2,765 matches
-
și asemănarea sa, iar în ordine feminină decât femei instinctive și slabe, dacă facem o excepție pentru Ecaterina Boiu (Ioana Boiu, sic!, n.n.), eroina din Suflete tari, care nu e altceva decât o replică feminină a prototipului său masculin.85 Verdictul atât de subtil dat de Șerban Cioculescu ne îndreptățește o dată mai mult să fim consecvenți cu direcțiile și conceptele trasate de psihanaliza lui Jung. Convingerea noastră este că, cel puțin în contextul romanului Patul lui Procust, Ladima și Fred Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
eroticii lui Camil Petrescu, ignoră un artificiu foarte important, care ține de poetica personajului: și Ladima este îndrăgostit de d-na T. Scrisoarea pe care o lasă pe masă, înainte de a se sinucide, este un prim argument. Noi nu împărtășim verdictul cvasi-general că banii și epistola găsite de anchetatori erau destinate să abată atenția opiniei publice de la adevăratul mobil al gestului fatal (ne referim la falimentul financiar și deopotrivă moral al poetului care constată disperat că iubise o prostituată). Ne punem
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-l de ridicol: "Sărmane don Quijote! Se tem de tine leii, dar ți se agață de nas mâțele. De pisicile ce fug și nu de leii ce se văd în libertate trebuie să se ferească viteazul."197 În acest caz, verdictul lui Unamono ne face să descoperim o nouă reprezentare cu valoare arhetipală: faptul insignifiant, aparent inofensiv, poate deveni în realitate fatal. Ființele, cu cât sunt mai mărunte și anodine, cu atât sunt mai devastatoare. Să ne reamintim că Ladima este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
inclusă în textul piesei, conferă operei, în întregul ei, "un interes substanțial", adică moment de absolută revelație a adevărului, urmat de hotărârea irevocabilă de a acționa. Un alt motiv al nehotărârii protagonistului este chiar conștiința sa, măcinată de imagini și verdicte contradictorii în privința celor vinovați. Voința și, implicit, dorința de a trece la fapta vindicativă nu se declanșează decât printr-un declin în conștiință. Firește că o reprezentație dramatică substanțială nu e posibilă fără existența unui personaj substanțial. În acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de la Moldova"'"285. În schimb, a nutrit o aversiune profundă față de tată, avocatul Alexandru Sadoveanu, și încă din adolescență a rupt definitiv legăturile cu el. Din perspectiva acestei relații tensionate, viitorul scriitor pare a enunța, înaintea lui Eugen Ionescu, teribilul verdict: "Il n'y a pas des bons pères, c'est la règle!". Repudierea părintelui echivalează la Sadoveanu cu o ucidere a acestuia în inconștient. Nu e nici o exagerare aici, pentru că Freud demonstra încă din studiul Totem și tabu că trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
limitelor descrierii sau reprezentării realității prin limbaj. Printr-o asemenea clarificare, credea el, se câștigă o privire clară asupra unui câmp de probleme care i-au preocupat tot timpul pe filozofi. Este clarificarea pe baza căreia va fi prezentat acel verdict, presupus definitiv, pe care s-a încumetat să-l formuleze. Ce este, prin urmare, propoziția? Termenul propoziție este introdus în Tractatus prin cel de imagine (Bild). Acesta din urmă poate fi înșelător deoarece mulți asociază cu expresia imagine o fotografie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
referindu-se la gândirea mai târzie a lui Wittgenstein, Russell nu avea nici o îndoială că înțelege foarte bine despre ce este vorba. Siguranța lui contrastează cu reținerea unui alt logician, a lui G. H. von Wright. Acesta ezita să formuleze verdicte despre ceea ce admitea că s-ar putea să nu înțeleagă bine. El scria, în Introducerea volumului său de studii consacrate lui Wittgenstein: „Nu am fost în stare să-l urmez cu adevărat în propria muncă de cercetare, nu numai deoarece
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
unanimitatea este ceva mai mult decât dreptul: este o necesitate morală. Tribunalele colegiale obișnuite ale vechilor normanzi supuneau fiecare cauză unui juriu special. Judecătorii care votau contra majorității erai pedepsiți. Dar un adevăr prezumat nu este un adevăr de contestat: verdictul neunanim nu este un verdict și, independent de pedeapsa dată recalcitranților, cauza poate fi transferată înaintea unui alt juriu. Islanda a adoptat votul majorității în tribunalele ordinare numite "sfinte" și în cele extraordinare, create mai târziu. Dreptul majorității este o
