2,308 matches
-
timpul istoriei nu are un sfârșit al lui sau câtă vreme este postulată judecata finală a istoriei lumii. Dar dacă timpul istoriei are un sfârșit și nu există o judecată finală a istoriei lumii, atunci istoria devine la rândul ei vanitate a timpului lumii, iar suita actelor și faptelor care o alcătuiesc - agitația vană a finitudinii reiterate la scara istoriei. * Ca loc al maximei exersări a libertății în condițiile finitudinii, destinul face cu putință o nouă evoluție, dincolo de progresul vieții înlăuntrul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca suveran al lumii, deoarece a avut singur grijă să se proclame ca atare. Nu cunoaște pe nimeni mai presus de sine, în afara iubirii pe care și-o poartă sieși. Din aceasta izvorăsc pornirile spre cer, iubirile pământești, avariția crâncenă, vanitatea negativă, frica de necunoscut, paza împotriva morții. Totul este în slujba propriei persoane. Dar când cineva este bogat, sănătos, iubit, puternic și temut, nu găsește oare necesar să știe dacă ziua de mâine va fi identică celei de azi? Această
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
notelor, din bune, în , și mai bune, chiar dacă un astfel de gest s-ar explica prin aspirația părinților la note maxime. La vîrsta școlarității, se pot manifesta unele tipuri de minciună cu caracter patologic, care au la bază, de regulă, vanitatea și uneori perversiunea. Practic, gravitatea minciunii trebuie apreciată în funcție de intenția de a înșela.Între formele acesteia amintim simularea, ca modalitate a nesincerității, și fabulația pusă în serviciul unui interes personal mai ales când aceste fenomene sunt întâlnite la copiii mai
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
spiritului ei", în plan mai mult simbolic: "pe de o parte, Ortodoxia este această valoare națională, căci în jurul ei, ca în jurul unui periost, s-a agregat poporul român; pe de altă parte, e această valoare morală, care ne-a corectat vanitatea ciocoiească"4. De aceea, Ortodoxia are o dublă valență: una istorică și o alta ca "formulă și datină morală ca să ne izbăvească de ciocoism". Exemplul Ortodoxiei "Gândirii" concepută plenar ca religie și istorie, dar și ca filosofie morală, era adânc
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
planuri: 1. necesitatea unei religii puternice, mai ales în cazul unei firi mai puțin religioase, căci "un suflet religios are mai puțin nevoie de religie formală"; 2. necesitatea unei religii transcendentaliste care să rupă ființa umană de lumea și de vanitățile ei, canalizând energiile și spre alte dimensiuni. Prin urmare, Ortodoxia percepută ca religie, dar și ca o doctrină morală și filosofică, "formula predestinată, menită să ne salveze", constituie "o idee de viitor". Diagnosticul pus Ortodoxiei de strălucitul filosof Vasile Băncilă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lipsită de interes practic. Cel mai vestit document privind această problemă, Philosophy of Composition (Filozofia compoziției) a lui E. A. Poe, pretinde să explice strategia metodologică și axiomele estetice inițiale pe baza cărora a fost construit Corbul. Pentru a-și apăra vanitatea împotriva unor eventuale acuzații că povestirile lui de groaza ar fi imitații literare, Poe a afirmat că ororile descrise în acestea proveneau nu din literatura germană, ci din străfundurile sufletului ; n-a vrut să recunoască însă că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
orale ale problemelor psihologice au nevoie de consult psihiatric și trebuie făcută în acest sens o trimitere. Personalitatea isterică Pacientul cu personalitate isterică tinde să fie labil emoțional, cu un comportament dramatic, influențabil și de multe ori imaginativ. Seducția și vanitatea sunt caracteristice pentru el. Felul în care arată este o dominantă pentru acest tip de personalitate, motiv pentru care sunt eleganți, cocheți și manierați. Din punct de vedere al relației cu medicul stomatolog au adeseori anxietăți severe, fobii, suferă de
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
faunei astrale / 32 3. Magie și vrăjitorie / 36 4. Magie și știință / 41 Mitologia și simbolistica divinității / 45 1. Paul Diel și critica metafizicii speculative / 45 2. Simbolistica testamentară a divinității în variantă psihologică / 46 3. Mitologia - o mască a vanității culpabile și a conflictului intrapsihic / 52 4. Trei argumente în favoarea cărții lui Paul Diel / 55 Mitologia Marii Mame / 57 Mitologii telurice camuflate în romanul Dealul. Un exercițiu de mitanaliză literară / 63 Pachamama - o nouă mitologie New Age / 73 Ipostaze sociale
