3,613 matches
-
trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni ... Citește mai mult Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
că toate au un preț Dară mă țin semeț și chiară brav. Mă-mpiedic de ideile plăpânde Sau cad pe gânduri fără ca să știu. - La întrebare cine-mi va răspunde ?! - Tu ești cumva al vieții vizitiu ?! Aș vrea ca să respir văzduh prin tine Și cu privirea calmă să te-ating. Să mă conving că totu-i foarte bine Și în tăcerea ta eu să mă sting. Printre trăiri adesea rătăcesc Cu gândul hoinărind. Dar prin trecut ! Adesea doar cuvintele-mi vorbesc
VIS NEȘTIUT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375879_a_377208]
-
ieșeau pe străduța pe care nu trecea nimeni în alte perioade ale anului, în afară de vară, când oamenii coborau spre plajă. Și pentru că nu mai aveau ce să facă, priveau în lungul și-n latul străzii, adulmecând ca niște ogari în văzduh, mirosul noutății îndelung așteptate. Uneori, privirile le lunecau peste gard, către plaja care se întindea sclipindu-și atât de ademenitor auriul nesfârșit al nisipului, pe care la acea vreme alergau doar vântul și valurile. În partea din dreapta a plajei, un
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
Părinții filocalici scrie: „Nimeni nu este asemenea în viață cu Fecioara Maria. Cercetează, omule, zidirea toată cu cugetul tău și vezi dacă este ceva asemănător sau mai mult decât sfințenia Fecioarei de Dumnezeu Născătoare. Străbate pământul, privește marea împrejur, cutreieră văzduhul, pătrunde cu mintea ta cerurile, amintește-ți de toate puterile cele nevăzute, și vezi dacă există o altă minune la fel cu aceasta în întreaga fire“ (Cuvânt despre Fecioara Maria). Părinții filocalici o laudă pe Maica Domnului pentru că ei, cu
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
plin de culoare!Pe florile brumate de ... XII. E PRIMĂVARĂ-N SUFLET, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016. E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înaltă smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintata, Pădurea se alinta cocheta, în alb învesmântata.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cântă dorul, O frunză în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
zâmbet și soare-n ochii mei. Iarnă-și presară omătul și pulberea de stele.. E primăvară-n suflet și-n gândurile mele. Citește mai mult E primăvară-n sufletIarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii,Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii.Copacii își înaltă smeriți, brațe spre cer,Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintata,Pădurea se alinta cocheta, în alb învesmântata.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cântă dorul,O frunză în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
zare... Sărmanul Crai, pe rogojini întins, Acolo-n Munții cu miros de iască Își doarme Dorul, Unicul, ne-nvins, De Țara asta, pururi românească! La noapte, înspre zori, sub luna mută, Plin de durere și de nenoroc, AVRAM IANCU în văzduh se mută, Când pe pământ el nu mai are loc! Prea mulți dușmani îi stau aici în drum Și cei vânduți dau iama prin păduri, Iar Testamentul lui e numai scrum: Te-ntreb, române, cât mai poți să-nduri? Pe
SĂRMANUL CRAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375959_a_377288]
-
să-i vină nimeni în ajutor pentru ceva. Un dumicat se poate smulge din altă mână, dar pâinea spirituală a unuia nu hrănește pe altul. Fiecare om plânge singur, altul nu poate decât să îl compătimească, fiecare om râde în văzduhul inimii sale, altul nu-i poate arunca înlăuntrul său râsul lui. Așa a înțeles actrița Florina Cercel să opună rezistență cu propriul piept, piepturilor ce s-au izbit de ea! Așa a înțeles să se mistuie în propriile bucurii, să
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
