2,162 matches
-
episcopii Pavel de Tracia și Mihail de Claudiopolis, episcopi vicari ai arhiepiscopului Serghie; episcopul Luca, al sârbilor din Franța; Andrei Andreicuț, pe atunci episcop de Alba Iulia; Iustinian Chira, episcop de Maramureș; Teodosie Petrescu și Teofan Savu, pe atunci episcopi vicari patriarhali. La ceremonia hirotonirii și instalării arhiepiscopului Iosif au participat și Regele Mihai și Regina Ana, precum și ambasadorul României în Franța, Dumitru Ceaușu. Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală cu sediul la Paris a fost ridicată, prin Hotărârea Sf. Sinod
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Ieronim Crețu, Superiorul Așezămintelor Românești din Țara Sfântă, la ceremonia de întronizare a PF Theodoros al II-lea, noul Papă și Patriarh al Scaunului Apostolic al Alexandriei și a Toată Africa. De asemenea, mitropolitul Iosif a fost delegat, alături de episcopul vicar Siluan Marsilianul, să participe la funeraliile papei Ioan Paul al II-lea (7 aprilie 2005) și la ceremonia solemnă al începutului pontificatului papei Benedict al XVI-lea, la 24 aprilie 2005. Din anul 2002 a fost numit de către Sfântul Sinod
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Arhiepiscopiei Timișoarei pe Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR. În ședința sa din 20 mai 2011, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis retragerea dreptului de semnătură al mitropolitului și ca atribuțiile sale administrative să fie preluate de episcopul vicar Paisie Lugojanul. Această decizie nu a fost discutată în prealabil de comisia juridică a sinodului, ceea ce ar fi fost necesar în conformitate cu statutul BOR, și nici nu a fost cerută luarea de poziție a mitropolitului. Justificarea Patriarhiei a fost exprimată astfel
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei (dese reveniri la hotărâri luate în prealabil, polarizare între hotărârile luate și aplicarea lor concretă, suprimarea autorității Consiliului Eparhial și a Permanenței Consiliului Eparhial, încercarea unor persoane de la Centrul Eparhial de a pune în contradicție episcopul vicar cu chiriarhul locului derutând astfel clerul, credincioșii și opinia publică”. Decizia a fost adoptată după ce episcopul vicar Paisie Lugojanul fusese implicat în lunile martie și aprilie într-un conflict cauzat de vânzarea unui imobil fără acordul Parohiei Sf. Ilie-Fabric, drept
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
lor concretă, suprimarea autorității Consiliului Eparhial și a Permanenței Consiliului Eparhial, încercarea unor persoane de la Centrul Eparhial de a pune în contradicție episcopul vicar cu chiriarhul locului derutând astfel clerul, credincioșii și opinia publică”. Decizia a fost adoptată după ce episcopul vicar Paisie Lugojanul fusese implicat în lunile martie și aprilie într-un conflict cauzat de vânzarea unui imobil fără acordul Parohiei Sf. Ilie-Fabric, drept pentru care a decis scoaterea la concurs a postului pentru preotul paroh de acolo. Anterior, episcopul vicar
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
vicar Paisie Lugojanul fusese implicat în lunile martie și aprilie într-un conflict cauzat de vânzarea unui imobil fără acordul Parohiei Sf. Ilie-Fabric, drept pentru care a decis scoaterea la concurs a postului pentru preotul paroh de acolo. Anterior, episcopul vicar îl demisese pe parohul Mircea Cricovean, decizie anulată de mitropolitul Corneanu, care l-a repus în funcție pe preotul paroh. Enoriașii Parohiei Sf. Ilie sunt de partea mitropolitului și îl susțin prin mitinguri și scrisori adresate Patriarhului Daniel. Patriarhia însă
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
Delta Dunării. La Jilava s-a întâlnit cu iluștri oameni de cultură ai vremii: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, iar la Gherla cu Alexandru Zub, Alexandru Ivasiuc și Vasile Vasilache, cel din urmă ajuns vicar al Episcopiei Românești din New York. Aflat la închisoarea Jilava, pe 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a convertit la credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. A ieșit din închisoare în 1964. Din anul 1969 a fost chemat să slujească
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
România. Între 1944-1948 episcopul Rusu a ținut în Catedrala din Baia Mare predici critice la adresa regimului comunist, fapt consemnat în rapoartele serviciilor secrete (Arhiva SRI, fond D, dosar 2325). În 29 octombrie 1948 a fost ridicat din reședința sa episcopală împreună cu vicarul general Ludovic Vida, protopopul Vasile Câmpeanu și cu canonicii Titus Berinde și Gheorghe Bob. Cei cinci au fost arestați și trimiși la București. În anul 1948, odată cu desființarea BRU, reședința episcopală greco-catolică din Baia Mare a fost transformată de autoritățile comuniste
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare () [Corola-website/Science/303637_a_304966]
-
