2,196 matches
-
care era un pictor de biserici renumit. Cu timpul, Nicolae a rămas singurul susținător al familiei, elocventă în acest sens fiind mărturisirea lui din anul 1856 în care a spus că "... este împovărat de îngrijirea de existență a unei mame văduve și [a unei] sore mai mică decât mine". După o timpurie ucenicie (1848-1850), în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, lucreaza icoane pentru bisericile din Băicoi și mănăstirea Căldărușani. În 1856 realizează compoziția istorică "Mihai scăpând stindardul", pe care o prezintă
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
Shaw a început să scrie o piesă de teatru în colaborare cu William Archer, dar ei nu s-au putut înțelege și piesa a fost abandonată. Shaw a extras schițele inițiale și, dezvoltându-le, a creat prima sa piesă "Casele văduvilor" ("Widowers' Houses"), reprezentată în 1892. Această piesă și cele ce au urmat au provocat o adevărată controversă în lumea teatrală și literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă, iar la sfârșitul secolului Shaw era deja cunoscut ca
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
anilor de studii la București) ca profesor de religie și filosofie la diferite școli bârlădene: Școala Normală, Liceul “Gh. Roșca Codreanu”, Școala secundară de fete “Nicolae Roșca Codreanu” (la care a fost și director), precum și la Externatul de fete. Rămas văduv, preotul Ioan Antonovici a fost tuns în monahism la Mănăstirea Cetățuia din Iași, primind numele monahal Iacov. A fost ales la 26 iunie 1918 ca arhiereu-vicar al Eparhiei Hușilor cu titulatura de "Bârlădeanul". Devine apoi arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei (1921-1923
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
să plece în pribegie din Maramureș, în secolul al XVIII-lea, pentru a-și păstra credința ortodoxă strămoșească după distrugerile generalului Bucov. Tatăl său, Alexandru, a fost, timp de 16 ani, primar în comuna Valea Glodului, iar după ce a rămas văduv și și-a rânduit cei 9 copii, s-a călugărit la Mănăstirea Neamț, loc unde se odihnește astăzi. Ioan Argatu a urmat școala cu 5 clase din Valea Glodului, apoi, la îndemnul unchiului său, Epifanie Crăciun, starețul Mănăstirii Cocoș din
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
urmat apoi tencuiala, pictura, clopotnița și casa de prăznuire, lucrarea fiind terminată de către fiul său, preotul Alexandru Argatu, deoarece părintele Ioan se călugărise. Biserica din Boroaia a fost sființită în anul 1977. În anul 1972, părintele Ioan Argatu a rămas văduv și, în anul următor, în luna ianuarie 1973, s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București, luând numele de Ilarion. A petrecut, apoi, câțiva ani la Mănăstirea Căldărușani, iar ultimii 19 ani din viață i-a trăit la Mănăstirea Cernica
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
La data de 28 august 1998, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în cadrul slujbei de seară din Catedrala "Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron" din Chișinău, mitropolitul Vladimir al Chișinăului l-a tuns în monahism pe pr. Gheorghe Botnari (preot de mir văduv), care a primit numele de Anatolie, în cinstea Sfântului Mucenic Anatolie (prăznuit în ziua de 23 aprilie/6 mai). Două zile mai tâziu, la 30 august, în cea dea 12 duminică după Cincizecime, în cadrul Sfintei Liturghii a fost ridicat, conform
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
Urbina a murit în urma unor complicații la naștere. În decembrie 1595 au expirat cei opt ani de expulzare de la Curte și Lope de Vega s-a întors la Madrid, în anul următor fiind acuzat de trai în concubinaj cu actrița văduvă Antonia Trillo. În 1598 s-a căsătorit cu Juana de Guardo, fiica unui bărbat înstărit, furnizor de carne la Curte. Această căsătorie i-a atras batjocura unora dintre intelectuali (a lui Luis de Góngora, de exemplu), deoarece se pare că
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
natural la un prestigios colegiu pentru fetele din familiile înstărite, la Holzhausen, lângă Goslar. În anul 1920, în timp ce se întorcea de la scoală Magda îl întâlnește în tren pe Günther Quandt, un bogat industrialist german în vârstă de 38 de ani, văduv și tată a doi baieți. Magda trece de la catolicism la protestantism și pe 4 ianuarie 1921, la doar 19 ani, devine doamna Quandt, fiind nevoită să facă față obligațiilor sociale la cel mai înalt nivel. La 1 noiembrie în același
Magda Goebbels () [Corola-website/Science/308050_a_309379]
-
