9,098 matches
-
2013, nu am ezitat să mă îmbarc în micul meu automobil, spre a fi martorul acestui regal muzical, organizat de Jazz.ro în parteneriat cu Compania de Administrare a Domeniului Bran. La fața locului aveam să cunosc amfitrionii, care conferă vocație estetică antemenționatelor sigle: Paul Tutungiu, Cristian Moraru și generosul promotor al artelor Sergiu Doru. Monumentul arhitectural în sine reprezintă un atú imbatabil, iar programarea a ținut cont de valențele sale intimiste: s-a cântat exclusiv în formule de solo, duo
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
și Dăniloiu; dragostea devine aici filosofie (Buescu citează un fragment din Xenofon), politică și istorie (Dăniloiu spune din memorie un text de Iorga). Aceste două fragmente deschid discuția în care este concentrată întreaga problematică a romanului. Cele două scenarii consacră vocația de regizor a lui Pavelescu și Ortopan: primul este autorul scenariului epicului din carte (testamentul său îl explică), al doilea este regizorul problematicii romanului (Buescu și Dăniloiu nu fac altceva decât să repete ceea ce i-a învățat profesorul Ortopan). Atât
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
trăiască fals opiniile critice își face, în Amintiri și portrete literare, în primul rând, un autoportret: îndrăgostitul fără speranță de spațiul brăilean, comentatorul României literare, rămas vertical în toate, care a dezvoltat, mai bine de jumătate de veac, o extraordinară vocație a prieteniei. Textele din Amintiri și portrete literare vorbesc despre un individ așezat, ce și-a urmat statornic o cumpătare vestită. Articolele memorialistice au în comun o disponibilitate sufletească ce reface secvențe din trecut. Citim nu doar amintiri răzlețe, spumoase
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
el, mizând, cu multă convingere, pe un destin premonitoriu. Teren de joacă, loc sacru, recluziune și toate la un loc, până la proba târzie a tipografiei îmbâcsite cu mirosuri de plumb. Apoi intervine adevărata potrivire în lume: plăsmuirea revistelor literare. Marea vocație, liniștitoare, a specialistului dedicat, odată cu trecerea, zece ani mai târziu, în echipa României literare (condusă de Geo Dumitrescu). De-acum epoca preocupă martorul ajuns în paradisul de celuloză. Momentele, oricât de mărunte, au rezonanțe amplificate în notele memorialistice. Admiră până la
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
ani. Paradoxul e că, din întregul tablou cu chipuri și întâmplări, rămâne el, criticul, față în față cu un însingurat. Unul luminos, netulburat. Amintiri și portrete literare prezintă ceea ce s-ar numi competența etică a intelectualului. Riguros, fără a avea vocația puterii, el scrie așa cum simte la modul ideal. Fără parade de erudiție, lipsit de vanități, depășind precauția vinovată, Gabriel Dimisianu este o instituție a bunuluisimț, de care ar trebui să profităm din plin.
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
iscusința lui provoacă dezastrul personajului în aceeași măsură ca și blestemul Labdacizilor. Ulterior, automutilarea lui echivalează cu accesul la adevăr, căci orbii capabili să treacă dincolo de aparențe se aseamănă vizionarilor. Gesturile consacrate capătă astfel înțelesuri noi. Prometeu și Antigona au vocația sacrificiului de dragul oamenilor, fapt interpretat de Victor Eftimiu în sens creștin, cu asimilarea oarecum forțată a valorilor altei epoci istorice. Ifigenia lui Euripide renunță să lupte pentru viață când înțelege că altfel oștile grecești nu vor porni spre Troia. Ifigenia
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
unde erotismul gay cu iz de corupere de minore este sublimat artistic la nivel superior în expoziția Emmei, artistă emancipată și vizitată de ulcerații creatoare și de puțină rezistență în mediul heterocritic. Ca un supliment moral, are loc asumarea unei vocații pedagogice de către Adèle în calitatea sa de educatoare conștiincioasă. Copiii sunt pe mâini bune, vedeți!, ne încredințează regizorul în mod tezist. Altfel, nu e nimic de obiectat în acest sens. Aceste roluri sociale sunt aduse în prim-plan în perspectiva
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
aproape, în secolul XX, se petrece acțiunea din Parfum de crizantemă de Sawako Ariyoshi (trad. Angela Hondru), deschizând porțile spre Lumea Plutitoare, unde iubirea și ura impregnează povestea mamei-curtezană și a fiicei-gheișă. Trei autori americani trezesc curiozitatea pentru profesii și vocații puțin știute: viața jurnaliștilor - Imperfecționiștii de Tom Rachman (trad. de Eduard Bucescu), experiența cercetătorilor în domeniul farmaceutic, cu aventuri pe Amazon, în mijlocul triburilor sălbatice - Fascinație de Ann Patchett (trad. Carmen Toader) și biografia creatorului halucinantei balene albe - Rătăcirile lui Herman