vedere al unui cărturar umanist. Zwingli s-a născut la Wildhaus, cantonul St. Gall, Elveția, într-o familie proeminentă din clasa mijlocie, ca al șaptelea din opt fii. Tatăl său, Ulrich, era magistratul-șef în oraș, iar unchiul său Bartolomeu vicarul. Reforma lui Zwingli a fost susținută de magistrații și populația orașului Zürich, conducând la schimbări semnificative în viața civilă și politică a Zürichului. În particular, această mișcare e cunoscută pentru persecutarea anabaptiștilor și a altor creștini adepți ai non-rezistenței. Reforma
Huldrych Zwingli () [Corola-website/Science/303656_a_304985]
-
catolic la călugării piariști din Pesta. Între 1826-1829, urmează filozofia și dreptul la Buda. În 1829 pleacă la Vârșeț unde urmează teologia. La 1 noiembrie 1833 se călugărește și ia numele de Andrei. La 15/27 iunie 1846 este numit vicar general la Sibiu. Un aspect controversat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităților imperiale absolutiste în ianuarie 1847. În ziua de 2 februarie 1834 în biserica catedrală din Carloviț a fost înaintat
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
retorică, a fost trimis să-și desăvârșească instruirea la Köln, la ο celebră școală înființată de Albert cel Mare, apoi la Strasbourg și Paris. A avut între 1294 și 1298 rangul de prior provincial al ordinului dominican din Saxonia și vicar general în Turingia. În 1302-1304, Eckhart s-a aflat în Franța, unde a primit titlul academic "magister sacrae theologiae" și a devenit titularul catedrei de teologie a Universității din Paris. În anii următori a avut diferite funcții în ordinul dominican
Meister Eckhart () [Corola-website/Science/304041_a_305370]
-
s-a aflat în Franța, unde a primit titlul academic "magister sacrae theologiae" și a devenit titularul catedrei de teologie a Universității din Paris. În anii următori a avut diferite funcții în ordinul dominican din Germania. În 1307 a devenit vicar general al Bohemiei și a fost împuternicit cu reformarea ordinului dominican și de administrarea numeroaselor mânăstiri din subordinea sa. Ca vicar general al Boemiei, a înființat trei mănăstiri. În 1311 a fost propus pentru postul de superior general al ordinului
Meister Eckhart () [Corola-website/Science/304041_a_305370]
-
Universității din Paris. În anii următori a avut diferite funcții în ordinul dominican din Germania. În 1307 a devenit vicar general al Bohemiei și a fost împuternicit cu reformarea ordinului dominican și de administrarea numeroaselor mânăstiri din subordinea sa. Ca vicar general al Boemiei, a înființat trei mănăstiri. În 1311 a fost propus pentru postul de superior general al ordinului dominican pentru toată Germania, însă consiliul superior al ordinului nu și-a dat acordul. Reputația lui Eckhart a crescut neîncetat și
Meister Eckhart () [Corola-website/Science/304041_a_305370]
-
va crește în 1687 la 25, dar în 1695 sunt înregistrate doar 11 gospodării. La un număr de ani după construirea bisericii au avut loc lucrări de înnoire a lăcașului de cult, despre care face mențiune în însemnarea publicată de vicarul foraneu greco-catolic al Năsăudului, protopopul Stefan Buzilă, "Grigore Gălan fiind ctitor al noii biserici din Leșu". Grigore Gălan era jude în Leșu la 1691, conform dedicației în slavonă de pe Evanghelia pe care a cumpărat-o în anul respectiv pentru biserica
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
în 1785 în stânga Văii Leșului. Construcția bisericii a început în anul 1851 și lucrările au fost încheiate în 1854. Turla bisericii, din lipsă de fonduri, a fost improvizată din lemn. În vara anului 1854 biserica a fost consacrată Macedon Pop, vicar general al Episcopiei de Gherla. Lucrările au fost realizate prin efortul sătenilor, în fruntea lor lucrând personal popa Anton. Se pare că eforturile din acei ani i-au afectat serios sănătatea. Preotul "Anton Mălai se stingea la 15 iulie 1857
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
puțin înțelese în mediul rural. În arhiva parohiei se păstrează evidențe riguros alcătuite, din care aflăm că preotul Vasile Coșbuc era implicat în orice acțiune care avea drept scop culturalizarea și promovare valorilor tradiționale ale satului românesc. Vizitele canonice ale vicarilor foranei Ștefan Buzilă sau Simion Pop (originar din Leșu), sau cea din 2 iulie 1938 a episcopului unit al Gherlei, dr. Iuliu Hossu (viitorul Cardinal), au consemnat buna rânduială și meticulozitatea preotului. Preotul Vasile Coșbuc a fost contemporanul, nicidecum pasiv
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
construite dependințele din curtea casei parohiale. După revoluția din 1989, preotul paroh predă Religia la Școala Generală nr. 1, din ianuarie 1990 până în 2005, și la Școala nr. 2, din 1990 până în 1997. La 7 iunie 1992, Irineu Bistrițeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a săvârșit Sfânta Liturghie în Leșu. Preotul Mircea Suciu a primit distincția de "iconom". Parohia Leșu a fost deseori în postura de donator de material lemnos pentru locașuri de cult aflate în construcție, din
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
încheierea lucrărilor de construcție. După anul 1945, odată cu venirea comuniștilor, clădirea a fost transformată în restaurant. În anul 1990, Mănăstirea Sfânta Ana a fost preluată de Mitropolia Olteniei și la 2 decembrie 1990 a fost sființită de episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei.