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
decât dreptul: este o necesitate morală. Tribunalele colegiale obișnuite ale vechilor normanzi supuneau fiecare cauză unui juriu special. Judecătorii care votau contra majorității erai pedepsiți. Dar un adevăr prezumat nu este un adevăr de contestat: verdictul neunanim nu este un verdict și, independent de pedeapsa dată recalcitranților, cauza poate fi transferată înaintea unui alt juriu. Islanda a adoptat votul majorității în tribunalele ordinare numite "sfinte" și în cele extraordinare, create mai târziu. Dreptul majorității este o regulă derivată din precedente: ceea ce
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio satisfacție. Mai mult, este sucită, schimonosită, contorsionată, până se întoarce într-un fel de sinistru proces al Literaturii cu verdictul firește, vinovat! "Știu, Dante, iubirea, sori și stele. Știu, Augustin și Rabelais, ba chiar ... Aleister Crowley, "Iubește și fă ce vrei! " Știu și I.H., "Iubiți-vă! Știu, dar azi nu simt nimic, îmi dau doar un acord de principiu. Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lingvistic, pe utilizarea prenumelor, a enunțurilor impersonale 360 (pentru a evita indicarea subiectului nedorit), a formelor necategorice ale actelor de vorbire, pe întrebuințarea frecvență a modurilor condițional, imperativ și conjunctiv. Ezitarea, așteptarea și reticența sunt modalități pentru a ocoli un verdict negativ categoric [Hoffet, 1953, p.30-31]. Acolo unde anglo-saxonii insistă să pună toate punctele pe i, francezii preferă să se eschiveze de la o conversatie penibilă și neplăcută. Dacă va fi necesar să se hotărască să articuleze un refuz, parizianul îl
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
direcția producției și repartizează produsul global urmărind să asigure, pe de o parte, echilibrul dintre producție și cerere, pe de altă parte, echilibrul între economii și investiții; 3) Tehnica este relativ dezvoltată. Eliminarea calculului în termeni de prețuri și a verdictului pieței favorizează constituirea unei tehnocrații. Mai mult, regimul își caută o sursă de prestigiu din reușite tehnice grandioase, adesea obținute fără să se țină seama de costuri. 2.2.2. Noțiunea de mod de producție la Marx Modul de producție
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pare confirmat și de către prezența unui misterios interlocutor, imposibil de substituit cititorului virtual. În realitate, monologul se adresează mai curînd unei instanțe ce trebuie convinsă de veridicitatea spectacolului psihopatic. Ea nu poate fi decît juriul unui tribunal pregătit să dea verdictul acuzației de crimă cu premeditare. Jocul narativ este, prin urmare, unul ipocrit, mistificator sau chiar diversionist, iar textul care îl face posibil aparține, de aceea, aceluiași spațiu criptic, ca și The Cask of Amontillado/ Butoiul de Amontillado, The Black Cat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
anumitor episoade din text cu intriga din No Time for Romance/ Vremuri fără dragoste (menționat, de altfel, de către McEwan în bibliografia lui Atonement!) al Lucillei Andrews a dus la iritarea unei părți a presei care nu a ezitat să dea verdictul furtului intelectual. Polemicile virulente au durat mult și nu au clarificat în totalitate situația. Cert rămîne însă că McEwan a avut alături de el elita umanistă anglofonă, care a refuzat, din start, ideea unui plagiat (la vremea respectivă, însuși Thomas Pynchon
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Adorno refuză, măcar într-o etapă inițială, partipris-ul ideologic, explorînd, cu obiectivitate de arhivar, tot "deter minismul" așa-zicînd "metodologic" al problemei, după care se avîntă în considerații cu caracter mai gnomic. Tehnica lui e aceea a diagnosticianului care ajunge la verdicte numai după epuizante studieri a fișelor clinice auxialiare. Faptul investește efortul său filozofic cu credi bilitate și face din Teoria eastetică un tratat fundamental al debutului postmodernității europene. Bibliografie Theodor W. Adorno Teoria estetică. Traducere de Andrei Corbea, Gabriel H.