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
Punând accentul pe alte fațete decât aceea de poet ale personalității lui Alexandru Mușina, Alex Goldiș îi descoperă o extraordinară „inteligență critică” - de natură contondentă, desigur - și conchide: „Cu tot aerul său neserios, Mușina e scriitorul cu cea mai mare vocație didactică din generația 80”. Demonstrația ni se pare convingătoare. O utopie, orașul ideal Semnalăm o excelentă apariție editorială, Orașul colaj de Colin Rowe și Fred Koetter, publicată de Editura universitară „Ion Mincu”. Beneficiind de condiții grafice impecabile și de un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
o prejudecată meschină ne face să-l așezăm în categoria rebuturilor mondene. A fi boem nu e un stigmat, cu atît mai puțin o plagă morală. Adevărații ratați nu pot fi niciodată boemi, fiindcă boemia e o opțiune bazată pe vocația supraviețuirii, adică pe o poftă de viață care depășește căderile trecătoare. Boema cere un stil de viață inspirat de un unghi pretențios de a vedea lucrurile, la asta adăugîndu-se o înzestrare de excepție, care îl preschimbă pe boem într-o
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
sau a lipsei de susținere bibliografică, deficite răspândite în cadrul celei mai tinere generații de critici. Dimpotrivă. Digresiunile teoretice în estetica receptării, cu diferitele ei etape și subetape, precum și reconstrucția dosarului critic al scriitorilor români, dovedesc că Ioan Fărmuș are deja vocația cercetării obediente și temeinice. Măcar din punctul de vedere al referințelor, e corect să plasezi Privind înapoi, cititorul în seria celor mai informate studii literare ale ultimei generații de cercetători. Din păcate, însă, atât orizontul problematicii, cât și extensiunea referințelor
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
Căci viața acestora nu se reduce la marile absențe pe care trebuie să le îndure (ar fi însemnat să avem un roman postiș, obsesional). De cele mai multe ori, ei își camuflează simbolic suferința. Aceste situații, mai cu seamă, scot în relief vocația de prozator a Lilianei Corobca. Foarte echilibrată, ea nu pune nicăieri mai multe accente sentimentale decât e necesar. Sigur că multe episoade pot fi citite în grilă dramatică (fiind niște consecințe ale alienării), dar ele sunt, în realitate autonome, au
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
și acum”. Angela Marinescu (Jurnal scris în a treia parte a zilei), o excelentă „definiție” a jurnalului: „Am să încep prin a continua”. Și, tot pe prima pagină: „Un jurnal este un text obosit...”. Aș spune, oarecum emfatic: jurnalul este vocația unora veniți pe lume gata obosiți. „...îmi place să fiu (...) în groapa (neagră) de gunoi a lumii.” Cui nu-i place să bântuie groapa asta nu poate să fie mare scriitor. Scrie despre bărbații care, gândind, „se cramponează de o
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
de Buna Vestire. Fie ca vestea să rămână bună! Eu nu sunt în blugi, nu prea port blugi, astăzi sper să nu mă excludeți. Dar nu cred că în asta stă esența prezenței noastre de spirit. Pentru mine, politica este vocație și slujire. Nu fiți căcăcioși! Asta i-a spus tatăl lui Steinhardt înaninte de a merge la închisoare. Noi nu suntem căcăcioși, noi suntem curajoși! Fiți ca Băsescu, că tot l-am invocat aici ca pe sfintele moaște. Dacă aveți
CONGRES PMP. Contre între Udrea și Papahagi: Mi se rupe vs. mie nu mi se rupe by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29652_a_30977]
-
și, pe cît posibil, să se dezică de ea. În curriculum-ul său, ea va fi neîndoielnic povara cel mai greu de dus, păcatul capital care va fi spălat prin adoptarea succesivă a unor ipostaze profesionale cît mai îndepărtate de vocația filozofică a începutului. Oficial, toată viața lui ulterioară va fi o preocupare de „a șterge urmele“ și, de aceea, un neîntrerupt travesti profesional. Dragomir va fi rînd pe rînd, vreme de 31 de ani, ucenic sudor, funcționar la serviciul vînzări
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
la acest trecut se cuvine suprimat, nimic nu mai trebuie de-acum, oficial, să-l lege pe Dragomir de filozofie. Și în chip exterior, am văzut, exact așa s-a și întîmplat. Intrarea în subterană ar ce lucru ciudat! O vocație autentică nu poate fi lichidată peste noapte, la simpla bătaie din palme a istoriei. În plus, un filozof poate beneficia de șansa discreției care însoțește vocația gîndirii. Spre deosebire de un pianist, care este anihilat dacă i se iau pianul și sala
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
exact așa s-a și întîmplat. Intrarea în subterană ar ce lucru ciudat! O vocație autentică nu poate fi lichidată peste noapte, la simpla bătaie din palme a istoriei. În plus, un filozof poate beneficia de șansa discreției care însoțește vocația gîndirii. Spre deosebire de un pianist, care este anihilat dacă i se iau pianul și sala de concert, un filozof poate foarte bine să gîndească fără să publice, mulțumindu-se să rămînă o viață în preajma cărților esențiale ale filozofiei și putînd foarte
