2,039 matches
-
în râs. Alții îl urmară îndată. Curând, Salam zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în piatră reprezentând prințese și regi, gravuri cu berbeci și tauri; statuete cu zeițe trupeșe și femei nubiene; vaze, urne și cupe din ceramică. Mai erau încălțări din aramă, bucăți de tapiserie și, pe perete, o friză cu soldați luptând într-un război de mult uitat. Salam zări câteva etichete ale muzeului lipite încă pe aceste comori ascunse. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se metamorfozează, la rându-i, Într-un membru de vază al consiliului unui ordin rozacrucian care cochetează cu cultul luciferic și care ar putea fi, ai ghicit, misterioasa La Prieuré de Sion, societatea supersecretă Întemeiată la finele primului secol al mileniului II, În 1099, după părerea lui Dan Brown, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de extrema stângă, așa cum se cristalizase ea într-un sărman criminal imbecil. Dar José Julio nu era singur. O lume întreagă lupta din umbră pentru salvarea lui. După doi ani e scos din închisoare și, sub protecția câtorva masoni de vază - Francisco Ferreira de Macedo, Antonio Rodrigues și alții - trăiește ascuns în Portugalia. Procesul se închide, în urma victoriei democraților și a "furnicii albe". Zadarnic încearcă devotații lui Sidonio și câțiva magistrați să aducă vreo lumină în aceste întîmplări misterioase. Guvernul refuză
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
expresia feței nu se modifica niciodată - acea față pe care am Încercat deseori s-o zugrăvesc În caietul meu de schițe, căci simetria ei simplă și senină reprezenta o tentație mult mai puternică pentru creionul meu desenând pe furiș, decât vaza cu flori sau rața Împăiată de pe masa din fața mea, pe care trebuia să le desenez. Dintr-odată, atenția mea hălăduia și mai departe și poate că abia atunci puritatea unică a glasului ei ritmic Își Împlinea adevărata menire. Priveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de tipul clasicului duel à volonté (nu acel ridicol spectacol spate-În-spate-pași-Întoarcere-pac-pac, cunoscut din filme și caricaturi). În perioade mai mult sau mai puțin recente, multe morți tragice s-au produs pe terenul de duelare, victime fiind membrii multor familii de vază. Sania mea aluneca Încet-Încet, ca prin vis, pe strada Morskaia și Încet-Încet, siluete vagi de dueliști Înaintau unele spre celelalte, ocheau și trăgeau cu pistolul - la ivirea zorilor, În poienile umede ale unor vechi moșii, pe terenuri de instrucție militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
termine școala. Acum aproape că o isprăvise. Soțul își făcuse o firmă de turism și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele frământări existențiale. Țineam în mână sticla pe care tocmai o golisem. — De ce, mă întrebam, dacă tot am desfundat sticla asta, să fiu silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele frământări existențiale. Țineam în mână sticla pe care tocmai o golisem. — De ce, mă întrebam, dacă tot am desfundat sticla asta, să fiu silit să mă pliez pe tot trecutul meu, după ce odată mi s-a părut că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mărturisire, așa, hodoronc-tronc? — C-așa a fost. De-acu’ aproape douăzeci de ani. Un cămin studențesc. Holul cu televizorul. Aleile cu băncuțele acelea metalice din fața blocului... — Și ce-i cu asta? — Nimic. Sticla e goală, am chicotit, văzând cum vaza de lângă calorifer îmi face semn că s-a prins despre ce discutam. Erați undeva, ca să folosesc metafora care v-a furnicat adineauri, în sticla aceea. — Tot nu înțeleg. — Nici eu nu am cum să vă explic. E prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană, cum va trece în sufrageria în care petrecerea este în toi și, neluat de nimeni în seamă, se va cuibări în ungherul din spatele bibliotecii, între calorifer și măsuța cu o imensă vază de porțelan, chinezească. Nici cel care mă narează nu știe că el, de fapt, mi-a și pregătit coborârea. Nici femeia anilor tineri nu-și poate închipui că și ea mă urmează în coborâre, neștiută, furată doar de acea încremenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale. Trandafirii din obrajii ei, m-am gândit eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine victoriene. Nu - obrajii fetei mele aveau loc cât pentru o vază-ntreagă. Plus câteva crizanteme gigantice. Iubirea mea e ca o sofa roșie-roșie, am meditat eu. Și da, desigur - proaspăt izvorâtă. Cât de potrivit! Am râs în sinea mea plătind pentru felicitare și l-am privit pe tânăr strecurând-o, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-și ascundă stupoarea. În pragul bucătăriei, Nucu Scarlat surâdea. ― Dați-vă la o parte! Doamna Miga ducea o tavă enormă. Profesorul se învîrtea în jurul ei. ― Mă descurc singură, Ioniță. Mă ajuți mai mult dacă stai la locul tău. Mută o vază de pe bufet și băgă fierbătorul în priză. Șoferul îi urmărea crispat mâinile. Florence puse zahăr în cești, pregăti la îndemînă lingurițele și strecurătoarea. Părea foarte calmă, poate puțin morocănoasă și obosită. Feliuțele subțiri de lămâie pluteau ca niște rozete gălbui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sîntem prieteni, ce naiba! Inginerul îl luă de braț și îi zâmbi. ― Noi doi ne înțelegem de minune. Îi indică patru pînze: Astea le iei cu tine. Desprinse Fragonard-ul din cui apoi trecu la un impresionist francez, o natură moartă cu vaze, cărți și un scaun pe care nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40 sau 50 de ani, îi strangula