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
o profundă înțelegere a condiției umane și a limitelor acesteia. Datele acestea de ordin psihologic și spiritual cântăresc foarte mult în economia cărții lui Paul Diel. Printre altele, ele au în atenție și problema mitului. 3. Mitologia - o mască a vanității culpabile și a conflictului intrapsihic În diferite secțiuni ale acestei cărți, psihologul Diel definește succint mitul. El ar fi o ,,materie intuitivă aflată la baza tuturor religiilor..."46 sau ,,o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice"47
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
lor. Interesează acum interpretarea specială pe care Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează ,,spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aceasta simbolizează ,,spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și chiar mort simboliza înfrângerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar traduce pe plan pur psihic ,,forța subconștient
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și chiar mort simboliza înfrângerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar traduce pe plan pur psihic ,,forța subconștient motivată care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pe pământ sau în cer, când ți-ai dus până la desăvârșire prea iubita-ți purtare de oaie blajină: rămâi, în cel mai bun caz, tot o ridicolă oiță cu coarne, și nimic mai mult, chiar admițând că nu crapi de vanitate și că nu-ți scandalizezi semenii printr-o atitudine de judecător." Trebuia, în orice caz, să restituim raționamentului absurd chipuri mai calde. Imaginația poate să mai adauge la acestea multe altele, țintuite în timp și în exil și care, de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pentru a-i judeca pe ceilalți merită, În limbaj tehnic, numele de «etnocentrism». Îi corespund obiceiuri populare, destinate să justifice atât relațiile din interiorul grupului, cât și pe cele ale grupului cu exteriorul. Fiecare grup Își Întreține propria mândrie și vanitate, Își etalează superioritatea, Își exaltă propriile divinități, privește cu dispreț străinii șoutsidersț ș...ț, crede că doar moravurile sale șfolkwaysț sunt bune și nu manifestă decât dispreț pentru ale altora, atunci când le remarcă”. Această definire a etnocentrismului ca fenomen global
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ei, ar trebui să fii Dumnezeu"5. Faptul că astăzi ne aflăm în Anno Domini 2010 nu mă îndreptățește să postulez prezența divinității în mersul istoriei. Aș cădea astfel într-o omnisciență psihedelică, similară cu păcatul mândriei, sau într-o vanitate ridicolă, asemenea unui habotnic care face liste cu evenimente "vizitate" de îngeri 6. Ceea ce încerc, însă fără a avea pretenții exhaustive, este o introducere la o teologie a istoriei, adică a istoriei văzute prin prisma credinciosului, nu a teologului, deoarece
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
însuși sensul marilor catastrofe istorice și cosmice de a fi o chemare violentă adresată unei omeniri care tinde să fie autosuficientă și să-și uite condiția creată. Marile flageluri istorice sunt o trecere a lui Dumnezeu care smulge omenirea din vanitatea ei și o aruncă în uimire [...] Catastrofele istorice sunt această chemare la penitență cât mai este timp"78. Cu toate acestea, omenirea nu învață din greșeli. În pofida cuvintelor lui Cicero, Historia nu pare a mai fi magistra vitae. Sensul timpului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sobranii“, „după tipicul din imperiu, - în realitate fără nicio atribuție de real interes obștesc. În aceste condiții «sobraniile dvorenilor» se degradau cu timpul tot mai mult, reducîndu-se la un simplu prilej de intrigi urîte, de ceartă meschină, de dezlănțuire de vanități mărunte și apetituri grosiere“ (1, 106) <footnote Între paranteze se indică volumul, din ediția citată la urmă, și pagina. footnote> . La petrecerile boierimii băștinașe, particulare sau oficiale, reprezentanții noii administrații erau totdeauna prezenți. „La Boroseni, în casele mareșalului nobilimii județene
