2,160 matches
-
numită Legea sau Calea Adevărului și Dreptății. Cînd getul Decius ajunge împărat al imperiului în septembrie 249 considerîndu-se ,,restauratorul Daciei” și al mitraismului ca religie a împăraților romani, îi cere leprei făcătoare de gugumănii iahviste să dea socoteală pentru mișelie. Vioi cum era, Origene stă ascuns doi ani, apoi este căptușit și pus la popreală, iar după moartea fiorosului get, este eliberat din temniță în anul 253 de Aemilianus Marcus Aemilius sau Valerian și moare în anul 254 la Tyr. În
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
practicau o religie monoteistă așa cum menționează cam înghesuit și Herodot iar Strabon cunoștea neamul de la nordul Istrului drept cel mai religios popor din lume! Apocalipsa nu face decît să confirme, ceea ce se găsește în alte izvoare istorice, ivriții ca feciorași vioi ai Satanei s-au pus să înlocuias- că religia crucii ce era răspîndită în mare parte din imperiul roman cu fariseismul mozaic, adică o șmecherie prin care au iudaizat total religia geților și au trăsnit-o sus și tare că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
silințele, îi crease în ultimul timp o înățime morală impunătoare." El este și rămâne un critic de încredere, lipsit de prejudecăți literare, "crezând în flacăra curată a emoției estetice." Șerban Cioculescu, "născut polemist, fiu legitim al rațiunii" , vădește un "spirit vioi, în conversație lucid, polemic și umorist, iar în scris mai puțin spontan, aproape elaborat, rece și destul de distant,adică serios și chiar grav dar totdeauna cu voința lucidității, a informației textelor, scotocitor și perseverent..." La D. Popovici, în amplul studiu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
au înlocuit atît de lejer sintagma "mîna care scrie" cu "piciorul care scrie", cum sugera cîndva, într-un catren din Știința veselă, filologul Nietzsche: "Nu vreau să scriu cu mîna doar / Piciorul mi-e și el pisar / Aleargă liber și vioi / Cînd peste cîmp, cînd peste foi". În fond, dacă judecăm lucid și contextual, nu trebuie să ne tulbure prea mult dioptriile acestui mod de a recepta opera unui creator. Pentru a-și conserva și, mai mult, pentru a-și verifica
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
acceptabil de greu încercatul tălmaci prezent printre ei. "Mevrouwen, meneren", începu șeful delegației, străduindu-se să rectifice prompt inechitatea mai vechilor adresări împământenite, bănuite de a fi perpetuat raportul viciat al gazdelor sale cu restul societății. "Doamnelor, domnilor", îl secundă vioi și interpretul. Formula de adresare pluti peste adunare ca un rotocol de abur trandafiriu, dornic să conjure de dincolo de orizont aurora unei lumi mai bune. Turbulența locală atrase însă efluviul de bunăvoință inaugurală în anafoarele ei nebănuite, amestecându-l cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
greș. Mă tem că, peste vreme, saltul nostru e la fel de neputincios ca al delfinului ce-ar vrea să lase-n urmă marea. Privirea-i languroasă lunecă de-a lungul frizei cu delfini zugrăvite pe peretele din dreapta tronului, și jocurile lor vioaie o molipsiră de bucuria proprie unui efemer fără ieșire. Simțea că nu doar cu ochii din orbite o privise arhitectul, ci cu ochiul unui vârtej mult mai adânc ce-i cutreiera făptura, stârnindu-i sângele. Cunoștea bine lovitura acestei vipere
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-i Orașul lui Cavafi, preciză Gert. Mă bântuie și pe mine statornic de prin studenție. − Frumos, paralizant de frumos! Dar, dragii mei, ca nădejde de curmare a agoniei, consider că salvarea e un mit de oameni obosiți, extenuați. Alții mai vioi par să înțeleagă că agonia e termenul ultim, și nu moartea; în consecință, se pregătesc asiduu nu atât de intrare în repaus, ci de trăit cât mai voluptuos cu neputința de a-l atinge. Și dacă tot suntem la poezie
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