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nici una Nu aștept nici un folos. Toate îmi sunt grele mie Precum zice - o parimie: Dacă nu e cine nu e, Cine este să nu fie. No. 16 Cine pătimește, cine, Așa de cumplit ca mine, Vie, vie să mă vază Vază, vază și să-mi crează. Ah! ah! ah!, cine mă vede, Vede, vede, și nu-mi crede Cu ce foc trăiesc pe lume. Numai eu știu și un nume, Care și el pătimește Ca mine se chinuiește, Cel acela-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu aștept nici un folos. Toate îmi sunt grele mie Precum zice - o parimie: Dacă nu e cine nu e, Cine este să nu fie. No. 16 Cine pătimește, cine, Așa de cumplit ca mine, Vie, vie să mă vază Vază, vază și să-mi crează. Ah! ah! ah!, cine mă vede, Vede, vede, și nu-mi crede Cu ce foc trăiesc pe lume. Numai eu știu și un nume, Care și el pătimește Ca mine se chinuiește, Cel acela-mi crede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de un albastru pal. Am deschis cartea În dreptul unuia dintre ele. Pe pagina respectivă era imaginea unui imens salon de primire cu lambriuri albe, ticsit cu mese și scaune vechi de culoare albă, lămpi din sticlă În stil Deco și vaze pline cu liliac. Sub fotografie scria: „Ines de la Fressange, designer de modă, Districtul Elysée“. Pe post-it, Milton scrisese În grabă: „Îmi place pardoseala din parchet cu model lat, imitând coloana vertebrală a heringului.“ Realizam perfect că eram hărțuită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu un Încântător dormitor de oaspeți. O canapea mică, Împodobită cu bumbac alb imprimat cu trandafiri galbeni, era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul era de o perfecțiune delicată fals franțuzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind, vezi cum se zbate în ea, parcă dorind să nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rasei lui, pe care se străduia să și-l reprime. Ea spuse cu blândețe: — Sunt o scroafă. Ai stat aicea toată noaptea. El ridică din umeri a nepăsare. Ar fi putut fi un cămătar ce subevaluează un ceas sau o vază. — De ce nu? N-am vrut să fii deranjată. Trebuia să-l văd pe conductor. Pot să intru? — Evident. Este compartimentul dumitale. El zâmbi și nu fu În stare să-și reprime un gest de deschidere a brațelor, o ușoară Înclinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
născut șapte fii și trei fete. 3. Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe, și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază din toți locuitorii Răsăritului. 4. Fiii săi se duceau unii la alții, și dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănînce și să bea împreună cu ei. 5. Și, după ce treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pricină zăloage de la frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi. 7. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîine omului flămînd. 8. Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază. 9. Dădeai afară pe văduve cu mîinile goale și brațele orfanilor le frîngeai. 10. Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-o dată. 11. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc? 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mai multe străzi locuite. Pe una din ele, modernă cum rar întâlnești, se aflau câteva case, lăfăindu-se în soare, și casa Polovraci. În casa asta, mare, care atrăgea atenția, călătorului, încă de la distanță, locuiau șase persoane. Oameni mari: de vază, cu capetele tixite de cunoștințe și de știință, acumulată din fragedă pruncie și permanent amplificată, în ani, prin studii, prin experiență, prin practici normale și de bun augur. Mai precis: în două camere locuiau bătrânii mama și tata; în alte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
grijă personal să fii pedepsit. Promit că n-o să se mai întâmple. —Bine... răspunse Hiro Tavaeárii, care știa că nu mintea. Și vreau să-ți atrag atenția asupra încă unui lucru: pe Marara se vor afla mai mulți Arioi de vază. Coborî vocea, ca și cum i-ar fi fost teamă că l-ar putea auzi cineva. Să nu te lași convins de promisiunile lor! îl ruga. Să nu accepți niciodată să te alături lor! Tapú Tetuanúi rămase câteva clipe nedumerit, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și pe noi. Medităm profund de tot. Și Rex tot asta face. Deh, ca între înțelepți. Un ziarist pocăit Mircea Armașu era ziarist la un cotidian extrem de virulent, de caustic. Ziarul era renumit pe plan local și cîteva persoane de vază erau prezente mai tot timpul în paginile sale. Patronul ziarului era cel care dicta autoritar ziariștilor ce și cum să scrie și, mai ales, despre cine. Dintre toți cei care lucrau la făurirea cotidianului, Mircea s-a dovedit cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Înfășoară complet pînă te strangulează.“ „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea rămîi cinstit.“ „Acum am Înțeles că lumea trebuie să rămînă În nenorocirea ei pentru ca R. B. să-și poată scrie opera.“ „Am spart toate oglinzile, ecranul televizorului, vazele de cristal, Ca să-mi ucid narcisismul. Unde e bătrînul Freud să rîdă de mine“. Funia salvamontistului era prea scurtă și rănitul a trebuit să mai aștepte o zi și o noapte În prăpastie. Aci auzea glasuri, aci foșnete și rostogoliri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
domnului D. Împlinește 42 de ani. Primii musafiri au și sosit cu nelipsita sticlă de vodcă Moscovskaia și cu clasicul buchet de garoafe. Doamna E. agită aerul În cele trei Încăperi Într-un perpetuum mobile, schimbă caseta, pune florile În vază, răspunde la telefon, aduce de la bucătărie platouri noi cu lacherdă, limbă În aspic, pateuri cu ciuperci. Pe servanta veche din lemn de cireș sculptată În motive florale, se află cele douăsprezece pahare de cristal cu picior Înalt negru - amintire de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]