3,381 matches
-
din care nu și-ar putea tăia o felie decât un vrăjitor din O mie și una de nopți. VASILE GÂRNEȚ: Pavilionul României e situat pe strada 17 Est. Ceea ce văd nu-mi place - o construcție de metal acoperită cu verdeață - și nici interiorul nu mă încântă. Ideea de a construi un ansamblu ecologic e bună, dar realizarea lasă de dorit. Mult spațiu gol, nefolosit, care parcă se cere umplut. Fata care întâmpină oaspeții și care înmânează pliante și oferă explicații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
află la sud de capitală. Peste o oră, voi ajunge, voi vedea, îmi voi înmuia un deget în apa sfântă și voi striga Victorie! Viraj după viraj, cu mâna streașină la ochi, pândesc apariția în zare a unui pâlc de verdeață anunțând un thalweg de viață în valea de un blond spălăcit, cu bucuria crispată a celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui sub chipul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plastic, un rău pandemic, ele țin de civilizația supermagazinului. Bitumul și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână în mână cu imitația și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
parvin odată cu decorul și cu persoanele. Fiecare orășel, fiecare proeminență a solului galileean înaintează înspre pelerin cu aspectul intimidant, maiestuos și rustic al personajelor din catehism: căsuțe de cărămidă arsă cu șarpanta din lemn, acoperiș plat de argilă năpădit de verdeață, băncuța înzidită în perete, apostoli în ținuta tradițională (barbă scurtă, tunică de lână până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
blândețea toscană și primăvăratică a muntelui Fericirilor, o culme melancolică și încântătoare, cu covorul său de violete, de părăluțe și de asfodele (cel puțin așa le-am identificat eu, de la distanță) care urcă până în vârf unde, în mijlocul unui pâlc de verdeață, în spatele unui dublu șir de palmieri și de eucalipți, se cuibărește o bisericuță elegantă cu cupola ocru-roz și cu ziduri albe, proprietate a franciscanilor. Acest peisaj cochet și cuminte se acordă cum nu se poate mai bine cu promisiunea de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unele înspre Mecca, celelalte înspre Templu): niște paralelipipede de piatră lipsite de ornamente, înghesuite unele în altele. De departe, ele par a forma un mozaic de plăcuțe albe, dalele fiind apropiate. În partea de răsărit a acestor versanți lipsiți de verdeață, pietrificați și la aceeași înălțime, un cadrilater de copaci cu frunze întunecoase, roșcovi, măslini, eucalipți și mai știu eu ce, din care apar ici și colo bulbii unor biserici, clopotnițe și cupole aurite. Ca o oază de răcoare și de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
țara lui Isus, Muntele Fericirilor e un buchet rotunjit și toscan, de culoarea macului de câmp și a narcisei galbene. Muntele Nebo, din țara lui Moise, în Iudeea, e un munte pleșuv și povârnit, cu stânca și grohotișul neumbrit de verdeață. Două medii, două climate, două temperamente. Blândețea umedă contra uscăciunii abrupte. Canonicul rotofei și profetul cu față colțuroasă... Clișee, mi se va spune, dar care, în fața grădinii de pe Muntele Măslinilor, se impun cu o claritate specific fotografică. * * * În grădina agoniei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
convingător a fost plantat, cu solemnitățile de rigoare, în 1964, de către papa Paul al VI-lea. O atestă inscripția de pe o tăbliță. Este măslinul cel mai înalt în grad, dar nu-i fie cu supărare magisteriului, în materie de urme, verdeața e redhibitorie iar autoritatea inoperantă: numai fosilele anonime prezintă încredere, iar cele mai modeste sunt și cele mai convingătoare. Vreau adică să spun: semnele pe care pământul și timpul le-au exsudat trudnic din adâncurile lor în atâta amar de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
