3,233 matches
-
în jurul a două focare fierbinți, mișcătoare, crescând în zeci de cercuri alergând, concentrice. O grindă groasă de aproape jumătate de metru se lăsa, ca o cutie, în marginea planșeului, pe linia peretelui oblic. Cu un fund dublu, cum se fac valizelor de contrabandă, căci bagheta de lemn roșcat delimita un ecran de sticlă încrustată, acoperind, în golul lăsat în beton, becurile unui luminator. Glasurile nu oboseau. Barbosa tenoriza conștiincios, neîngăduind intervale moarte, dezvăluindu-și ideile în fraze lungi, bine acordate, cedând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea... — Le-am promis că vom veni să-i întâlnim astă-seară, la Mamaia. Dar n-are rost. Îi vedem destul tot anul. — Mâine. Plătesc hotelul, las valiza în gară la Constanța și facem plajă cu ei. — Da, așa m-am gândit și eu. Astăzi ar fi prea mult. Ne simțim bine aici. Aproape de aceeași statură, cadențând molcom, priviri înviate de plăcerea dialogului. Blondul oferea în răstimpuri bruște
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lunecă din palmă, primește un petec de hârtie tipărit. Se întoarce, un pas înapoi, întinde iar biletul prin gaura ghișeului, magnetică atingere, bonul dispare din palmă, vede capul de mops, botul împins înainte ; dinții lungi și lați, mica privire coclită. Valiza, apa minerală, coletul, caietul, caietul cu scoarțele verzi pe care nu-l poate ține în palmă, lunecă pe genunchi. Tresare, trezit, se apleacă : apucă marginea caietului care căzuse de pe genunchi pe laba piciorului. Îl trage spre sine, lângă pernă. Gâtul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
suporterii echipelor venite pe tancurile sovietice, mai bine spuneți mi și mie, ca să nu rămân prost: numa’ argeșenii au făcut aranjamente? Ăștia mai de la vârful clasamentului nu? Uite, sunt obiectiv... Copos al meu n-a făcut? Gigi, care alerga cu valiza după ăia de la Bistrița nu a făcut? Zic că și Borcea a făcut, Sandule, da’ nu pot să bag mâna-n foc... Eu nu sunt deneaul, ca să am dovezi. Da’ nu se face ordine cu-n Corpodean și-un Savaniu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a fost, de data aia am scăpat. Acum stau și mă întreb cum o fi sunat raportul agentului însărcinat cu supravegherea mea pe litoral. " Subiectul a sărit balconul la etajul patru pe la ora 6.15, sumar îmbrăcat și cu niște valize în mână, în timp ce la ușă o duduie bătea și pe deasupra tulbura somnul turiștilor veniți la odihnă prin grija partidului. Sursa vă informează că bătăile în ușă au încetat pe la 6.22, dar au început niște zgomote suspecte de scârțâit de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sclipiră ochii. Se ridică de la birou și-și trase scaunul mai aproape. La vreo oră după aceea, directorul îi strângea mâna musafirului și-l conducea până la căsuța portarului, unde elevul de serviciu se întreba nedumerit: - Omul acesta pleacă tot cu valiza goală, fără să-și fi văzut fiul. Curios! Timpul trecea repede la școală. Sâmbăta după amiaza, uneori se plimba pe străzile bătrâne ale Iașului. Putea arăta oricui casele care păstrau memoria oamenilor de cultură, trecători sau adoptați de oraș, începând
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Ții minte? — Poți fii atât de crud, clatină ea din cap. Ce câștigi dacă te porți așa? Ei? — Doar prezint faptele. Durează de zece ani. Am Început din nou cum m-am Întors din Oz. Nimăcar nu mi-am despachetat valiza și ți-am și băgat-o, fir-ar a dracu! Asta-nseamnă că ești o vacă după părerea tuturor, clatin eu din cap, văzând-o cum clocotește de furie. O dată, poate chiar de două ori, hai, o indiscreție, dar zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Toți copiii strigă de fericire. Seara de 31 decembrie 1999 este cea în care marele contor de parcurs al cerului, cu un clic, merge mai departe. Numeralul ordinal zero Waclaw Sierpinski, marele matematician polonez... era îngrijorat că își pierduse o valiză. „Nu, dragă!“ i-a spus soția. „Toate șase sunt aici.“ „Nu se poate,“ i-a răspuns Sierpinski, „le-am numărat de mai multe ori: zero, unu, doi, trei, patru, cinci.“ JOHN CONWAY și RICHARD GUY, THE BOOK OF NUMBERS Poate
