3,889 matches
-
unirea firii omenești cu firea dumnezeiască este „neîmpărțită, nedespărțită, neamestecată și neschimbată”. Monahii trăiesc cu darurile care cad din mâna lui Dumnezeu. Ce l-ar putea despărți pe Făcător de istoria plăsmuirilor sale? Privind creația în palma Creatorului, monahul vede veșmântul de lumină al începuturilor, când toată făptura cânta bucuria odihnei întru pacea Domnului. Monahii și monahiile participă la liturghia cosmică a îngerilor. Hrana lor permanentă este Cuvântul lui Dumnezeu. Desfătarea în rostirea numelui lui Iisus se prelungește în bucuria nepieritoare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de asemenea demonstrată, într-un chip foarte ciudat, de aripa laterală, ale cărei oase corespund aproape exact oaselor mîinii omenești, cu excepția degetului gros. Această aripă are patru degete osoase: arătătorul, mijlociul, inelarul și degetul mic; dar toate sînt ascunse în veșmîntul lor de carne, așa cum degetele omului sînt acoperite uneori de o mănușă. „Oricîtă indiferență ne-ar arăta uneori balena, nu se poate spune că ea nu se poartă cu mănuși față de noi“, zicea într-o zi pișicherul Stubb. Din toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o dă jos și, după ce taie o bucată lungă de vreo trei picioare dinspre vîrful ei ascuțit, face la celălalt capăt două găuri în chip de mîneci și se vîră el însuși înăuntru. Iată-l pe „tocătorul“ nostru îmbrăcat în veșmîntul clasic al cinului său, veșmînt păstrat din vremuri imemoriale, care va fi unica lui protecție în timp ce va oficia slujba specială ce-i revine. Aceasta constă în tocarea bucăților de grăsime pentru cazane - tocare ce are loc pe un ciudat cal
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
taie o bucată lungă de vreo trei picioare dinspre vîrful ei ascuțit, face la celălalt capăt două găuri în chip de mîneci și se vîră el însuși înăuntru. Iată-l pe „tocătorul“ nostru îmbrăcat în veșmîntul clasic al cinului său, veșmînt păstrat din vremuri imemoriale, care va fi unica lui protecție în timp ce va oficia slujba specială ce-i revine. Aceasta constă în tocarea bucăților de grăsime pentru cazane - tocare ce are loc pe un ciudat cal de lemn, instalat lîngă parapet
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cum marele leviatan e observat de departe, din vîrful catargului, cum e urmărit prin smîrcurile oceanice și ucis în văile adîncurilor; cum e remorcat apoi lîngă corabie și descăpățînat; și cum îîn virtutea aceluiași principiu care-i acorda odinioară gîdelui veșmintele celui decapitat) uriașa-i haină vătuită devine proprietatea călăului său; am arătat, de asemenea, cum, la timpul cuvenit, leviatanul e osîndit să fie fiert în cazane și cum spermanțetul, uleiul și oasele lui trec nevătămate prin foc. Rămîne să încheiem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
două laturi strălucitoare, balena arunca parcă o vrajă în jurul ei. Nu-i de mirare că unii vînători, fermecați și ademeniți de atîta frumusețe senină, se încumetaseră s-o atace, pentru a descoperi, însă, curînd, că seninătatea aceea nu-i decît veșmîntul unui uragan funest! Calmă, ademenitor de calmă, luneci tu, balenă, sub ochii acelora care te privesc pentru prima oară, fără să știe cîți au fost ademeniți astfel și omorîți de tine, mai înainte! Așa luneca Moby Dick pe apele line
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fulgerător. în clipa aceea, se-auzi un strigăt năpraznic: legat fedeleș pe spinarea balenei, înfășurat în saulele încolăcite, în care aceasta se încurcase și mai tare în cursul nopții trecute, putea fi văzut trupul pe jumătate sfîșiat al lui Fedallah; veșmîntul lui negru era în zdrențe, iar ochii lui scoși din găvane se uitau țintă la Ahab. Acesta scăpă din mînă harponul. Ă M-ai tras pe sfoară! M-ai tras pe sfoară! bîigui el, oftînd adînc. Da, partule, te revăd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fervent adept al naturismului, care-și justifica dorința de a trăi gol alături de ceilalți astfel: „Pentru că măcar așa suntem la fel cu toții, iar diferențele nu mai există”. În mod rațional, individul voia să vorbească de diferențele sociale pe care absența veșmintelor le făceau caduce, dar în mod inconștient, el căuta să anuleze astfel realitatea diferenței dintre sexe, pe care era totuși obligat să o recunoască intelectual. Recunoașterea perceptivă a unei absențe, oricare ar fi ea, nu există decât dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului, să-i dea consistență („dantele de sticlă belgiană, cristaline și reci”, sună caracterizarea lui Emil Isac). Veșmântul râvnit pentru aceste „miniaturi” și „oglinzi” duce gândul la o medievalitate uneori grațioasă, alteori semeață. Mai spontan, enunțul liric din ciclul complementar Cântece de leagăn, „vers de laude plecate”, este dedicat copilului, văzut, cu o ironie jucată, ca o făptură