veche. Aici Licinius pe vremea lui Constantin cel Mare, a introdus din nou păgânismul. S-au găsit pietre funerare cu inscripții din care se vede că Licinius ridicase iar la mărire cultul soarelui. Acum câteva culmi cu buchete mărunte de verdeață. Apoi, pe dreapta, Mahmudia: sat pe care noi l-am primit de la Turci ca urbe. Are un polițai ș-un vardist, dar nu-i decât un sat de 2000 de locuitori. Moschee, biserică. Mori de vânt. Arbori. Trăesc aici toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crește. Vedem un pâlc de iarbă țăpoasă și tare din care împletesc Rușii pălării. Tufe mărunte de ierburi bolnave. Cadavrul unui cal, calcinat de soare, uscat de vânt, pe jumătate îngropat de nisipul sărat. Și vedem în sărăcia aceasta de verdeață și o sulfină o arătare veselă parcă-o amintire în acest pustiu. 24 Iulie De la Sfântul-Gheorghe, sau Caterleț cum îi zic Rușii, ne întoarcem până la canalul Dunavățului. Apucăm pe canal pe o căldură cumplită, căci vântul între stufării și sălcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca toate morile de apă. Acestea însă sunt de piatră, au un aer de vechime, și sus odăiți cu gratii și foișoare. La malul mării curg cișmele în jghiaburi de piatră. Și tot țărmul în partea aceasta e împodobit cu verdeață și pomi. Se văd mai ales plopi uriași. Bae în apă călduță. Se vede orașul în trepte până în partea cealaltă unde căsuțe mici de piatră stau grupate foarte pitoresc, însă pe un fond gol și alburiu: acolo stau turci ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spărgându-se lângă țărm. Departe, la miază noapte, în ceață, se vede Caliacra. Acolo ne ducem. Drum îndărăt. Mori de apă la marginea satului Ecrenè. Copii care țipă bucuroși la trecerea automobilului. (Am uitat de căsuța curată, împodobită înlăuntru cu verdeață, a grănicerilor. Acolo trăiesc șapte oameni, cu cinci paturi, pentrucă doi sunt totdeauna în picioare, unul sentinelă, altul în patrulare.) Suim îndărăt dealul și pe platou direct la Cavarna, pe deasupra Balcicului. Orășel cu bună gospodărie. Primar, un bulgar harnic, om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
șale pe sapa cu coadă scurtă. Bratislava. Impresia de curățenie și rânduială. Grădini și vii. Căsuțe mici de scândură, ca pentru copii, în mijlocul viilor. Dealuri și văi împădurite. Drumuri albe, pietruite, spălate de ploi. Berării și popicării la umbră și verdeață. Maluri nalte; tunel lung chiar la plecarea din stație. Pomi roditori în lungul liniei ferate. Măcieși în floare și răsuri. Câțiva pini maritimi, hirsuți și morocănoși. Dealuri pietroase, cariere de ciment. Răzbatem iar în valea Dunării. Viena, Linz. Tot traseul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi răspund eu în ruseasca mea și el se bucură... Ne înțelegem să facem o partidă de pescuit, duminică, într-un lac cunoscut de el. În 1935 o stațiune specială de mașini și tractoare crease în jurul Stalingradului o zonă de verdeață în imensitatea stepei aride. Se plantaseră 4000 Ha. păduri, livezi, vii. Plantațiile acestea au fost distruse în timpul invaziei naziste. Pe mari întinderi roadele muncii oamenilor sovietici au fost prefăcute în scrum de barbarii civilizației; hitleriștii au dărâmat și incendiat 70
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se află culturile de cereale, până în inima gospodăriei, în grădină: „Seară de cu seară,/ Prin verde secară;/ Noaptea miez de noapte,/ Tot prin grâne coapte;/ Mai înspre ziori,/ Prin grădini cu flori;/ Dis-de-dimineață,/ Pe rouă, pe ceață,/ Pe mândra-i verdeață” (Voineasa - Vâlcea). Apropierea de nucleul vieții cotidiene vine odată cu răsăritul, invazia fiind progresivă și iminentă. Efectul poetic este dat de acumularea substantivelor din descriere, coborârea cerbului din munte fiind asemenea unei avalanșe ce înghite succesiv spațiile. Planul vegetal (jefuit periodic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
constituie un grav dezechilibru. O altă colindă de fată mare pune în scena lirică ipostaza acvatic - eterică a turmei de oi și statutul de soră a soarelui pentru fecioara vizată: „Colo-n jos, mai jos,/ Nu știu ceață-i, o verdeață?!