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
politic. În plan politic, spiritul de toleranță se manifestă ca Încercare de a concilia interese diferite și, uneori, opuse, ceea ce nu este deloc facil, reclamă răbdare și timp. Toleranța este astfel expresia atitudinii politice care se obține de a emite verdicte, care nu caută justificări ideologice și Încearcă să-și explice și să accepte motivele și mobilurile tuturor participanților la viața socială. În al treilea rând, nu este deloc confortabilă manifestarea spiritului tolerant față de ceea ce nu este dezirabil pentru o majoritate
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
stins, din care el însuși nu va putea citi în public paginile culese cu italice, pline de insanități total inestetice." Regret că nu mai am loc să scriu și despre lecturile Elvirei Sorohan din Amélie Nothomb, parcursă serial, quasi-exhaustiv, pentru ca verdictul să fie în acord cu adevărul. Salonul literar rămâne o mostră de profesionalism literar decomplexat, exigent. Doamna Sorohan Bogdan Crețu Îmi vine greu să leg aceste câteva rânduri omagiale. Mai întâi, pentru că ele vor simplifica, inevitabil, lucrurile. Apoi, pentru că, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
chiar dacă nu mai pot sta în mănăstire". Afirmația este de natură să producă confuzie. Prin îndepărtarea sa, autoritățile eclesiastice lasă să se înțeleagă că exersarea libertății scriitoricești se află în dezacord cu vocația preoțească/monastică. Rămânând scriitor și călugăr, în ciuda verdictului instituției, Damian Stănoiu păstrează confuzia și, mai mult, construiește o incitantă justificare morală a propriei sale poziții. Armele artei literare sunt astfel mobilizate în sensul unei demonstrații care să reziste și examenului estetic, și, mai ales, celui teologic. Din întunecimea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
șansă dintr-un milion!" Juratul recalcitrant: "E posibil." Un altul: "Dar improbabil!". Persoanele care au votat în mod spontan vinovat se vor mai exprima o dată, dar prin vot secret, propune juratul recalcitrant: Dacă se adună iarăși 11 voturi "vinovat", admit: verdictul va fi vinovat. Dacă un vot spune nevinovat, discutăm iar." Propunerea e acceptată. Rezultat: zece vinovat, unul nevinovat. Hărțuit, juratul care și-a schimbat părerea se justifică: "Probabil că e vinovat, dar vreau să aflu mai multe." Tensiunea sporește. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acuzatul să nu fie asasinul" devine "e posibil ca acuzatul să nu fie criminalul". Realitatea este învinsă de un posibil, un băiat de 18 ani este salvat de la scaunul electric. Non-imposibilul inițial îl ucidea pe băiat, posibilul final îl salvează. Verdictul nu se poate sprijini pe realitate, pe fapte. Cei 12 jurați pleacă cu gîndul că e posibil ca băiatul să-și fi omorît tatăl iar ei să se fi înșelat amarnic, salvînd autorul unei crime oribile. Au descoperit că justiția
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o rară intensitate. Fără îndoială mecanismul tensiunii psihologice se manifestă în acel moment și reprezintă cheia succesului emisiunii. Candidatul alege în general să accepte propunerea prezentatorului, preferând un câștig sigur, punând capăt astfel unei tensiuni nervoase devenită apăsătoare. Așteptăm apoi verdictul cutiei. Se înțelege că satisfacția primirii a 50 de mii de euro este strâns legată de suma pe care candidatul nu o va lua. Interesul pentru ce nu avem, și nu pentru ce avem, este un dat biologic fundamental înscris
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
direcția producției și repartizează produsul global urmărind să asigure, pe de o parte, echilibrul dintre producție și cerere, pe de altă parte, între economii și investiții; 3. tehnica este relativ dezvoltată. Eliminarea calcului economic în termini de prețuri și a verdictului pieței favorizează constituirea unei tehnocrații. Mai mult, regimul își caută o sursă de prestigiu din reușite tehnice grandioase, adesea obținute fără să țină seama de costurile implicate. 3.1.2. Noțiunea de tip de organizare economică la Walter Eucken Walter
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în aceea că e convins de existența unor contradicții constitutive vieții. Contradicții ce nu trebuie neapărat depășite, pentru că ele ne hrănesc ființial. A trăi de moarte, a muri de viață, cum spune filosoful din Efes... În esență, dincolo de judecățile și verdictele cu certitudine susceptibile de interpretări și amendări multiple, Edgar Morin se revendică de la o gîndire recursivă, în buclă, în care cei doi termeni ai unei contradicții, departe de a se anula reciproc, trimit în permanență de la unul la altul. Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
starea hipnotică în care intră personajul copleșit de o dureroasă deznădejde și apoi de blestemul singurătății" (1998: 63). Sanda și Simina mor și ele; paradoxal, crepusculul se transformă în noapte odată cu ivirea zorilor. Poate că, până la urmă, cel mai bun verdict este cel al unui glas misterios, ivit de departe, care deplânge, cu un aer de tristețe barocă, stingerea unei vechi familii aristocratice. În cele din urmă, ce ar mai fi de spus în legătură cu Domnișoara Christina, care rămâne, chiar și astăzi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai relevant cu cât „Berlin was a city that exuded a powerful sense of itself performing, a kind of intense self-awareness that permeated all aspects of the everyday and that had, moreover, a historical typicality. As Alexandra Richie reports, the verdict on Wilhelmine Berlin of the famous cultural guide Baedeker was that it was «theatrical» and «showy»“. Modernismul extrem și rolul esențial pe care îl joacă tehnica în constituirea peisajului urban berlinez de la începutul secolului XX se traduc în problematizarea radicală
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]