471,565 matches
-
în măsurătoarea unei adaptări în funcție de fidelitatea față de original. Regizoarea afirma într-un interviu că o ecranizare care se comportă ca un sclav față de roman, care încearcă să-i dea viață, e condamnată să plictisească spectatorul, cel puțin din punctul de vedere al scenariului. Woolf, care a fost contemporană cu începuturile producției cinematografice, era de părere că filmul nu poate trăi de pe urma literaturii, pentru că, fiind un mediu sincretic, are la dispoziție nenumărate simboluri pentru emoții pentru care proza nu a găsit încă
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
genul convențional de biografie (așa este romanul calificat de subtitlu), care punea pe primul loc realizările protagonistului. Singura reușită a lui Orlando - un premiu pentru poezie - e menționat fugitiv într-un monolog interior, ceea ce aproape determină cititorul să treacă cu vederea unicul succes al personajului. Care e "privat" și de Potter: în lungmetraj, lui Orlando doar i se acceptă de către un editor manuscrisul la care lucra de secole. Digresiune: înmulțindu-i erorile, Potter creează o breșă între spectator și personaj, temperând
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
apreciat de rege, acesta vrând să celebreze sfârșitul secolului acordîndu-i eroului Ordinul Bath. Or, dacă e să ținem seama de intertitluri, Orlando e ambasador încă din 1650, iar arhiducele apare tocmai la sfârșitul secolului XVII. Problematică din acest punct de vedere e și fetița protagonistei. Copilul s-a născut în timpul celui de-al doilea război mondial, dar are doar cinci ani în 1990. Oare nemurirea lui Orlando se moștenește? Liniile de separare dintre epoci sunt șterse și pentru că fiecare secol este
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
locuțiuni conjuncționale. Plus - preluat din locuțiuni străine, dar dezvoltînd în română noi valori și utilizări (provenite și din calitatea sa de nume al semnului aritmetic al adunării) - asociază cu ușurință, în limba vorbită, elemente și structuri diferite din punct de vedere morfo-sintactic, pe care cu greu le-ar putea articula alte instrumente lingvistice. În enumerații, plus (considerat în acest caz, de către dicționare și gramatici, adverb) introduce noul element al seriei, fără a mai respecta norma cultă de reluare a unei eventuale
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
unii vorbitori atribuie caracterul familiar al locuțiunii doar elementului asta, pe care îl elimină substituindu-l prin aceasta; rezultatul este un pedantism semicult, și mai puțin recomandabil: În plus de aceasta, cred că organizațiile proprietarilor vor trebui să aibă în vedere și alte tipuri de demersuri (romhome.org); "în așa caz Satana îi ia imediat lui Adam dreptul de împărat, plus de aceasta pune între Dumnezeu și Adam o vrăjmășie în veci" (crestinul.ro). Abuzul nu privește doar conectorii; substantivul plus
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
de influențe artistice și intelectuale Ťvechiť și Ťnoiť". Ipoteza "construcției cinetică" se confirmă pe ambele paliere ale demonstrației. Dar, deși bibliografia utilizată pentru Imaginarul spațiului privat poate primi câteva compliniri bibliografice utile (de pildă, în cazul idilei, e trecută cu vederea Microarmonia lui Nemoianu sau, în plan mai amplu, excelenta Istorie a vieții private a lui Duby și Aričs), prima secțiune a cărții este mult mai convingătoare. Caius Dobrescu delimitează aici patru compartimente ale "intimismului" eminescian ("idila manieristă", "feeria barocă", "complexul
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
înseamnă că am avea nevoie de o "zarzavatologie" pentru a înțelege textul respectiv. Însă Caius Dobrescu "sparge" adesea seiful poeziei cu ranga politicii, deformând textele pentru a le încadra mai bine în propria grilă de lectură. Rezultatele acestui punct de vedere, care se repercutează și în vocabularul analizei - autorul vorbește despre o "politică a iluziei" sau despre o "politică a alegoriei" -, conduc la suprainterpretări fanteziste: în Rugăciunea unui dac "reprezentarea unei lumi Ťconsistenteť, Ťomogeneť este marca unei intenționalități publice, orientată către
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
utilizate în scopuri politice, una din "politicile" imaginației rezidă tocmai în capacitatea sa de a transgresa ideologicul. Mai mult, chiar și fără a recurge la asemenea esențialisme estetice, o asemenea cale de lectură mi se pare păguboasă din punctul de vedere al "randamentului" lecturii: se pierde mai mult decât se "traduce". În al doilea rând, distincția public/ privat dezavantajează așa-zisa poezie "vizionară". Dacă, pe de o parte, Caius Dobrescu încearcă să "recupereze" o parte a acesteia înăuntrul perechii amintite, pe