/ Ba, zo, ceea că nu-i ceață,/ Ce-i turma lui Dumnezeu-/ Pecurariu-i Sfântu Soare/ Cu soru-sa cea mai mare./ Soru-sa cea mai mare./ Soru-sa din grai grăia:/ -Dă, frate, turmancoace/ Că grei nori de ploaie-ș vin./ - Ba, zo aceea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puteri. Te Întărești, te sfințești. Am mulțumit pentru toate și am plecat. Muntele Tabor Muntele Tabor este deosebit de frumos, Înălțător și sfințitor. El este În formă de con și cu o Înălțime de 588 m. Este frumos Îmbrăcat În multă verdeață. Multe soiuri de copaci: brazi, platani, măslini, lămâi, portocali și alte soiuri. Și multe flori, fel de fel, care mai de care, parcă se Întrec În coloritul lor atât de frumos, și cu un parfum de te Îmbată mireasma lor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Iordan, la o distanță nu prea mare de Cana Galileii, suntem cu toții bucuroși și binedispuși de câte am văzut. Autocarul a oprit la o distanță de vreo 30 m de râu. Este o priveliște foarte frumoasă. Mult șes cu multă verdeață, copaci de multe feluri cu stoluri de păsări care se Întrec În cântul lor. Sunt și câteva clădiri cu magazine. Iordanul este un râu frumos și liniștit care trece agale, mi se pare că spre răsărit. Pe malurile râului sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ne roagă să umblăm și să vorbim cât mai Încet ca să nu deranjăm rugăciunea. Intrăm În clădire, unde-i mormântul, aprindem câteva lumânări, ne rugăm În taină și ieșim. În En-Karem sunt munți Îmbrăcați În vegetație. Sunt frumoși și multă verdeață este. O priveliște minunată Între doi munți. Și Între ei curge un râuleț. În acest sat găinile fac ouă mari și toate ouăle au câte două gălbenușuri. Se spune că dacă găina este vândută În alt sat nu mai face
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a ajuns o sfântă. Să ne Învețe și pe noi cum să ne plângem păcatele și cum să-L iubim pe Domnul, așa cum a făcut ea. În curtea mănăstirii este o peșteră, camuflată cu o ușă acoperită de flori și verdeață, nici nu se observă. Ne-a deschis ușa o măicuță și-am coborât vreo patru trepte. Acolo era locul unde se adunau Mântuitorul și ucenicii de frica iudeilor. Doamne, ce ascunzișuri! Cum se adunau și se rugau lui Dumnezeu În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
printre care reconstrucția întregii rețele de conducte de aducțiune, n-au rezolvat însă problema aprovizionării orașului Huși cu apă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, funcționau șase piețe comerciale: Piața Sf. Nicolae, Pescăriei (lângă Sfinții Voievozi, pe strada Blănăriei), Lăptăriei, Verdețurilor (pe strada Ghica Vodă și pe strada Târgu Făinei), Sf. Dumitru și Primăriei. Comerțul hușean era concurat de o serie de târguri: Răducăneni (înființat în 1838), Codăești (1838), Hoceni (1846). Pentru a asigura populației satelor din nordul depresiunii Huși și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o soție și trei copii și arăta ca orice tînăr american obișnuit. Era și Martin, un puști chipeș, oacheș, de origine italiană. Fără țoale de fițe și figuri. Branșatul s-a mutat În subterane. Am Învățat noul vocabular al branșaților: „verdeață” pentru iarbă, „Îmbîrligat” pentru săltat de gardă, „cool”, un cuvînt bun la toate, indicînd orice lucru care Îți place sau orice situație care nu implică probleme cu legea. Invers, orice nu-ți place e „uncool”, nașpa. Ascultîndu-i pe tipii ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Înverzim și nimeni nu poate scăpa de o dependență de clorofilă. O doză și ești agățat pe viață. Ne transformăm În plante. * * * Tinerilor branșați pare să le lipsească energia și bucuria spontană de a trăi. CÎnd aud pomenindu-se de verdeață sau de marfă, se electrizează ca de la o doză de coca. Țopăie și zic: „Super! Omule, să băgăm mare! Să ne spargem!” Dar după o injecție se prăbușesc Într-un fotoliu ca un bebeluș resemnat, care așteaptă ca viața să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cântărite, în cantități satisfăcătoare; pâinea era suficientă, existau atunci 21 ocale de carne (ceea ce revenea peste 600 g carne de bolnav în ziua vizitei). Inspectorii observă că "pânea și carnea se cumpără de două ori pe săptămână", precum și faptul că verdețurile din curtea ospiciului, după afirmația intendentului, vor fi suficiente pentru un an. Bolnavii primesc mâncare bună: "mâncarea zilnic are supă de carne și un fel de bucate de carne, cu excepția zilelor de post". Exista chiar sistemul unei alimentații după preferința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
poezii ca Dorința, Pe lângă plopii fără soț ș.a. trebuie neapărat să-l vedem pe poet, pe Eminescu, ca persoană fizică (Dorința "deapănă un alt fir strălucitor din povestea iubirii lui Eminescu, retras și de această dată pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]