îl trimitea la cazanele solare să spulbere gazele încinse. Mai avea împăratul și alți demnitari, înțelepți și luminoși, pe care se bizuia în treburile împărăției. Astfel, mai importanți erau: Vestitul NOR ALB,comandantul oștilor de nori albi, care pluteau prin văzduh și se luptau cu norii vineți din armatele Iernii. Vrăjitorul RAZĂdeVIS, îmbrăcat în straie de mătase aurie, împodobite cu diamante sclipitoare, având un chip luminos din care izvorau raze delicate, mătăsoase, învăluind ființele din jur cu lumină blândă și acea
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
Stihuri > Anotimp > ELEGIE DE TOAMNĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului O Toamnă privită de-o umbră Prin riduri de fum se preumblă, Pe câmpuri iși varsă năduful, În două împarte văzduhul. E Domna cântată-n poeme Cu lacrimi pe frunze și gene, Un greiere iși strânge chitara, Pe norii de plumb calcă seara. O Toamnă și doina de jale Lovită de vânt în rafale, Îi cântă plecarea un flaut La anu
ELEGIE DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376768_a_378097]
-
sentimentele de iubire aveau cea mai mare prioritate. Orice vedea atât în natură, cât și în viața normală, o observa doar prin prisma iubirii. Zborul unei păsări era un simbol al dragostei. În viziunea sa, fâlfâind din aripi, pasărea străpungea văzduhul în întâmpinarea perechii. Doi porumbei, care își apropiau ciocurile pe coama unui acoperiș de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de toamnă, era un semn de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
sunt fizician! Când am momente de minim energetic, îmi aduc aminte de cuvintele doamnei Buică, de lecția de viață, despre început și sfârșit: „De câte ori îmi dau târcoale aceste întrebări, îmi pare că în urechi aud clopotele bisericii care trimit în văzduh gândul că există ceva răscolitor de profund în existența omenească, ceva cu care nu se poate glumi și trebuie privit cu întreaga noastră ființă”. „Fiindcă am cunoscut câteva din aceste taine, eu primesc trecerea mea într-o altă existență cu
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
ușor în culori liliachii și vine momentul amurgului,cănd vi- tele se întorc de la pășune,alene,sunând din talăngi,ca niște clopote în liniștea serii.Parca timpul stă un pic să se odihnească! Ce frumoasă e înserarea când iasomia săruta văzduhul și liniștea serii stinge zbuciumul unei zile! Macii,la margine de sat și în lanurile de grâu,tremura delicat,purtandu-si cu sfiala rochițele de matase sangerie.Ii săruta cerul,vazandu-i așa delicați și firavi și-și pierde stropi
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
nu printre îngeri, a căzut pradă puterii lumești de atragere în capcanele pierderii sănătății trupești. Fără corpul dens, fără vehicolul purtător al corpului vital și mental, fără templul sufletului, Nichita a trecut prin uraganele vremurilor prea timpuriu dincolo, prin vămile văzduhului, cu ochii spiritului deschiși spre alte zări, lăsand în urmă Opera Magna de care ne bucurăm. . Nichita Stănescu este un poet care a devenit un reper spiritual pentru generațiile de acum și cele care vor urma. ianuarie 2010 Elena Armenescu
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > VĂZDUHUL TĂU E ZESTREA MEA DE NOAPTE Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ...ce de șoapte amișună cernitul văzduh doar o bufnita îmi cânt trilul diineților vorbitore am să te hrănesc
VĂZDUHUL TĂU E ZESTREA MEA DE NOAPTE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375091_a_376420]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > VĂZDUHUL TĂU E ZESTREA MEA DE NOAPTE Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ...ce de șoapte amișună cernitul văzduh doar o bufnita îmi cânt trilul diineților vorbitore am să te hrănesc în pas de vânt la zi din noapte că pe păseri din ciugulit cioc iar dacă buzele ar fi avut curaj dar cum nu au ...școală... deci aș
VĂZDUHUL TĂU E ZESTREA MEA DE NOAPTE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375091_a_376420]
-
aș fi putut pleca în pas de pietre la tine în trup fără să te rup iubite de copite am atâtea vise dar le împrumut umbră peste alt surâs de mere coapte pudrat expresiv cu pațaport la ..vorbitor Referință Bibliografica: VĂZDUHUL TĂU E ZESTREA MEA DE NOAPTE / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1784, Anul V, 19 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VĂZDUHUL TĂU E ZESTREA MEA DE NOAPTE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375091_a_376420]