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
și simțământul zădărniciei. Cea mai rezonantă și somptuoasă imagine a întâlnirii vieții cu nemișcarea o răsfrânge un personaj, Vicie, neguțătoare de aur și nestemate. Din bocceaua ei, destăinuită cu gesturi încetinite, după anume reguli și dichisuri, ies la iveală neprețuite veșminte de mireasă pentu Umurli. Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace adecvate, care îi susțin viziunea
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
strigăte”, „dansuri ale morții”. Personajele, rezumate la condiția lor categorială, adesea n-au nume. Ele sunt „un bărbat”, „un moșneag”, „un tânăr”, „un cioban”, „magul”, „întâiul”, „al doilea”, „al treilea zidar” etc. Conflictele migrează pe plan cosmic, eroii constituie doar veșmintele pasagere ale diverselor „stihii”, „principii”, „puteri elementare”, care se ciocnesc și-și dispută supremația. Piesele au structura dramelor „vestirii” (Verkündigungsdramen) sau „metamorfozei” (Verwandlungsdramen), proprii teatrului expresionist, adică prezintă prefacerea oamenilor în alții „noi”, altfel de cum erau până atunci, sub efectul
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
1973) nu este decât o încercare (mai mult conjuncturală) de a se integra unei colectivități, căreia, de fapt, nu-i aparținea: „Alăturea de oameni în toamnele pe creste / suim printre mulțimi izbânda vremii noastre / săpând în piatră nume și lepădând veșminte / cu ochi aprinși de steaua orelor albastre” (Printre mulțimi). Lumea lui C. apusese, iar tentativa eșuată de a se adapta alteia este evidentă când, în același volum, reapar laitmotivele liricii sale anterioare: singurătatea, sentimentul iminent al morții și, mai ales
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
decât din faptul că literatura aparține sferei frumosului. Educativ este frumosul iar lipsurile politice ale unei literaturi au dimensiunea greșelilor de ordin artistic. O «literatură de agitație», fără frumusețe, este și fără priză adâncă asupra maselor. Moralitățile seci, neîncorporate în veșmântul artei, sunt așadar și politicește de o calitate mai redusă. Raportul tovarășului Malencov atrage deci atenția asupra lipsurilor de ordin artistic (...). De unde vine impresia de fad pe care o produc unele scrieri literare, oricât de bine intenționate? În mod general
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
spus că în această perioadă naturalismul nu mai poate fi găsit în manifestările lui vizibile: interesul pentru instinct, pentru irațional. Naturalismul cu care mulți dintre scriitori au avut de dat înainte de 23 august o luptă grea, atacă acum, sub alte veșminte și înfățișări, părțile realiste din creația lor. De aceea multe opere din perioada respectivă au o înfățișare complexă, greu de apreciat din primul moment. Astfel, la început, critica literară a etichetat nuvela Ana Roșculeț drept «exemplară pentru ceilalți scriitori», «o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ani, zăpada, copacii... Se opri în fața unei case ai cărei pereți erau aproape neatinși, își aminti că era clădirea sovietului. Deasupra ușii, niște piroane încă mai păstrau câteva capete de frânghie decolorată de soare. Iar pe jos, scheletele acoperite de veșminte zdrențuite erau așezate sau culcate, străpunse de tulpini aspre și de frunze, înconjurate de inflorescențe largi și lăptoase, cu aromă de vin cald... Își petrecu noaptea în pătratul acela de trunchiuri de brad înnegrite, care încă mai delimitau, în mijlocul bălăriilor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ăsta câteva găselnițe tehnice. La un moment dat, ecranul se împărțise în două. În jumătatea din dreapta, secvența se derula cu încetinitorul, fixând soldații care se deplasau cu pași de somnambuli. Iar jumătatea din stânga, într-un ritm accelerat, arăta cadavrele în veșminte vărgate, care umpleau la iuțeală cu trupuri un cimitir. În secvența finală, aceste două realități juxtapuse își pierdeau contururile și se vedeau în transparență blindatele și soldații americani, în chip de eliberatori, în fața porții unui lagăr. N-ar fi trebuit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și printr-un sentiment de trădare și deziluzie. Lipsa de seriozitate a anturajului este sugerată de expresia «laș ca un iepure», ceea ce în contextul visului semnifică nerespectarea unei promisiuni, a unui jurământ, a cuvântului dat. Leopard Deoarece blana sa împodobește veșmintele zeilor, regilor și conducătorilor, leopardul este în special un simbol de noblețe. Dacă nu, simbolistica sa se poate suprapune parțial cu cea a celorlalte animale sălbatice (vezi Leu). Șopârlă Pentru că își schimbă pielea, șopârla simbolizează renașterea. În vis, reprezintă adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vii. Galbenul exaltă și iluminează, fără a întrista ori agresa, cum o poate face roșul. Constituie, de fapt, octava superioară. Corespunde planului celest și divin. Îmbracă un caracter sacru, care explică faptul că este regăsit într-un mare număr de veșminte religioase. Aliat cu roșul, simbolizează uniunea pământului (roșu) și a cerului (galben, culoare solară). În toate culturile, este expresia forțelor transcendente și cosmice. Galbenul mai evocă munca de transformare și de maturizare. Este asimilat cu recolta, secerișul, cerealele. Aurul are