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
mască ascunde, de fapt, un imens orgoliu și chiar îi spune, justificat, partenerului său de dialog: Ați avut tot timpul, în peisajul nostru cultural, ceva din comportamentul cinicilor clasici ai Atenei, celor cărora li se spunea că li se vede vanitatea prin găurile ostentative ale mantalei". Numindu-se un "versificator", un "bricoleur" al cărui unic scop a fost acela de a-și convinge soția ca e un poet la fel de bun ca unii dintre contemporanii săi mai celebri ("Ai scris tu în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
el. Deputatul este un prim confident și mai apoi un intermediar. Acesta este, de asemenea, stimat de către autoritățile locale. Este adevărat că acceptul său la aceste invitații locale nu este lipsit de considerații strategice, sau chiar de o fărâmă de vanitate. Chiar și industriașul poate într-o bună zi să aibă nevoie de deputatul său. Aduce oare satisfacții un astfel de rol? La nivel local, mulți cred că această funcție nu este entuziasmantă. Dar poate deputatul va găsi o oarecare compensare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cel mai greu” era Întoarcerea În țară, despuiat de funcțiile și privilegiile sociale și mai ales trebuind să afronteze iritarea, poate și furia conducătorilor comuniști, a lui Ceaușescu În primul rând, pentru că disprețuisem favorurile lor; fapt ce lovea nu numai vanitatea pe Tovarășilor, dar putea da un exemplu prost altor colegi din diverse generații literare, care nu rareori erau duși cu zăhărelul și chiar cumpărați cu acele „favoruri” ce uneori sclipeau mai tare decât conținutul lor! Pentru a mă lumina cât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se află În capitala administrativă și politică a țării; să te afli În apropierea unui Maestru, pe care să-l admiri fără rezerve și În cunoștință de cauză, al cărui stil și manieră de a gândi să o imiți, chiar dacă vanitatea ta (Încă ești ucenic, nu posezi orgoliu!Ă te va Împiedica s-o recunoști! Sau, În lipsa unui Maestru pe măsură, să te atașezi unui grup de tineri, după aceleași afinități de gust, cultură, origine socială etc. Și, dacă acest „grup
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apără „vechiul” punct de vedere, „vechea credință” cu „mâinile și picioarele”: dintr-un profitabil și calm schimb de idei, spiritele se inflamează, ochii se aprind, stratul, vai, subțire al intelectului va fi iute zgâriat de accentele violente ale afectului, ale vanității rănite, „auzul”, „vederea” se vor Închide, se vor astupa automat, ca niște valve și „forțele interne” se vor concentra, ca la o alarmă, spre apărarea cu „orice preț” a integrității, a „onoarei” vechilor idei și judecăți. Un turnir medieval În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
amicală”, una dintre multele În care tânărul și inteligentul pedagog răspundea Întrebărilor și problemelor noastre. Având probabil mâncărime la limbă sau voind să mă arăt interesant, cum li se Întâmplă unor puberi nesiguri de sine sau arătând precoce semne ale vanității, m-am „auzit” Întrebându-l pe ironicul Petrașcu, care nu scăpa vreodată ocazia să-și exerseze sarcasmul sau spiritul În defavoarea „subordonaților” săi, școleri fără disciplină: - Domnule profesor, vreau să vă pun o Întrebare: ce e, la urma-urmelor, acest eu care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
indignat: „Și cum, nu bateți culoarele pe la edituri, pe la reviste?!... Ah, ce n-aș face eu de-aș fi În locul dvs. și aș avea opera dvs.!”. Nu, am făcut și aceasta, În primii ani, acolo, În acel cazan enorm al vanităților, al gloriilor care se fac și se desfac, Între atâtea „etnii” literare, amuzat, intrigat și mereu fascinat de acest oraș care este mai mult decât atât, În primul rând, se’nțelege, din cauza legendei formidabile pe care câteva secole de istorie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la ispitele, mii și mărunte, ale vieții de zi cu zi!... Și el, prietenul meu de atunci, camaradul meu „de arme” m-a ascultat - așa cum și eu i-am urmat nu puține sfaturi, fără să fac prea mult caz de vanitate sau orgoliu personal, bucuros de a-mi fi găsit un complice În imposibila carieră a artei mari, adevărate! -, dar mi-e teamă că, În ultimii ani ai vieții, urechea sa a pierdut ecoul acelor silabe, puțin pedante, e drept, cam
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]