Mănăstirea Sfânta Ana () [Corola-website/Science/312525_a_313854]
-
N-ai să mă mai vezi, tată, în Berind, până nu voiu ajunge de-a dreapta împăratului!"”. După părăsirea casei părintești și a satului natal, Vasile L. Pop s-a îndreptat spre Năsăud, unde a petrecut mai multe săptămâni în casa vicarului episcopal Ioan Marian. Aici își găsise dealtfel adăpost și Simion Bărnuțiu, cei doi mai tineri oponenți ai episcopului Lemeny fiind legați printr-o trainică prietenie. La 11 noiembrie 1845 Vasile L. Pop a început o nouă carieră, devenind „cancelist” (practicant
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
în atelierele casei André Dorea. La data de 9 noiembrie 1975, Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos cu reședința la Galați, iar la Constantă va fi reședința Episcopului Vicar. Un odor drag închinătorilor din acest lăcaș sfânt este racla cu moaștele Sfanțului Mare Mucenic Pantelimon aduse din Orientul Apropiat și donate bisericii episcopale tomitane de către preotul Dimitrie Popescu în anul 1931. În urmă descoperirii moaștelor Sfinților Epictet și Astion
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța () [Corola-website/Science/312558_a_313887]
-
și dă binecuvântarea în ședința din 22-23 ianuarie 1993 pentru organizarea Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania și Europa Centrală cu sediul la Berlin. Adunarea Eparhială a Mitropoliei alege, în unanimitate, în ziua de 16 octombrie 1994 pe Prea Sfințitul Episcop Vicar Dr. Serafim Făgărășanul ca Arhiepiscop de Berlin și Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe pentru Germania și Europa Centrală. În 12 ianuarie 1994 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române verifică și confirmă alegerea Prea Sfințitului Episcop Vicar Dr. Serafim Făgărășanul, dând Gramata
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
1994 pe Prea Sfințitul Episcop Vicar Dr. Serafim Făgărășanul ca Arhiepiscop de Berlin și Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe pentru Germania și Europa Centrală. În 12 ianuarie 1994 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române verifică și confirmă alegerea Prea Sfințitului Episcop Vicar Dr. Serafim Făgărășanul, dând Gramata Patriarhală prin care este confirmată înființarea canonică a Mitropoliei și numirea primului ei Mitropolit. Imediat i se încredințiază de către partea română conducerea Comisiei de Dialog cu EKD-ul. La 5 iunie 1994 este instalat la
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
Grigore Moisil (n. 10 ianuarie 1814, Șanț - d. 3 octombrie 1891, Năsăud) a fost un cleric și om de cultură român, vicar greco-catolic al Năsăudului, bunicul academicianului Constantin Moisil și străbunicul academicianului Grigore C. Moisil. La fel ca cei mai mulți dintre fiii de grăniceri, Grigore Moisil a urmat mai întâi cursurile școlii triviale din Sângeorz, pentru ca apoi să-și continue studiile în cadrul Școlii
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
în Tiha Bârgăului, comună ce făcea parte din zona Regimentului II de Graniță Năsăud. Ca preot a desfășurat o foarte bună activitate, fiind foarte apreciat de grăniceri și de superiorii săi. Ca urmare a conduitei sale, în anul 1859, când vicarul Macedon Pop este chemat la Gherla, episcopul Ioan Alexi îl numește în funcția rămasă vacantă pe Grigore Moisil. Ca vicar foraneu al Rodnei și paroh al Năsăudului, Moisil își va dovedi întreaga lui capacitate organizatorică și devotamentul fără egal pentru
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
bună activitate, fiind foarte apreciat de grăniceri și de superiorii săi. Ca urmare a conduitei sale, în anul 1859, când vicarul Macedon Pop este chemat la Gherla, episcopul Ioan Alexi îl numește în funcția rămasă vacantă pe Grigore Moisil. Ca vicar foraneu al Rodnei și paroh al Năsăudului, Moisil își va dovedi întreaga lui capacitate organizatorică și devotamentul fără egal pentru cauza grănicerilor și a mișcării naționale în general. Grigore Moisil va deține această funcție până la finalul vieții sale. Activitatea vicarului
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]