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
nu e o scară spre cer, ca pentru toți ceilalți devotați ai înaltului, e un salt fără nici un fel de pregătire spirituală, o proiecție fizică direct în cer, fără nici o translație, fără nici o evoluție. Adevărul e, din punctul meu de vedere (și nu numai al meu, desigur), că există diferențe considerabile între poeți în năzuința lor spirituală și în capacitatea lor de expresie, în funcție de înălțimea până la care pot urca pe scara spre cer, în funcție de accesul spre mister, în funcție de sugestia și deschiderile
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
pentru că poezia argheziană suscită scepticismul în legătură cu religiozitatea sa. E notorie interpretarea manolesciană a lui Arghezi ca poet nereligios. Nu-i mai puțin adevărat că există alte interpretări care mizează pe religiozitatea poeziei argheziene, cel mai bine articulat fiind punctul de vedere al criticului craiovean Marin Beșteliu într-un volum din 1999, Tudor Arghezi - poet religios. Deși Ion Buzași își însoțește fiecare secvență (adică fiecare autor selectat) de câte o scurtă prezentare, interesantă ca argument și utilă ca motivație, nu dă la
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
e de bună seamă un text căruia vrei să-i cauți, fără teama că- ți agăți croșeta teoriei, device-urile narative. Un text "construit", și încă bine, amintind, pe departe (de dragul "arheologiei"...) de Zmeura de cîmpie (cu "rotițele" mult mai la vedere deci, firește, mai supărătoare), unde știința, topită, de fapt, într-o subiectivitate cu pretenții, era "marcată" strîns de-o viclenie a istoriei, de-o versatilitate a poveștii. Identitatea, măcar prezumtivă, a oaselor este, în definitiv, o funcție de vechime. Are, așadar
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
-și revedea tatăl pe patul de moarte, Will recâștigă ceva din magia acestor istorisiri și are o revelație: majoritatea lor sunt adevărate. Așa că le transmite din generație în generație etc... Filmul lui Burton e magnific, aproape suprarealist, din punct de vedere vizual, dar e mult mai "zaharisit" decât producțiile sale anterioare. E clar că filmul are drept public țintă întreg familionul și vrea să fie agreabil mai mult decât original. Spre deosebire de Edward Scissorhands, nu simți niciodată că personajul e în pericol
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
fie agreabil mai mult decât original. Spre deosebire de Edward Scissorhands, nu simți niciodată că personajul e în pericol sau că nu va reuși să facă ce își propune. Filmul nu depășește statutul de basm ceva mai rafinat decât din punct de vedere vizual. Și tocmai aici e hiba, pentru că pentru publicul de multiplex va părea exagerat, iar pentru cinefili, exagerat de - vorba unui american - "decafeinizat". Jos pălăria însă pentru actori, lungmetrajul beneficiind de distribuție de nume mari, la cei doi thespieni protagoniști
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
filmul e claustrofobic. Cu toate astea, lungmetrajul a fost nominalizat BAFTA (2004) la o categorie oarecum obscură: "Premiul Carl Foreman pentru cel mai promițător debutant". Nominalizarea îi era adresată lui Jenny Mayhew, scenarista filmului. Acest lungmetraj are, din punctul de vedere al scriiturii și documentării, câteva merite clare. Primul are de-a face cu istoria: Commonwealth-ul a fost unica perioadă în care Marea Britanie a încetat să fie monarhie. Totuși, e totodată o perioadă asupra căreia s-au aplecat puțini regizori. Dar
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
mai adesea își orientează raționamentul spre câte o scenă din teatrul lui Caragiale, mult mai rar spre posibilele efecte ale acesteia în societate), dar pe care, probabil, o găsește mai bine adaptată la viața politică românească. Din punctul meu de vedere primul Toader Paleologu se potrivește vizibil formulei lui Raymond Aron ("spectator angajat"), în vreme ce al doilea se apropie periculos de tare de condiția de jucător în arenă. În vreme ce comentatorul de politică externă se simte foarte confortabil în hainele sale, analistul scenei
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
a Gabrielei Duda. Fapt e că studiul prin care Nicolae Bârna își prefațează cartea, ne-a convins și ne-a cucerit prin acuitatea lucidă a abordării și eleganța scriiturii, relevându-se ca o sinteză documentată, o decantare a punctelor de vedere la zi despre acest complex fenomen artistic novator, chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
