279,258 matches
-
citire). În genere înregistrăm o fantezie infantilă, o revărsare de asocieri nu atît bogate cît de-o ingenuitate plastică în ciuda aspectului sofisticat, placată pe senzații, precum atestatul unui contact primordial cu lumea. Nesățios a o îmbrățișa cu toate simțurile, poetul vine în întîmpinarea lumii cu salutul său imaginativ: "omul galben se ridică încet în levitație./ omul albastru se sparge seara pe caldarîm./ omul cîrtiță ronțăie încă adevărul/ strecurat în pămînt.// sare peste arșița de duminică/ direct în ploaia de luni dimineață
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
să fie - de la sine - apanajul unui număr restrâns de poeți. Nu trebuie să fii neapărat Brumaru, dar e evident faptul că nu oricui îi e dat să scrie bine cu aceste, în fond, delicate cuvinte. Pentru că potențialul lor poetic nu vine din rezistența la prejudecată și pudibonderie. Libertatea de a le folosi nu înseamnă, până la urmă, nimic. Cum o faci e însă esențial! În fața meșteșugului poetic, statutul lor lingvistico-expresiv e perfect egal cu cel al cuvintelor așa-zis decente. Se vede
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
poezia primei perioade, critica a vorbit atunci de căutare. De fapt, erau ultimele zvâcniri. Volumul era inegal și o oarecare derută în construcția lui ar fi trebuit să-i dea de gândit autorului. Spunea Coșovei atunci într-un Poem: „A venit în sfârșit vremea să-mi termin și eu poemul. / Acum, chiar acum (numai puțin, vă rog - înccă puțin, vă implor) / cu poemul acesta îmi voi câștiga viața, / El a și fost, poate a și trecut..." Ei bine, Coșovei a continuat
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou, irezistibil, de frumoasa solitară. Îi zâmbește, iar ea îi întoarce zâmbetul. Eu mă enervez de-a dreptul și îi reamintesc că am venit la San José ca să scriem un scenariu. Mai adaug și că-mi displace atitudinea lui de macho, de fustangiu; Luis se supără și-mi răspunde că dacă îi zâmbește o femeie, e de datoria lui de cavaler să-i întoarcă
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Gheorghe Ceaușescu Îmi mărturisesc păcătuirea: deunăzi gândeam în loc să muncesc, de pildă bătând cuie pe unde s-o nimeri. Și, cum gândeam, mi-a venit în minte o poveste veche care mi s-a părut instructivă. S-a întâmplat cam în anul 70 i.d.Cr. Până de curând Roma fusese sub dictatura lui Sulla, o dictatură dură care favorizase o oligarhie hrăpăreață. După retragerea dictatorului
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
arată cum un tinerel necunoscut a reușit să obțină condamnarea unui om valoros, care a făcut mare avere, care se bucura de prietenia și sprijinul șefului statului, care a fost excepțional de generos cu judecătorii? Cine știe ce idei neprincipiale le pot veni tinerilor noștri citind asemenea texte. Poate că vreunul dintre ei se va inspira din Cicero și cine știe ce descoperiri ar putea face care să știrbească prestigiul scumpei noastre patrii. Așadar, în regim de urgență latina trebuie eliminată definitiv din școală Și
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
la noi este, astfel, oarecum nedreptățit. Rezumatul istoriei românești, oferit de autorul București-ului, după Xenopol sau Iorga, ar încorpora și ideea morandiană despre o Românie zid de apărare contra invaziilor barbare ale Orientului, iar imaginea lumii românești cu care vine în contact, diversificată și pitorească, schițată cu evidentă simpatie, ar prelungi mai mult sau mai puțin manifest și unele clișee de gândire ale prozatorului-diplomat. Cercetătorul nu uită citind ecourile din presa vremii că viziunea scriitorului francez asupra Bucureștiului și a
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Cum am putut avea o asemenea infatuare, nu știu. Acum, cu deplină responsabilitate patriotică și cu facultățile atestate de medicul meu de familie expert în evidențe contabile, pot să spun că mi-e rușine de propria mea nerușinare și îmi vine greu să recunosc, dar sufăr de un conservatorism văr primar cu prostia și de un simț al divertismentului, al cărui izvor se pierde undeva între Renaștere și Evul mediu întâmplător de Romulus Guga. Ce mai e și asta? Nimic, dragul
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