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
la Academie, editează în premieră, în 1905, poezii ale lui Eminescu, nereluate în volumul din 1883, din cele depuse de Maiorescu în custodia lui Ion Bianu la Academie, și împotriva publicării postume a cărora se ridică Ibrăileanu. Nu-i lipsea vocația filologică. Știa bine germana și maghiara, ca mai toți criticii ardeleni de după el. O descriere emoționantă a satelor din Mărginimea Sibiului și un portret sarcastic al lui Mihail Dragomirescu dovedesc resurse de prozator, insuficient exploatate din cauza morții timpurii la 42
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
Mihai Alexandru Canciovici Absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării în 2002, Marius Constantinescu s-a dezvoltat și a crescut intelectual, în primul rând în Radio, pentru ca apoi să-și găsească adevărata vocație în Televiziune, care i-a oferit șansa de a-și pune în valoare arta de a face interviuri superbe cu oameni de cultură, cu artiști și muzicieni, în cadrul unor emisiuni culturale de un mare interes. Crescut într-o familie de
Două cărți despre Operă by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2988_a_4313]
-
fiind o antologie de motive mitice în care Andrei Oișteanu regăsește despicătura dintre haos și cosmos. Răul, dînd dovadă de ingeniozitate polimorfică, se travestește meteorologic (potopul, furtuna, eclipsa, cutremurul sau molimele) sau psihologic (letargia, somnul, euforia narcotică), în vreme ce binele, fidel vocației simbolice pe care mentalitatea arhaică i-a atribuit-o, se străduiește să neutralizeze răul. În această luptă cu miză ontologică, eroul e ființa al cărei rost e să anihileze formele haosului, dar pentru asta are nevoie de oponenți pe măsură
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
timp sau este el un fenomen "implacabil", care sugerează crepusculul modernității ca epocă istorică? Cum poate fi soluționată dilema renunțării la unele dintre libertățile democratice, în scopul realizării unei strategii de securitate funcționale în noul context al amenințărilor neconvenționale? Este vocația universalistă a Islamului identică sau diferită de cea a oricărei alte religii? Și dacă da, care este atunci diferența specifică? Există o incompatibilitate fundamentală între valorile democrației și cele ale Islamului? Reprezintă atentatele de la New York falimentul modelelor ideologice care au
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
buzunare unul cu o bancnotă mototolită iar celălalt cu un ciob de lentilă cu două găurele într-o parte 8. de cîte ori călătorește prin locuri pe care nu le-a mai văzut o simt mai moale mai catifelată poate vocația prieteniei poate inocența fugii gol pe gol între mine și gellu o carte mai demult respinsă de cenzură a mea? a lui? cuvinte ce n-au mai tulburat hîrtia s-au strecurat în iarbă și-au fost înghițite de-o
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
aparte, ci omul, în genere, o trăiește și o poartă stigmatizant cu sine. Compensația necesară față de o astfel de frustrare ontică o reprezintă proiectul utopic, pe de o parte, și Santa Cetate oferă un argument în această direcție, dar și vocația cosmogonică, pe de altă parte, concretizată la scriitorul nostru prin faimoasele delte biblice ori, mai ales, prin redactarea celor cinci cînturi, din cele douăzeci imaginate inițial, ale Anatolidei, epopee verificînd propensiunea spre monumental și vizionar, respirația creatoare pe spații imense
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
cu Odobescu: peisagist pasionat, spirit cultivat umanistic, frecventele aluzii mitologice și greco-latine, umorul livresc, dar și ca efect al amestecului de naturism și erudiție. Putem să nu fim de acord cu Vladimir Streinu atunci când afirmă poate prea tranșant lipsa de vocație scriitoricească a lui Hogaș, care nu s-ar prea fi luat în serios (faptele contrazic, cel puțin în parte, o asemenea aserțiune), de unde și amatorismul ce l-ar caracteriza, după opinia mea, prea limitativ. Dar Vladimir Streinu a dat primul
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
puterii, dar și pe cele ale cititorilor exasperați de tîmpeniile ilizibile care se publicau în acea perioadă. Petru Dumitriu n-a fost niciodată un scriitor inocent și, regret să o spun, niciodată n-a scris doar pentru că așa îi dicta vocația. Fiindcă vocația nu te obligă să scrii o carte îngrozitoare ca Drum fără pulbere, ci numai dorința de putere, ceea ce pentru un scriitor din acea perioadă însemna să intre în grațiile Puterii. Cu sau fără voie, Sadoveanu care a scris
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]