1,948 matches
-
trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela a noua a zilei a șaptea, asistăm la o adevărată desfășurare de inventivitate și viclenie de care dă dovadă o femeie 902 Ibidem, vol. al II-lea, p. 158. 903 Ibidem, p. 166. 243 nobilă, Lidia, care, îndrăgostită de servitorul Pirrus, este supusă de acesta, incredibil uimit de atenția pe care i-o acorda doamna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu ars dicendi, iar arta discursului prefigurează o nouă artă de trăi. Iubirea devine un joc, trebuie respectate anumite reguli, dar câștigă cel care este mai inteligent. Sentimentele sunt importante, dar ele nu ar avea sorți de izbândă fără sprijinul vicleniei și al abilității. Femeia nu mai reprezintă un instrument al răului ce îl conduce pe bărbat spre pierzanie, ci devine o ființă ale cărei trăiri intense ne sunt dezvăluite. Instinctul face parte din omenesc și tot ceea ce este omenesc nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doar superficial pare a avea nevoie de un protector. Cresida lui Chaucer nu este atât de ipocrită și nici la fel de îndrăzneață. Chiar îndrăgostită de Troil, are permanent în gând statutul propriu și nu acționează. Pandar este cel care reușește, cu viclenie, afișând dragoste și devoțiune, să-i câștige încrederea și astfel să o conducă, să o arunce efectiv în această poveste de dragoste mai mult regizată cu dibăcie, decât trăită cu pasiune. Pandar, în calitate de unchi, și nu de verișor, ca în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
propriul fiu, pe care îl 1012 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 149. 1013 Ibidem, p. 150. 1014 Ibidem, p. 152. 1015 Ibidem, pp. 152 153. 1016 Ibidem, p. 151. 1017 Ibidem, pp. 162 163. 272 deposedase, cu viclenie, și de soție și de copil: „Drept care Alla puse s-o omoare/ Pe viperă, să vază fiecare/ Că însăși muma l-a vândut pe rege,/ Plătind cu capul crunta făr’delege.” 1018 Atitudinea de respingere a tinerei și virtuoasei fete
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o aștepte o noapte într-un frig cumplit, dar acesta îi va da o lecție vindicativă usturătoare, numind-o totodată „șarpe otrăvit”1021, „ființă mârșavă și rea”1022). Prefăcătoria poate fi dublată și de delapidare (Biancofiore - VIII. 10 - are o viclenie remarcabilă, amestecându-se în treburile destinate bărbaților, cum ar fi negoțul și cămătăria, sustrăgând de la un negustor pe care îl ademenise o sumă importantă) sau de dorința de a înșela încrederea masculină (Niccolosa acceptă să devină o simplă momeală pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
modesta noastră coroană pe scumpul lui mormânt. Cu prilejul aniversării morții lui Eminescu, de o amintire atât de tragică, dorim a demonstra că politica păcătoasă din trecut în zadar a pus față în față, ca vrăjmașe, două popoare, între cari viclenia politică a voit să sape o prăpastie de ură. Parcă răsună cu bucurie corul minunat al celor două popoare: la melodia melancolică a doinelor răspunde ecoul străbun al baladelor săcuiești, rotunjoara cuvântului maghiar cu iubire se îmbrățișează cu iedera proaspătă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
interes, curiozitate - indiferență, pasivitate, blazare ..................... 117 Dimensiunea morală și estetică: Caracter, morală, virtute - viciu, imoralitate .............................................................. 119 Binele și răul; bunătatea - răutatea ........................................................................... 127 Arta de a trăi, de a reuși În viață ............................................................................... 136 Adevăr și minciună; conduita duplicitară. Sinceritate, onestitate - ipocrizie, viclenie ...... 146 Suferința - factor de remodelare spirituală ......................................................... 154 Conduita demnității sau a bunului - simț .............................................................. 157 Competența morală a conștiinței, a eului spiritual .......................................................... 161 Sănătate și boală. Somă și psihic. Alienarea condiției umane (depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării).................................................................................................... 166 Egocentrismul psihologic, orgoliul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să te Înșeli singur; căci fiecare crede ceea ce dorește.” (Demonstene) Însă mai există o cale de autoînșelare, pe care ne-o reprezintă La Rochefoucauld: „Niciodată nu sîntem Înșelați atît de ușor ca atunci cînd ne gîndim să Înșelăm pe alții” - viclenia noastră va stimula viclenia altora. * „Lucrurile nu trec drept ceea ce sînt, ci drept ceea ce par.” (B. Gracian) Un punct de vedere asemănător exprimă și Johan Oxenstiern: „Lumea e atît ocupată cu aparența, Încît prea puțin Îi pasă de realitate”. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