și nu-i mai dăduse drumul multă vreme. Atunci, fostul comisar le atrăsese atenția celor ce îl băteau că e dreptul lui să se apere oricând, dacă-i tratat astfel. Tot de atunci, prin oricare închisoare trecea, se menționa când venea vorba de el: "Atenție, Duțu mușcă!"... A cunoscut pe toți intelectualii de seamă ai țării închiși în acei ani. A reprodus tot ce auzise în pușcărie, prelegerile ținute, ascultate, transcrise cu o fidelitate dramatică a memoriei, schițând portrete cu o
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
scrie cum a rămas fără doi corespondenți locali în mai puțin de o lună. Unul dintre ei a demisionat pentru a deveni șomer. Îl ține socrul acasă, dintr-o afacere care merge nici prea-prea, nici foarte-foarte. Întrebat de Nistorescu de unde vine generozitatea socrului, corespondentul i-a explicat că e vorba de un calcul de rentabilitate. După ce i s-a zis socrului de la județ, de la partid, că dacă ginerele mai scrie la EVENIMENTUL, "îi trîntesc control după control, îl ard la contracte
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
că urmăresc avantaje sau că tânjesc să-mi satisfac orgoliile așa cum în sinea mea îi taxam, de fapt, pe alții Am oroare de înregimentări, de grupuri și organizații (vizibile sau secrete), și nu pot uita, în ruptul capului, că „partid" vine de la „parte", adică de la încrengături de interese cât se poate de jenante: putere, bani, influență. Sub comuniști, n-am putut înțelege în ruptul capului cum o șleahtă de slugoi se mândreau cu titulatura de activiști ai partidului, că „propagă" învățăturile
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
o vreme în Franța cad în stîngism și în filosocialism cu o candoare greu de înțeles după experiențele tragice dintr-o Românie comunistă. Să zicem că intelectualilor francezi le-ar fi trebuit o lecție istorică de acest fel ca să le vină mintea la cap, dar românii, care au primit-o deja, de ce ar mai avea nevoie ca să se înțelepțească? l În revista 22 nr. 688, două interviuri cu directorii-patroni ai unor importante edituri românești: dl Silviu Lupescu de la Polirom și dl
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
este și sursa impresiei despre care vorbeam mai sus: prea mult din profesorul de română transpare din rândurile cărții și prea puțin din criticul literar a cărui voce originală ne-am aștepta să o auzim. Disocierea între cele două categorii vine, după cum știți, de la Călinescu și, deși în multe cazuri nedreaptă și jignitoare, surprinde totuși cel mai bine condiția cărții de față. Domină aici formulările descriptive, subtilitățile „de bun-simț", aprecieri critice valabile dar catacretice, într-un cuvânt, tot ce ar trebui
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
ceea ce Adorno ar numi reacțiunea experimentalistă a seniorilor, care asigură justețea drumului ales și puritatea mesajului. Un mare corifeu al muzicii pop, Peter Gabriel, amintea într-un interviu despre jocul "murdar", lipsa de scrupule muzicale și totalul dezinteres al "noilor veniți" față de "morala" profesională a cântărețului de muzică pop. Iar răspunsul său era un nou album, care plusa în zona experimentală. Bineînțeles că albumul nu a avut mare căutare decât în rândul cunoscătorilor, deși inovațiile acustice erau remarcabile. Peter Gabriel e
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
sa scriere, o conferință ținută la Cambridge (Massachusetts) fusese receptată în America ca începutul unei ere noi. Despre "Cărturarul american", cum avea să fie cunoscută, se spusese că marchează momentul ieșirii de sub tutela britanică în plan cultural, și, prin urmare, vine în continuarea textului prin care Statele Unite ale Americii și-au proclamat independența față de Anglia în 1776. O declarație de independență intelectuală a fost considerat și eseul "Încrederea în sine." Apariția unui al doilea volum, Eseuri, seria a doua (1844), a
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
-te în tine" o temă predilectă, explorînd-o din multiple unghiuri. O observație se impune, totuși. Probabil că și fără Emerson, literatura americană ar fi cunoscut, în mare, o evoluție asemănătoare, fiindcă nu filiația este determinantă în creația unui scriitor. Inspirația vine din multe părți, afinitățile sunt numeroase, cultura în ansamblu are un cuvînt greu de spus, iar limbajul dispune de o forță modelatoare deloc neglijabilă. Ceea ce nu înseamnă că importanța lui Emerson ar fi mai mică decît am încercat să arătăm