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să-și apropie pe unii reprezentanți ai clasei muncitoare, ca Joseph Arch și Henry Broadhurst, pe care i-a invitat să petreacă pe rînd un week-end la Sandringham. În legătură cu ultimul, s-a scris că întrucît acesta nu-și luase în valiză garderoba potrivită pentru dineul cu familia regală (evening dress), a trebuit să i se servească cina în cameră; era o chestiune elementară de protocol peste care nici regele nu putea trece*************** Henry Hamilton Fyfe, jurnalist la Daily Mirror și la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
să poarte pantofi violeți cu fundiță roz? Când se întoarse la hotel, după ce terminase de împachetat cam tot, recepționera de la salonul de masaj o sună ca să îi aducă aminte că avea o rezervare în jumătate de oră. Darcey trase fermoarul valizei și își puse costumul de baie. Se înfășură în halat, își puse papuci pufoși în picioare și părăsi camera pentru tratamentul de relaxare de sfârșit de călătorie, pe care îl așteptase încă de când făcuse rezervarea. Se gândea că îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și necioplită, și neprietenoasă. Neil fusese sprijinul ei absolut și nu putea să se poarte urât cu el doar pentru că avea o problemă cu ideea de a-l lăsa să intre în apartamentul ei. Descuie ușa de la bloc împingându-și valiza mică (dar burdușită) înăuntru. Ar fi trebuit să-ți iei un geamantan mai mare, observă el. — Încerc să iau cât mai puține bagaje, îi spuse ea apăsând pe butonul liftului. Dar n-am putut să nu cumpăr chestii. Când intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai stresa atât și mai ia și tu o pauză, pentru Dumnezeu, spuse el. Chiar și dacă nu te-ai fi aruncat pe scări, tot ar fi fost o călătorie epuizantă. Ăăă, probabil. —Bine atunci. Eu am plecat. Își luă valiza mică. Ne vedem la birou. —Exact, ne vedem la birou. Apartamentul părea foarte tăcut după ce plecă el. Își târî geamantanul până în dormitor și îl deschise pe podea. Se uită cu tristețe la pantofii violeți. Piciorul ei umflat nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
teniși! Așa că până la urmă poate va fi nevoită să se retragă. Lucru care s-ar putea să bucure pe toată lumea. N-avea nici un sens să se mai gândească la asta. Și nici nu se simțea în stare să despacheteze. Închise valiza și o vârî sub pat. Despachetatul putea să mai aștepte. Și spălatul mai putea aștepta. Avea să-și facă o cană de ceai. Și în sfârșit avea să doarmă acasă. Capitolul 26tc " Capitolul 26" A șa cum se aștepta Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu cer limpede și un vânt cald, care bătea dinspre sud. Nieve se mira că Irlanda se arăta atât de caldă și de frumoasă când ea se aștepta să dea de frig și de un cer înnorat. Târând după ei valizele burdușite (împreună cu o pungă specială pentru rochia prețioasă de nuntă a lui Nieve), pe la vamă și apoi în sala sosirilor, simți un val de căldură izbind-o în față în ciuda aerului condiționat. Nu văd cine ne așteaptă, zise ea frustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acoperit în care se afla rochia Vera Wang. —V-a afectat în vreun fel tărășenia de la Ennco? Nieve se uită la Aidan și apoi spuse cu tărie: —Nu. Absolut deloc. Puse rochia peste un braț, iar cu celălalt își trase valiza Diane von Furstenberg spre casă. —De ce nu i-ai spus? întrebă Aidan deschizând ușa de la intrare. —De ce să-i spun? i-o întoarse ea. Și-apoi, mă simt măritată. Aidan râse. Și cum rămâne cu reputația ta care trebuie îndreptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dormitor erau două paturi mari identice, o măsuță de toaletă și un taburet. Schema coloristică era alcătuită din culoarea piersicii, verde-jad și crem, prima dintre ele fiind predominantă. Nu mi-a plăcut. În fiecare dintre paturi se afla câte o valiză deschisă, iar pe podea erau pungi goale de la câteva magazine cunoscute, printre care C & A, Grunfeld’s, Gerson’s și Tietz. M-am uitat prin valize. În prima erau haine