Marina Suedeză, și Maria "Maj" Sofia Wising (1891-1979). Tatăl său a murit de cancer cu trei luni înainte de nașterea sa, iar bunicul din partea mamei a murit de pneumonie la trei luni după nașterea sa. Mama și bunica lui, rămase brusc văduve, l-au crescut împreună. În 1918, mama lui s-a căsătorit cu ; ei au avut un fiu, , și o fiică, Nina Lagergren. După liceu și după serviciul militar obligatoriu de opt luni, bunicul din partea tatălui l-a trimis pe Wallenberg
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
a născut la Piatra Neamț, tatăl său a fost culcerul Alexandru Popovici, membru a clasei boierești și judecător la tribunalul din Piatra Neamț și nepot al lui Ghenadie, protopop de Hîrlău, iar mama sa a fost Eufrosina Manoliu. Ambii părinți au fost văduvi sau divorțați, iar V.A. Urechia a avut frați vitregi din mariajele anterioare ale părinților. După moartea tatălui său, când avea doar șase ani, el și alți trei frați s-au mutat cu mama sa care s-a recăsătorit cu
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
s-a extins aria populată de samariteni ,care s-au instalat și în localitățile de pe malul mării, inclusiv la Yaffa. În Noul Testament, în Faptele Apostolilor, Yaffa este menționată în relatarea despre apostolul Petru (Shimon Kifa) care a reînviat acolo pe văduva evreică Tabitha (Dorcas) (ebr. Tzvia?) și care, în timpul șederii în Yaffa la Simeon tăbăcarul (Shim'on Bursi ) a avut apoi viziunea egalității în ochii lui Dumnezeu între evrei și celelalte neamuri. O pictură înfățișând acest eveniment poate fi văzută în
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
a-i anunța înființarea "Fondului preoțesc", fond cu scop de binefacere și într-ajutorare a preoților, învățătorilor. Din acest fond se puteau împrumuta preoții și învățătorii cu dobânzi mici pentru a nu cădea pradă cămătarilor și se agigurau pensii preoteselor văduve. În anul 1879 a înființat o tipografie diecezană, iar în anul 1894 a înființat și o librărie "în care să se afle totdeauna manualele de școală prescrise și tipărituri corespunzătoare, iar prețurile să fie cele mai modeste". În circulara nr.
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
numit secretar al regelui în 1632, cel mai important post ocupat de Quevedo la Curte. Nu lipseau însă presiunile : prietenul său, ducele de Medinaceli, convins de soția sa, îl obligă pe Quevedo să se căsătorească cu doña Esperanza de Aragón, văduvă cu copii, în 1634, dar căsătoria nu durează de fapt decât trei luni, iar în 1636 Quevedo obține divorțul. Este de asemenea perioada unei activități literare intense. În 1634 publică „"La cuna y la sepultura"” („"Leagănul și înmormântarea"”) și o
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
și pus „să-și facă autocritica” (1943). La vremea aceea, Foriș se plângea de „nivelul politic scăzut” al lui Pârvulescu. A făcut parte din „conducerea operativă”, alături de Emil Bodnăraș, Iosif Rangheț, Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Teohari Georgescu. Văduv din 1942, Pârvulescu a avut o relație amoroasă cu Ana Toma - soția lui Sorin Toma (viitorul redactor-șef al ziarului Scînteia, aflat în anii războiului în URSS). Ana Toma a fost ulterior martoră a acuzării în "Procesul Pătrășcanu", învinuindu-i
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
erau echivalentele feudale ale vechilor triburi germanice. Fiul lui Henric, Otto I (936-973) a înfrânt o revoltă a ducilor sprijinită de regele francez Ludovic al IV-lea În 951, Otto a plecat în Italia, unde s-a căsătorit cu regina văduvă Adelaide, și-a luat titlul de rege al lombarzilor, și l-a făcut vasal pe regele Italiei Berengar de Ivrea, (950-52). Otto i-a ales pe noii conducători ai ducatelor dintre rudele sale, însă această abordare nu a rezolvat complet
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Istoria apocrifă a lui Iosif Tâmplarul", scrisă în secolul al V-lea, pretinsă biografie a lui Iosif dictată de Isus, descrie modul în care Iosif, la vârsta de 90 de ani (Prima evanghelie -Protooevangelium- nu specifică vârsta lui Iosif), un văduv cu patru fii și două fiice, primește în casa sa pe Maria când ea avea 12 ani cu care naște pe cel mai mic fiu al său, Iacov (autorul pretins al protoevangheliei), apoi, când ea este gata, se căsătoresc când
Iosif din Nazaret () [Corola-website/Science/303196_a_304525]
-