căci fiecare crede ceea ce dorește.” (Demonstene) Însă mai există o cale de autoînșelare, pe care ne-o reprezintă La Rochefoucauld: „Niciodată nu sîntem Înșelați atît de ușor ca atunci cînd ne gîndim să Înșelăm pe alții” - viclenia noastră va stimula viclenia altora. * „Lucrurile nu trec drept ceea ce sînt, ci drept ceea ce par.” (B. Gracian) Un punct de vedere asemănător exprimă și Johan Oxenstiern: „Lumea e atît ocupată cu aparența, Încît prea puțin Îi pasă de realitate”. Iar Machiavelli Încearcă să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
oricine Că ceea ce nu e nu simte durei Și multe dureri-s, puține plăceri (M. Eminescu, „Mortua est!”). „Ceea ce nu e original nu trezește interes, iar ceea ce este original poartă mereu În sine defectele individualului.” (J.W. Goethe) De exemplu, „viclenia” poate fi privită ca un aspect de originalitate a personalității cuiva, Însă nu atît viclenia În sine ne Îngrijorează cît modul josnic cu care, de exemplu, un Talleyrand sau Ulisse a folosit-o În relațiile cu ceilalți, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Eminescu, „Mortua est!”). „Ceea ce nu e original nu trezește interes, iar ceea ce este original poartă mereu În sine defectele individualului.” (J.W. Goethe) De exemplu, „viclenia” poate fi privită ca un aspect de originalitate a personalității cuiva, Însă nu atît viclenia În sine ne Îngrijorează cît modul josnic cu care, de exemplu, un Talleyrand sau Ulisse a folosit-o În relațiile cu ceilalți, pentru a-și Îndeplini unele scopuri. * „Ce greu e să dorești scopul și să nu refuzi mijloacele!” (J.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
bucura cel mai mult, te vei și teme cel mai mult.” (P. Syrus) Este vorba, negreșit, de acele plăceri care au fost obținute printr-un abuz. * „SÎnt Însușiri rele care constituie talente mari.” (La Rochefoucauld) Cum a fost, de exemplu, viclenia lui Ulyse, sau caracterul duplicitar al lui Talleyrand. * „Cauze mici răstoarnă lucrurile cele mai mari.” (Tacitus) Înțelepciunea noastră populară spune: „Buturuga mică răstoarnă carul mare”. CÎnd este vorba de viața sufletească, se observă adesea cum un gest reflex (deci necontrolat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
compromită pe celălalt” (A. Schopenhauer). Trebuie evitată, prin urmare, tendința unora de a se dedica exclusiv unor planuri de viitor, neglijînd prezentul, sau a altora de a se abandona regretului pentru trecut. Adevăr și minciună; conduita duplicitară. Sinceritate, onestitate - ipocrizie, viclenie „Adevărul vă va face liberi.” („Biblia”) Doar „adevărul” ne eliberează de prejudecăți și ne ajută să ne configurăm un sens al dezvoltării sufletești, Înțeles ca o dorință de obținere a unei interiorități tot mai spiritualizate: „Omul s-a ridicat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
obținut - după cum observa marele savant - decît prin iubirea și devotamentul față de oameni și față de lucrurile care te Înconjoară. Cu siguranță, adevărul nu se poate naște din ură, din minciună sau din intoleranță intelectuală. Mihai Eminescu este categoric, În acest sens: „Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă În raport direct cu capacitatea de-a pricepe În mod dezinteresat un adevăr”. * „CÎt e de greu să nu-ți trădezi vina prin Înfățișare!” (Ovidiu) Pentru că - spune același mare poet
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
decît „orgoliul” nostru: „Același orgoliu care ne face să criticăm defectele de care ne credem scutiți, ne face să disprețuim Însușirile bune pe care nu le avem” (La Rochefoucauld). * „La unii aroganța ține loc de măreție, neomenia, de fermitate și viclenia, de spirit.” (La Bruyère) CÎt de departe sînt acești oameni de sensurile vieții de care vorbea Immanuel Kant!...: „Care sînt scopurile vieții, care În același timp să fie și datorii? Desăvîrșirea noastră și fericirea altora”. * „Nimic nu apropie mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
păcătoșilor. El trebuie să se dezvolte și să se se perfecționeze neâncetat, năzuind spre Dumnezeu și aceasta o poate realiza în afara „sfatului necredincioșilor și calea păcătoșilor”. Viața noastră, cu credința și faptele ei, nu se întemeiază pe rătăcire, nici pe viclenie, pe gânduri necurate, pe sfatul necredincioșilor și a hulitorilor; „noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, care ni s-a dat prin Duhul Sfânt. Credinciosul nu se lasă amăgit de cei care seamănă dezbinare și ură, ci urmează și iubește pe cei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