-
Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 930 din 18 iulie 2013. Desculță, călcând peste urme de fluturi Marea-mi șoptește-un descântec pe țărmuri Când roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri, Pe umeri de stânci desenează săruturi. Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, ... Citește mai mult Desculță, călcând peste urme de fluturiMarea-mi șoptește-un descântec pe țărmuriCând roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri,Pe umeri de stânci desenează săruturi.Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduriCu fire de viață-n clepsidre perfideUmbre zdrelite-n tablouri silfideși-o liniște-amară domnind peste grinduri.Cortine de aburi crescute din valuriFalduri dansând, curcubeice unde,O iolă rebelă prin vremuri fecundeși zei ponosiți care zburdă pe maluri...Răzbat voci
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi, tăcerile confuze, În lumea ruginie, mai înfierate sunt. E în litanii sufletul și frunza, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce suflă, În inimă, un ram, să mai despice. Această ghilotină mă apasă, Încep, de unde frunzele sfârșesc, Să- nvii în toamna, care-mi lasă Norocu- i grav, nepământesc... Toamna ruginii în aburi fierbe, A dor
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
În acest fel fiecare suflet despărțit de trupul lui ori va fi în rai ori in iad. Când? Astăzi , a zis Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ce înțelegem prin cuvântul astăzi și cum împăcăm această expresie cu învățătura Bisericii despre Vămile Văzduhului și despre a treia, a noua și a patruzecea zi după moarte? Pe pământ sunt zile, nopți, și ani; dincolo de mormânt nu este decât veșnicie, luminoasă sau întunecată. Deci, cuvântul astăzi desemnează timpul de după moarte, adică veșnicia. A treia, a
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
m-am rugat lui Dumnezeu pentru el și Dumnezeu m-a ascultat și mi l-a dat.". Zicând aceste cuvinte, a scos de la sân o pungă plină cu aur și a dat-o îngerilor, spunând: Când veți trece prin vămile văzduhului și duhurile rele vor începe a chinui sufletul său, răscumpărați-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca și sudoarea mea și acum dau această pungă pentru acest suflet, care m-a
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
unui scriitor și a unei actrițe (Eva Diamant), în multiple decoruri asumate de personaje și de narator ca niște stări de suflet: în cheia memoriilor sau în aceea a notațiilor Anitei, într-un București, azi, surpat: „În diminețile bucureștene senine, văzduhul e de un albastru spălăcit. Nori rari, alburii și cîlțoși, stau suspendați în înaltul bolții cerești, aproa¬pe în nemișcare. Casele cu aspect prăfuit, patriarhal, ale periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
fiecare noapte cu emoție. Așteptând umbra colțului de lună frunza creștea. Nici nu și-a dat seama când a devenit o frunză matură și puternică. Toată lumea părea că stă la picioarele ei. Frunza, preț de o secundă, a avut totul, văzduhul și umbra colțului de lună, o lume ce-i stătea la picioare. A sosit momentul în care a prins aripi și a lăsat în urmă orice teamă. A fost precum omida ce și-a găsit strălucirea într-un flutur, dar
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
-n față Prin raze de miracol, pe-un râu de crini, șuvoi... VESTEA ÎMPLINITĂ... Splendid fusese cerul, nălucitor de falnic, Departe, în adâncuri, în străfunzimea-i pură... Greu deslușeai misterul dacă-l priveai șăgalnic, De-abea vedeai prin nouri o simplă sclipitură... Văzduhul părea templu cu nori în frământare Ce fierb în ei mici raze ce prind contur de vulturi Rotindu-se agale sub nesfârșita zare. În cercuri largi, mărețe, și-apoi în catapulturi... Dar ei dispar o clipă sub nori și... iar
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]