de femeie și m-a izbit faptul că toate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fiind predominantă. Nu mi-a plăcut. În fiecare dintre paturi se afla câte o valiză deschisă, iar pe podea erau pungi goale de la câteva magazine cunoscute, printre care C & A, Grunfeld’s, Gerson’s și Tietz. M-am uitat prin valize. În prima erau haine de femeie și m-a izbit faptul că toate erau, sau cel puțin păreau, nou-nouțe. Unele dintre articole mai aveau Încă etichetele, și până și tălpile de la pantofi arătau că nu fuseseră purtați. Din contră, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prima erau haine de femeie și m-a izbit faptul că toate erau, sau cel puțin păreau, nou-nouțe. Unele dintre articole mai aveau Încă etichetele, și până și tălpile de la pantofi arătau că nu fuseseră purtați. Din contră, În cealaltă valiză, care presupuneam că Îi aparținea, mai mult ca sigur, lui Haupthändler, nu era nimic nou, cu excepția a câteva articole de toaletă. Nici vorbă de colier cu diamante. Dar pe măsuță era o mapă de mărimea unui portofel care conținea două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
salutul, reuși să scape cheile pe jos. — Avem timp la dispoziție doar până marți ca să dăm de cap tărășeniei ăsteia, am spus, așezându-mă la masa ocupată de Inge. I-am relatat despre biletele de avion și despre cele două valize, spunându-i apoi: — Ce e mai ciudat e că valiza femeii era plină cu lucruri noi. — Herr Hapthändler ăsta al tău pare să știe cum să aibă grijă de o fată. — Totul era nou. Portjartierul, poșeta, pantofii. Nu exista nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dispoziție doar până marți ca să dăm de cap tărășeniei ăsteia, am spus, așezându-mă la masa ocupată de Inge. I-am relatat despre biletele de avion și despre cele două valize, spunându-i apoi: — Ce e mai ciudat e că valiza femeii era plină cu lucruri noi. — Herr Hapthändler ăsta al tău pare să știe cum să aibă grijă de o fată. — Totul era nou. Portjartierul, poșeta, pantofii. Nu exista nici măcar un singur obiect În valiza aia care să nu arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
e mai ciudat e că valiza femeii era plină cu lucruri noi. — Herr Hapthändler ăsta al tău pare să știe cum să aibă grijă de o fată. — Totul era nou. Portjartierul, poșeta, pantofii. Nu exista nici măcar un singur obiect În valiza aia care să nu arate de parcă nu ar fi fost folosit niciodată. Ce-ți spune asta? Inge ridică din umeri. Era Încă ușor supărată că o lăsasem În urmă. Poate că și-a luat o slujbă nouă: vinde haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ai de gând să faci, mai exact, atunci când ajungi acolo? Să te duci pur și simplu la el și la persoana cu care e și să-l Întrebi cât au obținut pe colier? Poate că ei o să-și deschidă, chiar, valizele și o să te lase să le iei toți banii, chiar acolo În mijlocul aeroportului Tempelhof, mai știi? — Nimic nu se desfășoară atât de ordonat În viața reală. Există Întotdeauna mici indicii care Îți permit să prinzi un răufăcător În ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fiesta Apoi, aeroportul. Un aeroport din care n-am reținut nimic în afară de lumina gălbuie. Mașinile care ne-au dus la hotel (un hotel purtând numele unui muzeu la care râvnesc demult, Del Prado*). M-am pomenit într-o cameră desfăcîndu-mi valizele și după aceea coborând în stradă. * După călătoria în Mexic, am trecut o seară prin Madrid. Și a doua zi dimineață, am avut trei ore la dispoziție. Exact atât cât spune titlul cărții lui Eugenio d'Ors despre muzeul Prado
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
printre ultimii, și abia când m-am așezat mi-am dat seama că-mi lăsasem în dormitor, pe noptieră, Metamorfoza. Dacă m-aș fi așezat în spate n-aș mai fi reușit să cobor, fiindcă tot culoarul era ocupat de valize și genți așezate claie peste grămadă. L-am rugat pe șofer să aștepte și m-am repezit spre conac. Complet gol și părăsit, ca un imens ghioc pe o plajă pustie, ca un craniu din care gândirea și nebunia s-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]