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
cu ideea că în țara noastră una e democrația despre care se vorbește și cu totul alta democrația care se întîmplă, românul care își împarte existența între temeri personale că mîine ar putea fi mai rău, speranța că totuși va veni o zi mai bună și informațiile pe care le primește din presă, preferă varianta optimistă. La prima vedere s-ar putea spune că omul obișnuit îl creditează pe demnitarul care își declară averea, din pura și stimabila dorință de a
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
pe de rost/ lumile pe sub voi pe sub lumi corurile/ o să fie o singură voce și numai una". Cel ce vorbește în poezie pare conștient de puținătatea forței care-i animă apelul la un fel de solidaritate problematică, sumă de anxietăți, "vine o neliniște/ a fost și la tine/ acum e la mine? asociere de așteptări dominate de același sentiment de incertitudine, care se impune dincolo de imperativul învățării, ca pe un slogan, a datoriei de a comunica: "ține minte că faptele tale
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
ale mele/ într-o rețea/ care ne poate salva/ sau ne poate mânca/ ești un frate al meu și împotriva voinței tale/ împotriva oricărei reguli drepte/ te țin în minte te leg de mine/ să vedem să aflăm împreună ce vine". Un prezent nesigur se prelungește astfel într-un fel de incert viitor, de vreme ce individul nu-și mai poate asuma singur un "destin" tare, ci transferă mai degrabă responsabilitățile asupra seamănului său, care poate fi și femeia iubită, cu aceeași nesiguranță
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
frățiori ai ei, gemeni. Nu vrea să iasă din odaia maică-si cuprinsă de chinurile facerii. Bunica încearcă s-o dea afară amenințând-o cu un cocean era pe la culesul porumbului. Ea țipă, nu se lasă, vrea să vadă cum vin. După un an și ceva de la naștere, mama celor doi gemeni, săracă, îl împrumută pe unul din ei unei surori mai mari care nu a avut copii și care trăiește, singură, în Ungaria vecină, după ce bărbatul i-a murit. Timp
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
germană, sub comanda trufașului general Brandenstein, pogorâse asupra Îndoliatei Cetăți de Scaun a Iașilor, ca un stol de corbi. Peste defecțiunea rușilor Înnebuniți de alcool și duhul otrăvitor al răzvrătirii, peste lipsurile și mizeriile de tot felul, marasmul și descurajarea veniseră ca o ultimă lovitură a destinului să ne Încovoaie grumazii, răpunând și cele din urmă nădejdi. Întovărășeam un prieten, În altădată liniștitul cartier al Tătărașilor, turburat acum de chiotele răgușite ale ostașilor Împărătești. Pășeam abătuți prin zăpada moale și fără
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
putință ocoleam străzile principale, pentru a nu fi silit să salut ofițerii nemți. Fulgi mari cădeau molcom pe acoperișurile joase. Cotind pe-o ulicioară pustie, zăresc În pragul bisericii un preot Înalt. Pregătindu-se să intre. Nu știu ce-mi vine și mă iau după el. Un impuls ancestral, nevoia de-a auzi o vorbă de Încurajare, cine știe? Îmi zice: -Ce dorești, fiule? -Să mă spovedesc, părinte. Caut ispășirea păcatelor și duhovniceasca sfinției tale binecuvântare. Ai ucis? -Da! -Rău! Nemți
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
să te chem la Curtea Marțială! Vei fi Împușcat ca un câine! E o rușine să mai porți uniformă! La zid, la zid! Credeam că a Înnebunit popa. O șterg. Dascălul se ia după mine: -Bine, domnule locotenent, cum Îți veni? -Dar ce-am făcut? -Ăsta nu e popă, domnule. -Cum? -Ăsta e domnul profesor Iorga. S-a Îmbrăcat așa de frica nemților. Camaradul meu surâdea nostimei amintiri: -Și cine crezi că făcea pe dascălul? -Făgețel? -Ai ghicit! Păstorel a realizat
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
toată recolta de mere a trebuit să fie anulată/ dar pana a fost blestemată/ să trăiască prin trudă să/ mănânce albeața foilor/ și să nască rar câte-un vers/ în dureri de teamă că mâine/ n-o să mai poată naște/ veneau din buzunarele dimineții/ dar dimineți nu prea erau/ veneau fachiri să-și treacă/ versul prin ochi prin buze/ prin moarte". Senzație de lucru nu numai nedus până la capăt, ci și de lucru prost făcut, cu sugestia abia ghicită, dacă cititorul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]