evidență farmecul de obicei pierdut pe sub zdrențe și autocomplezență. În orice caz, când în final se întretăie cu Ondine pe una din aleile ce duceau la plajă, apariția sa fu întâmpinată cu o bunăvoință nu lipsită de interes, așa cum gesturile vioaie de răspuns dădură clar la iveală. Cu șapte degete ridicate laolaltă și-apoi arătătorul dreptei bătând ușor încheietura mâinii stângi, el îi sugeră o întâlnire la ora șapte. Restaurantul L'Horizon aflat la doi pași fu desemnat și cu degetul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Tătărăscu se regăsesc și ca nume de familie, putând la rândul lor indica o veche ascendență tătărească. De altfel, în unele regiuni ale țării se află un tip fizic de țărani, ceva mai aparte - mici de stat, cu ochi negri, vioi, inteligenți, amintind de caracterele fizice și virtuțile războinice ale tătarilor. Urmele, lăsate de tătari în toponimie și onomastică și în caracteristicele antropologice și psihologice românești, se explică prin faptul că ei au stăpânit timp de o sută de ani ținuturile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-ți place, altuia nu-i face”. Mă bucur „că acel Dorin Tudoran”, din anii ’80, are încă stima dlui Cioroianu, și nu mă deranjază că toate „proiectele post-2000 ale acestui domn Tudoran” îi sunt necunoscute, „cu excepția unei scurte și ne-vioaie cariere de consilier politic al liderului PUR”. Dl Cioroianu este un om foarte ocupat, dar nu trebuie să uite că nu am fost niciodată consilier politic al președintelui PUR, ci consilier al PUR. Vioaie ori nu, scurtă ori de durată
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
necunoscute, „cu excepția unei scurte și ne-vioaie cariere de consilier politic al liderului PUR”. Dl Cioroianu este un om foarte ocupat, dar nu trebuie să uite că nu am fost niciodată consilier politic al președintelui PUR, ci consilier al PUR. Vioaie ori nu, scurtă ori de durată, deocamdată cariera mea nu poate fi cea de consilier politic al unui partid, căci, zău, am alta. Cum tot așa, cariera dlui Cioroianu nu este aceea de consilier politic al dlui Stolojan, ci alta
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cu cei care făcuseră alianță electorală cu PSD. Azi, pe când dl Băsescu încearcă să determine declanșarea anticipatelor, spre a scăpa de la guvernare de PUR, partidul dlui Cioroianu, PNL, se opune vehement anticipatelor. Nu e ironia soartei (politice) un bici mai vioi decât orice pamflet? Sunt absolut sigur că dl Cioroianu a primit după publicarea acelei povești americane mesajul „elegant și simpatetic” pe care-l menționează. Unul dintre motivele pentru care nu îl face public este că ar fi vorba despre „un
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sau după cel nou. Exista tot interesul să se limpezească chestiunea și să se soluționeze o afacere care trena de atât de multă vreme. Am făcut un raport asupra acestui subiect și mi s-a răspuns pe un ton foarte vioi, dacă nu chiar foarte curtenitor, că de acum înainte trebuia să mă abțin de la orice ingerință în această chestiune. Astăzi regret că, sub acele auspicii, nu am plecat imediat la Berlin spre a-mi pune postul la dispoziția împăratului. Atunci
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Cabinetului. ** Până la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, limba franceză a fost limba diplomatică a vremii (n. tr.). *** Camera Lorzilor (n. tr.). * Adică Partidul Liberal sau Whig (n. tr.). ** Casa de vacanță, cabana (n. tr.). * Adică un om vesel, vioi, tonic, care se bucură de viața trăită din plin (n. tr.). * Doamna Margot Asquith, autoare a unei autobiografii de referință (n. tr.). * 1914 (n. tr.). * Paul Cambon (n. tr.). * Castelul de la Konopiste, situat la 50 de km sud-est de Praga
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
anului 188.., în stațiunea termală Dieppe. Se pare că oriunde s-ar fi aflat, pe plajă, la hotel, la cazinou, la biserică, tânărul o întâlnea mereu pe Miss Mary, o fată cu chip de înger, sfioasă, dar veselă, "nespus de vioaie și plăcută". Între tineri se înfiripă imediat o "familiaritate nevinovată și încântătoare, familiaritate atât de greu de atins cu majoritatea fetelor crescute după moda franțuzească". Însă la întoarcere, în timpul traversadei de la Dieppe la Newhaven, la bordul vasului cu aburi Paris
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pildă, atunci când vărul său Henri Pozzi-Escot îi face o vizită, pe 19 februarie 1897, Catherine, care strălucește în societate, se arată și mai "însuflețită, și mai spirituală ca de obicei". Rostește "vorbe de duh atât de originale", este "atât de vioaie și de plină de haz", încât tânărul, înzestrat cu o fire mai curând rezervată și distantă, devine "puțin câte puțin mai agreabil" și o părăsește cu cuvintele "pe curând, adorabilă verișoară". Râsetele au creat o complicitate între cei doi. Îi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pentru ziar. Era nespus de plăcut să lucrezi la L'Express. Căci era un flirt continuu"185. Spiritele, ca și inimile, se înflăcărează mai repede, mai puternic. Elanurile amoroase se împleteau cu stimulările profesionale. Tonul articolelor devine mai sprinten, mai vioi, mai percutant. Din nefericire, și suferințele din dragoste devin mai pătrunzătoare. Cum se întâmplă întotdeauna, jocul atât de amuzant, atât de rafinat al flirtului se poate dovedi primejdios pentru cuplurile stabile. Madeleine Chapsal o știe foarte bine, deoarece a pierdut