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ale Protoevangheliei În registru iconografic. De obicei Însă vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care Îmi Îngădui să o citez aici, În traducere proprie: PASAJ RETRAS Vestea nașterii Mariei Ana s‑a Întristat foarte tare, și‑a azvârlit veșmintele de doliu, și‑a spălat părul, s‑a gătit În haine de mireasă și pe la ceasul al nouălea a coborât În grădină să se plimbe. Și văzând un dafin, s‑a așezat sub el și a Început să se roage
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
duh a lui Isus pe lumea cealaltă cu taina botezului. Botezul Înseamnă scoaterea omului vechi, reînnoit, din iad. Teologumena este reprezentată În iconografia ortodoxă, conform indicațiilor lui Dionisie din Furna, astfel: „Iadul, ca o peșteră Întunecoasă sub dealuri; Îngeri purtând veșminte luminoase Îi leagă cu lanțuri pe Belzebut, domnul Întunericului, și pe demoni, pe unii bătându-i, pe alții gonindu-i cu sulițe; câțiva oameni, În pielea goală și legați cu lanțuri, uitându-se În sus; multe lacăte și Încuietori sparte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
scos În evidență caracterul dacă nu revoluționar, cel puțin Îndrăzneț al versiunii „celor șaptezeci”. Termenii grecești folosiți pentru echivalarea unor termeni teologici ebraici atestă o voință profundă de subminare a autorității rabinice, devenită sufocantă. Cert este că, Îmbrăcându-se În veșmântul limbii grecești, gândirea iudaică a cîștigat În amplitudine, evitând riscul unei Închideri, sterilizante, În sine. Odată cu traducerea Sfintelor Scripturi Într-o limbă universală, iudaismul Însuși a devenit „universal”. Numai că acest moment de deschidere a fost urmat, cum spuneam, de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-lea și al XIV-lea s-a scris, parcă spre a oferi o lăuntrică echilibrare imperiului care începuse să se clatine, o literatură variată, deja atentă la modelele apusene și vizibil înclinată (în ciuda exagerărilor „puriste”, nu puține) către întrebuințarea unui veșmânt lingvistic accesibil, „democratic”. Existau, firește, genuri și specii predilecte, agreate, la fel cum erau altele - textele dramatice, de pildă - care nu stârneau nici un fel de curiozitate. Lirica religioasă are în Nicephoros Vlemmides, în Nicephoros Callist Xanthopoulos, în Markos Evghenikos ori
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
asemenea, epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la deal), constă mai ales în tălmăciri, prelucrări, localizări. Un titlu ciudat are satira filologică, în veșmânt alegoric, Divanul dobitoacelor filantropicoase, filodicoase și filopatricoase. În comedia de moravuri, B. anticipă, într-o măsură, pe V. Alecsandri. S-a jucat cu mult succes, la București, în 1845, piesa O bună educație, care persiflează ridicolul provenind din imitația de
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
soldați îmbrăcați în uniformă. Ostașii lui Verde Împărat stau cu antenele întinse către zări pentru receptarea oricărei vești aeriene sau pământene, naturale sau suspecte și gata de atac cu săbiile ascuțite spre dușmanii virtuali. Rândurile de usturoi, flăcăi însurăței în veșminte strămoșești, pe mărimi mai tinerești, cu rosturi de santinelă stau și ei de veghe sub bolta cerului proaspăt spălat de ultima ploaie de primăvară. Frunzele suprapuse ale verzelor ascund ceva esențial, mângâierea eternă, îmbrățișarea închisă în roade, întâiul bulb al
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
În mai puțin de un an, și educat În spiritul credinței ortodoxe. Biserica Adormirii Maicii Domnului, ai cărei preoți parohi se schimbau regulat, fiind toți trimiși la noi de Patriarhatul din Constantinopol. Toți veneau cu barba și autoritatea intacte, cu veșmintele brodate ale sanctității, și toți se săturau după o vreme - de obicei șase luni - de ciorovăielile din congregație, de atacurile personale asupra felului În care cântau, de nevoia constantă de a-i șușui pe enoriașii care se comportau În biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]