întotdeauna regulile genului, astfel încît niciodată nu poți ști cu certitudine dacă ele sînt reale sau imaginare. La fel tentația sa continuă de a scormoni în cotloanele cele mai ascunse ale societății, în căutarea secretului unor personaje insolite - unele la vedere, cum ar fi cerșetorii sau nebunii - despre existența cotidiană a cărora nu prea avem timpul și nici fantezia să ne punem prea multe întrebări. Ideea unei cărți despre gîndurile, regretele și speranțele celor aflați în secția condamnaților pe viață din
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
în suferință. Eu voiam să anulez realitatea insuportabilă, să refac lumea, sau măcar s-o modific puțin, după o imagine estetică născută în mine prin confruntarea cu tot ce era urât în timpul în care am trăit". l Interesant punctul de vedere al unui medic, într-o conversație bogată cu Marta Petreu, despre Decalog, prof. dr. Dan Vlăduțiu, despre Decalogul unui medic. "Să nu lași niciodată să-ți scape un cuvânt nelalocul lui - pentru că poate să influențeze psihicul unui om până la sfârșitul
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
cu privire la auto-recenzia mea schițată nu de mult în R. l., apărută datorită inteligenței, zic puțin, zicând strălucită, a directorului Nicolae Manolescu, critic de bază al literaturii române. Sigur, Mecanica lacrimilor fusese, omenește vorbind, doar o glumă, iar din punct de vedere literar, una cred că bunicică.... Soarta, norocul, hazardul, cum vreți, face ca această auto-recenzie, un fleac, la urma urmei, să fi avut un ecou puternic taman în Teleorman, teritoriul lui Moromete... Același noroc intervine la țanc, și de astădată, determinând
O promisiune ținută by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11817_a_13142]
-
cum, la un moment dat, individul devine perfect conștient de bogăția lui interioară. Și atunci inefabila Ťviață interioarăť e folosită cu abilitate în societate, căci individul - conștient de valoarea celor acumulate - nu se va sfii să-și impună punctul de vedere, nu se va sfii să ceară satisfacții pe măsura sensibilităților înmagazinate. Individul e gata să ceară o funcție pe măsura dramatismului lui..." (Teodor Mazilu, Ipocrizia disperării, Editura Albatros, București, 2002, pag.7) Cam acestea ar fi trăsăturile de caracter succinte
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
în tentativa de a se apropia de esența lucrurilor, ci și atunci când, genial, a aruncat punți peste timp. S-a născut pentru puțin artistul care se gândește numai la vremea sa. Pe cei ce vor veni să-i ai în vedere, par a spune sculpturile lui. într-o expunere de mare artă, pe socluri ce țin în echilibru linii, forme și suprafețe cu aerul din jur, ceea ce vedem afirmă mai mult ideea de muzeu de artă ca sursă de încântare și
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
ceafă, de piept.// și dorm acum pentru că mîine urmează/ și mîine să dorm și în molusca pernei/ nu mai contează dacă eu sînt eu sau eu// salteaua se umflă și mă scufundă încet în/ întunericul ei dulce, fără speranță, fără vedere,/ se-nchide deasupra și se lipește ca un plic la căldură,/ placenta cearșafului abia mai îngăduie răsuflarea// și mircea strigă trezește-te, dar eu nu-l mai aud/ trezește-te, zice, dar eu nu./ la ce m-aș trezi și
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
Alexandra Olivotto Uităm să ne uităm la peliculele canonice și analiza e trecută cu vederea în favoarea unei frumuseți care depășește înțelegerea. Există multe lungmetraje, care, ca și anumite cărți, ajung să fie citate mai mult decât sunt citite. Așa că aș dori să "citesc" un film canonic, inundat de adjective și preamărit de fiecare dată când
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
redempțiune și inspirație". Singura obiecție pe care aș aduce-o e că misticismul nu mi s-a părut "oblic" (adică indirect). E tratat prin intermediul metaforelor, firește, dar e totodată foarte explicit, permează până și compoziția cadrelor. Totuși, din punctul de vedere al cinematografiei, filmul nu se poate numi ortodox. Procedeele tradiționale se îmbină cu cele inventive, destul de rare în vremea în care filma regizorul. Panoramează des (camera se mișcă orizontal, de obicei de la stânga la dreapta), folosește unghiurile înalte (o aluzie
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
la un Creator care stă și privește cu mâinile în sân, indiferent la cruzimea de pe pământ?) și travlingul lent din interior către exterior sau viceversa pentru a sugera continuitatea dintre om și mediu. Are întodeauna cadre lungi din punct de vedere temporal și mișcări de cameră elaborate, încete pentru că, în viziunea lui (dezvoltată în cartea Sculptând în timp), cea mai importantă dintre posibilitățile cinematografiei e aceea de a captura durata. Folosește însă și panoramarea nefirească, de la dreapta la stânga, pentru a sugera
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]