de lutuit la ea; înseamnă că ridicarea acelei case s-a făcut cu vădite greutăți materiale. Cu o adresă din 3 iulie 1857, Eminovici a fost chemat la Domnescul Divan, dar a motivat neprezentarea cu o "Mărturie doftoricească", eliberată tot de Dr. Marian Hyneck și autentificată de Tribunal, la 8 iulie 1857, cum că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Și, dacă a fost văzut cum citea din Schiller 108 cu glasul tare, apoi din opera acestuia el alegea ceea ce se potrivea cu inima sa. Resignațiune, tradusă de el cu multă libertate și notată pe manuscris "1867 april", îi aducea vădite rezonanțe biografice. "Și eu născui în sînul Arcadiei, și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi dee bucurie; Și eu născui în sînul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat... O dată maiul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
am bucurat foarte mult că-ți merge bine în cura doctorului și, dorind să te reîntorci cît de curînd, sărut mînele și sum a matale supus fiu, Nicu"231. În aceeași vreme, poetul își publica Scrisorile, care conțin cel mai vădit caracter satiric și lucra, pe tăcute, la Luceafărul. Dar paralel cu Luceafărul, el a lucrat și la alte poezii, care ne interesează aici. Bunăoară, cînd scria despre fata de împărat, care de la fereastra palatului îl ruga pe Hyperion să coboare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
recunoaște originalitatea tuturor ființelor umane, indiferent de rasă, sex, etnie sau naționalitate - e acceptat în tribunalele americane pentru indivizi, nu doar pentru cetățeni. Elementul comun al celor patru aspecte identificate de autoare este faptul că ele sunt sursele unor contradicții vădite, determinate de globalizare. Nu e clar însă dacă aceste antagonisme există în mintea celor implicați în procesul de perturbare sau doar în mintea analiștilor sau a juriștilor. Ceea ce vrem să sugerăm este că în cadrul fiecăreia dintre aceste contradicții există, între
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
demnitatea ființelor umane, acordă drepturi și imunități oamenilor, favorizează libertatea și dezvoltarea individuală și încurajează acțiunea colectivă în vederea obținerii de beneficii politice, atunci de ce sunt atât de puternice efectele asupra genului? Și cum se poate ca niște inechități atât de vădite să rămână invizibile și în afara preocupării majorității oamenilor politici, a jurnaliștilor și a cercetătorilor din domeniul științelor sociale? Faptul că savanții din sfera științelor sociale nu au observat inechitățile politice și economice crescânde ar putea avea legătură cu o anumită
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
nimic mai prejos decât aceea a aparițiilor; iar din cele două personaje, veritabile figuri ale dublului, Shakespeare nu a făcut cu totul întâmplător oameni despre care se crede că ar fi murit (în timpul unei furtuni pe mare), căci intenția lui vădită a fost aceea de a insista, o dată mai mult, asupra relației ascunse dintre dublu și fantomă. Regăsit, Sebastian este perceput ca o fantomă care se întoarce: „Cu hainele astea era îmbrăcat când s-a scufundat în vârtejul unde și-a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
academică a specialiștilor, pare a se manifesta o preferință pentru utilizarea sintagmelor „mediu social” sau „mediu cultural”, pe de o parte, iar, pe de altă parte, pentru sintagmele „capital social”, „capital uman”, „capital cultural”, specialiștii de formație economică manifestând o vădită preferință pentru acest din urmă set de sintagme; specialiștii de formație socioumană fac referire, independent unii de alții și utilizând definiții echivalente, la sintagme precum „mediu social”, pe de o parte (de exemplu, Moos, 1974 și 1974a, Skinner, 1974, Stern
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
ale jocului” într-o comunitate/societate ce structurează interacțiunile (North, 1992) sau, așa acum le definește E. Benveniste (1999, p. 11), „este vorba nu numai despre instituțiile clasice ale dreptului, ale guvernării, ale religiei, ci și de acelea, mai puțin vădite, care se profilează în tehnici și meșteșuguri, în felurile de viață, în realitățile sociale, în procesul vorbirii și gândirii”. Organizațiile sunt jucătorii, grupuri de indivizi care sunt legați de un scop comun pentru a atinge anumite obiective. FRDS a inițiat
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
coborât sau mai ridicat de profunzime, ceea ce are drept consecințe o „etajare” a sentimentelor pe niveluri diferite de realizare: de la cel biologic, primar, până la cel intelectualizat și obiectivat. De exemplu, cazul în care se ia în mod nejustificat o atitudine vădit depreciativă față de propriul mod de a simți și a reacționa afectiv la provocările realității, constituie un semn de deformare psihică și dă naștere unui puternic „sentiment de inferioritate”, de reprobare, depresie și rușine. În aceste situații, individul este la un
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ci de un Înger sau de o Putere. Aceste tendințe fuseseră deja exploatate de Alan F. Segal Într-o carte importantă 25. Ele se fac simțite În concepțiile filozofice ale lui Filon și Numenius; și totuși, ele nu justifică antagonismul vădit care Îi leagă și Îi desparte totodată pe cei doi Dumnezei ai gnosticismului. Căutarea originilor gnosticismului nu reprezintă singura preocupare a științei moderne. Nu mai departe de anii douăzeci s-a impus conștiința că adevăratele probleme ale gnozei nu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un Logos/Sophia care se știe subordonat lui Dumnezeu și un Demiurg ce se laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea Logosului cu Demiurgul, Logosul trebuie să fie altcineva. Și poate fi, la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]