destul de important, prin prisma căruia se reflectă vigoarea familiei într-o comunitate umană. Conform datelor obținute din registrul de căsătorii existent la primărie, aproximativ 68,02% din numărul persoanelor adulte în anul 2002 erau căsătorite, restul fiind reprezentate de persoane văduve, divorțate, celibatare, etc. În cifre, numărul persoanelor căsătorite a oscilat în acel an în jurul numărului 915, ceea ce în procente înseamnă 33,96%. Din păcate această valoare scade în mod constant, iar vârsta la căsătorie crește. Natalitatea era foarte ridicată la
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
împart în două grupuri distincte: clerul căsătorit (clerul secular, sau „de mir”) și clerul monahal. În Biserica Ortodoxă un bărbat poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât el cât și soția sa trebuie să fie la prima căsătorie. Dacă rămâne văduv, el nu se poate recăsători și continuă să fie preot. În învățătura de credință a Bisericii este precizat că toți clericii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin „punerea mâinilor” în cel mai bun mod
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
lupta o vreme, apoi se va retrage în viața pe care o părăsise din tinerețe. În ce-i privește pe Porthos și Aramis, se vor retrage și ei din slujba de mușchetar, unul pentru a se căsători cu o bogată văduvă, altul pentru a îmbrățișa viața monahală. Cartea „Cei trei mușchetari” de Alexandre Dumas (Tatăl) Prin „Cei trei mușchetari” Dumas creează un roman de aventuri de succes, de factură romantică, îmbogățit cu toate „ingredientele” care puteau face rețeta celebră: mizează pe
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
Leonid Tisminețki:] Muncitor tipograf, 25 de ani, născut în Basarabia (Soroca). În Spania, se află de un an. Are brațul amputat. Membru PCR. A fost de mai multe ori arestat și bătut. A fost în închisoare. Are o mamă bătrână, văduvă”. După încheierea războiului civil din Spania, Leonte Tismăneanu s-a refugiat împreună cu soția sa în URSS și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat în capitala URSS în calitate de redactor la secția română a postului de radio "Moscova", fiind
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător. A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău . În urma sa, rămân o tânără soție văduvă, frumoasa Mariam, și șase copii minori. Deoarece toți copiii săi erau minori la acea vreme, averea sa va fi administrată de o epitropie. Cea mai mare parte a averii se afla în Țara Românească și era greu de administrat, așa că
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
prins, a fost legat din nou și dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în fața vizirului să-l judece, și acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi. Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci văzându-l voinic și bun de muncă l-a pus la început printre slugile sale; dar văzându-l preafrumos la înfățișare, s-a
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
politice țărănești. Războiul a produs disocierea structurilor tradiționale, antrenând extinderea muncii femeilor, care până atunci, erau angajate în sarcini domestice și în sectorul serviciilor, lucrau în uzine, ocupând 35% din locurile de muncă industriale. Din război a rezultat milioane de văduve sau divorțate, doar în Germania și Franța, numărul divorțurilor dublându-se, în Marea Britanie crescând de 4 ori. Transformările sociale au dus la amploarea agitațiilor sociale și nemulțumirilor sociale ceea ce au dus la accesiunea și extinderea mișcărilor extremiste, dar și la
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ajungă rege al Ungariei, Ludovic l-a numit moștenitorul lui, și a aranjat căsătoria cu fiica sa Maria. Sigismund a trăit la curtea lui Ludovic, dar a învățat și limba maghiară și modul de viață. După moartea lui Ludovic, regina văduvă a depus eforturi ca Sigismund să nu fie încoronat ca rege al Ungariei. Acest lucru a generat o perioadă de haos în cazul în care Maria a devenit regină mic al Ungariei, dar mama ei și nobilimea a decis pentru
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
înlăturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca niciodată să nu mai fie permisă domnia unui rege și a reformat Roma într-un guvern republican în 509 î.Hr.. Lucius Junius Brutus și Lucius Tarquinius Collatinus, un membru al familiei Tarquin și văduvul Lucreției, au procedat în a deveni primii consuli ai noului guvern al Romei. Acest nou guvern îi va conduce pe romani în cucerirea majorității lumii mediterane și va supraviețui pentru următorii cinci sute de ani, până la domnia lui Iulius Cezar
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]