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nimic. Apoi... - Într-un anume fel, voi rămâne foarte apropiată de Emil, deși nu am intenții serioase. - Apropriați prin toate prostiile pe care le-am făcut de dragul lui. Se auzi cheia în ușă și fetele intrară în apartament cu mers vioi. - Ce faci, Lăură? De ce te-ai supărat?.. - Nu m-am supărat, chiar dacă ne-am certat puțin. Eram cam nervoasă, mi-a trecut. Am facut un duș rece și gata... - Unde ați fost? - La cumpărături! Am luat câte ceva de mâncare pentru
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o „supapa” de siguranță și aceea ai fost tu, Lăură. Asta-i tot, dar nu am avut niciodată curajul să- ti spun. Lăură zâmbi. - E clar c-ai s-o pățești până la urmă! Era la fel de frumoasă, era foarte vioaie, dar ceva în ea devenise acum mult mai evident și mai constant că altădată: afișa un amestec de insensibilitate și insecuritate. El îi zise: - Ar trebui să te autoevaluezi. Lăură făcu o strâmbătura. Fac asta zilnic, uneori chiar în fața oglinzii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lângă el pentru a se bucura împreună de privilegiile ei. Khalid venise pe lume într-o dimineață în jurul orei 8:00, iar nașterea decursese normal. Era un copil superb; se născuse deja cu cârlionți mici pe căpușorul rotund perfect, era vioi și semăna leit cu tatăl său. Era un ,,arăbel’’ (cum îi plăcea Laurei să-i spună) în toată splendoarea. Imad era fericit și venea zilnic să îl vadă și nu se mai satura de privirile lui ,,magnetice’’. După formalitățile de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
care am fost mai apropiat a fost Al. Suskevici, fostul președinte al Bielorusiei înaintea lui Lukașenko. Este un om mai în vârstă, foarte activ, lider al unui partid social-democrat aflat în conflict permanent cu alte câteva partide social-democrate. Încă foarte vioi, bun băutor a tot ceea ce poate înveseli omul și dușman ireductibil al lui Lukașenko. Pensionar, cu o pensie de 6 dolari pe lună, iar când am făcut ochii mari mi-a arătat talonul. Prezent la toate recepțiile oficiale și neoficiale
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
face intrarea în scenă declamând ultima strofă a odei III 13 închinată izvorului inspirației sale poetice : „Fântână Blanduzie ! Vei deveni tu încă/ Celebră-ntre izvoare când voi cânta stejarul/ Ce nfige rădăcina-i adânc în alba stâncă/ Din care ieși vioaie și dulce ca nectarul/ Fântâna mea iubită” (I 4)1. Ultimele cuvinte ale piesei care marchează împăcarea personajului cu propria condiție de om supus trecerii timpului, dar și de artist nemuritor reiau un vers faimos din oda III 30 : O
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mese. Le plăcea să mănânce aici, pentru atmosferă, sau, când erau prea mulți, la cherhana, nițel mai departe, dincolo de calea ferată, pe malul estuarului. Și, pe urmă, un episcop. Își ridica poalele sutanei ca să meargă mai ușor prin nisip. Foarte vioi, în ciuda burdihanului. Și pe urmă, și alții, notari, actori, un grefier de tribunal, o doamnă de onoare a reginei, în rochie de seară. Era o viață frumoasă, domnule comandant. Locotenent, dacă îmi dați voie. Nu-i nimic, într-o zi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vin la dumneavoastră... Doamna S. fuma mult. Cum ieșea în stradă, își aprindea o țigară, cu mâinile ei tremurânde. Bărbatul ei e spitalizat undeva în Bretania. Băiatul e plasat într-un spital psihiatric." Ea își aduce aminte de un tânăr vioi și simpatic, care, brusc, a început să se îngrașe. Nu mai dădea bună ziua, nu mai vorbea cu nimeni, era de o dispoziție sumbră. "Chiar el era", confirmă Maryse, care îl revăzuse la înmormântarea mamei lui. Stătuse deoparte, cu capul în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sărind repede, și în pofida bunelor manierl, peste bănci. Eleva de serviciu aduse supiera. Gabriela luă polonicul. Cu ochii pironiți pe cer, fetițele încetară să șușotească: "Așa, al cui e rândul?" O fetiță durdulie, cu niște ochi mari, albaștri, nu prea vioi, își răsuci palmele: "Al Cristinei, dar lipsește!" "Să zicem atunci că e al tău." Foarte satisfăcută, micuța dolofană își împreună mâinile și spuse rugăciunea. Toată lumea se așeză. Gabriela începu să servească supa. Fetițele își trecură una alteia, cu expresii comic
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]