morală de a face înaintea Domnului numai ce e drept și bineplăcut lui Dumnezeu. Cel ce are în el și este stăpânit de un astfel de duh, nu mai poate săvârși fărădelegea, căci întru sine nu mai locuiește nedreptatea și viclenia. Dacă păcătosul pocăit a reușit să se transforme astfel sufletește cu ajutorul lui Dumnezeu, el a devenit stâncă puternică ce stă neclintită în mijlocul valurilor. Un păcătos care a dobândit de la Dumnezeu o inimă curată prin lucrarea de zidire a acesteia
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de Biserică, după cum grăiește Domnul: „Cine nu ascultă de Biserică este păgân și vameș”. Sf. Ap. Pavel ne spune că, azi, mai mult ca oricând, „propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe gânduri necurate, nici pe viclenie” , ci “noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu”, care ni s-a dat prin Duhul Sfânt. Unitatea Bisericilor este o problemă de căpetenie a zilelor noastre. Creștinii, despărțiți în zilele noastre, caută calea de întoarcere spre unitatea cea dintâi, într-o tendință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
întunecat mintea așa de mult, încât nu-și mai dau seama ce grozăvie săvârșesc! Oare, dacă Eva ar fi știut ce prăpastie pregătește propriilor fii și-ar fi plecat urechea la șoaptele diavolilor? Oare, dacă Adam ar fi știut câtă viclenie se ascunde în diavoleasca ispită, ar fi gustat el din fructul aducător de pierzare? Dar oare urmașii lor, de la Cain la Irod, Iuda și Caiafa au știut ce fac? Nu Părinte n-au știut ce fac? Nu, Părinte n-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nici măcar în sensul că ar dori să afle cât de mare ne este credința. Sf. Grigorie de Nyssa se întreabă: „Ce s-a dorit spus, prin aceste cuvinte?” „Domnul îl numește pe vicleanul în multe și felurite chipuri, după felurimea vicleniilor lui, zicându-i: „diavolul”, „Beelzebut”, „mamona”, „stăpânitorul acestei lumi”, „ucigător de oameni”, „mincinos și tatăl minciunii” și alte asemenea cuvinte. De aceea, poate că unul din numele sub care s-ar putea subînțelege vrăjmașul ar fi și cel de ispită
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vin uneori de la ei, ci toată vrajba noastră s-o îndreptăm asupra diavolului, ca a unuia vinovat de toate răutățile. Fericitul Augustin ne spune că: „cine dorește să fie izbăvit de cel viclean, mărturisește prin aceasta că este cuprins de viclenie”. Sf. Simeon al Tesalonicului consideră că cel viclean este atât dușmanul lui Dumnezeu, cât și dușmanul nostru. Este un vrăjmaș neîmblânzit, neadormit și clocotind de răutate. „Noi suntem neputincioși în a-i sta împotrivă, fiindcă este o făptură mai șireată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
am socotit sau pe fratele meu l-am scârbit sau m-am sfădit sau pe cineva am osândit sau m- am mărit sau m-am trufit sau m-am mâniat sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi sau răzvrătire am cugetat sau prea m-am săturat sau m-am îmbătat sau nebunește am râs sau ceva rău am cugetat sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa mi-am rănit inima sau ce nu se
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
decizie.Imediat își aduse aminte de scrisoarea necitită de la aceasta din raftul cu carți. Era scrisoarea pe care Cristina i-a dat-o în momentul în care el i-a spus că nu îl mai interesează.Ștefan se găndi cu viclenie la dragostea ce Cristina i-o purta și căt de romantică era aceasta. Avea să își joace ultima carte pe conținutul acelei scrisori. Gavriel, tu nu exiști! Găndurile tale mă acuză că aș fi inuman, pot vedea asta. Dar să
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Îmboldesc să se Împerecheze cu surorile și fiicele sale exact așa cum o fac În general animalele. Iar cortexul său Îi spune să-și imprumute femeia străinilor În schimbul avantajelor politice... I-ar place să-și ucidă tatăl, dar Își suprimă cu viclenie acest impuls natural: Într-o zi el va fi bătrânul...” În dicționarul Larousse agresiunea se definește ca “atac brutal neprovocat; atentat la integritatea psihologică sau fiziologică a persoanelor”. Din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ediția a II-a: “Agresiune - atac
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
neîncrederea speranței în îndrumarea Sa. Celelalte păcate sînt în contra propriei persoanei și pot avea iertare prin Spovedanie și Pocăință. Citim în Evanghelia lui Marcu 7, 2l-23: "Căci dinăuntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrînările hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, pizma, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om". "Sufletul, odată ieșit din corpul său - zice Sf. Ioan cel Milostiv (556-619 d.Hr.) - și voind a se sui la cer este întîmpinat de demonii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]