2,768 matches
-
ochilor lui... - Ah! aș rezista de mi-ar fi cu putință, zise el cu durere... dar acum... acum când aș [da] toată lumea pentru o sărutare a ta și viața mea-mpreună... acum e prea târziu, diavol de femeie ce ești... - Voluptatea cea crudă a dorinței și a durerei... iată ce-ți ofer... De-un lucru fii sigur: te iubesc. Nu te lăsa înșelat de împrejurarea că amorul samănă așa de mult cu ura... Aș fi în stare să mă las ucisă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
templului candelele de aur a stelelor... Sus un cer înstelat și jos un cer înstelat... Lui i se storcea sângele din inimă, lumina din ochi, sufletul din piept și ea era muiată de lacrimi... O, durere nesfârșit de dulce, o, voluptate nesfârșit de dureroasă... și el recăzu cu fața palidă și slabă-n perinele albe și luna-i da arătarea unui mort.. Ea-și închisese ochii și un surâs abia îi deschise gura ei roșie, de se vedeau dinții.. fața ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
decât în românește. Limbagiul era parte acela al cucoanei Chiriței, parte acela a filozofiei lui Gane - dacă cunoaște cineva filozofia lui Gane. Samovarele nalte de alamă galbenă fierbeau pe mese și ceștele de ceai împărțite dădeau minții și vorbirei acea voluptate caracteristică pe care o dă numai sara de iarnă unită cu plăcerile ei. Șezând alături, pe un divan turcesc, lîng-o masă lunguiață încarcată cu cești, ședeau mai mulți oameni bătrâni, jenați vădit de costumele moderne ce purtau, și un arhimandrit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
liniștea bătrâneței și mai că-ți vine să te apuci de lucrul cel mai plăcut, de acela de - a-ți recapitula viața scurtă or lungă, i cu durerile și bucuriile trecute, cari amândouă sunt pentru inima omenească de o iernatecă voluptate. Și, în fiecare din aceste tablouri, îți vezi capul, ici tânăr, colo matur, colo bătrân, mai mulți oameni și totuși unul și - același. Dar el nu vedea numai capul lui, ci încă unul, acela al unei copile. Doi ochi mari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în omul tânăr intră liniștea bătrâneței și mai că-ți vine să te apuci de lucrul cel mai plăcut din lume: să-ți înșiri viața în scris, cu dureri și bucurii trecute, cari amândouă sunt pentru inima omenească o iernatecă voluptate. {EminescuOpVII 298} FALSIFICATORII DE BANI 2255 Domnule Cezare! Perspicacității d-tale îi datorim o descoperire de cea mai mare importanță. Banda de monetari falși e prinsă și locul e descoperit. Dar nu putem scoate dintr-înșii nici un fel de declarare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Factori extrinseci 4: caracterul poporului român/mentalități consolidate de o istorie negativă a poporului român 149 Factori extrinseci 5: imoralitate, individualism, corupție 150 Explicarea centrării pe factorii extrinseci 150 Mass-media în tranziție 152 Mass-media și mecanismele democrației 152 Mass-media și voluptatea eșecului 155 Capitolul 8 - Spre o teorie explicativă a tranziției 158 Opțiunile strategice ca factori explicativi ai eșecurilor tranziției 158 Elemente pentru construirea unei teorii a tranziției 174 Principiul pluralismului structural 174 O paradigmă simplistă a economiei tranziției 174 Teoria
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
supraveghere a „puterii” este normală. Există însă aici riscul de întărire a pasivismului: înlocuirea funcției de a oferi un cadru de participare și dezbatere publică a problemelor colectivității cu asumarea posturii de critic cu orice preț al puterii. Mass-media și voluptatea eșeculuitc "Mass‑media și voluptatea eșecului" România suferă de o adevărată patologie a voluptății eșecului. Se poate detecta cu ușurință o tentație comună a publicului și a mass-media de a găsi o gratificație specială în invocarea eșecului. O asemenea patologie
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Există însă aici riscul de întărire a pasivismului: înlocuirea funcției de a oferi un cadru de participare și dezbatere publică a problemelor colectivității cu asumarea posturii de critic cu orice preț al puterii. Mass-media și voluptatea eșeculuitc "Mass‑media și voluptatea eșecului" România suferă de o adevărată patologie a voluptății eșecului. Se poate detecta cu ușurință o tentație comună a publicului și a mass-media de a găsi o gratificație specială în invocarea eșecului. O asemenea patologie poate fi considerată a fi
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
funcției de a oferi un cadru de participare și dezbatere publică a problemelor colectivității cu asumarea posturii de critic cu orice preț al puterii. Mass-media și voluptatea eșeculuitc "Mass‑media și voluptatea eșecului" România suferă de o adevărată patologie a voluptății eșecului. Se poate detecta cu ușurință o tentație comună a publicului și a mass-media de a găsi o gratificație specială în invocarea eșecului. O asemenea patologie poate fi considerată a fi o reacție perversă la situația de neputință. Patternul voluptății
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
voluptății eșecului. Se poate detecta cu ușurință o tentație comună a publicului și a mass-media de a găsi o gratificație specială în invocarea eșecului. O asemenea patologie poate fi considerată a fi o reacție perversă la situația de neputință. Patternul voluptății eșecului s-a cristalizat în experiența colectivă produsă de regimul comunist. Acolo însă el avea un fundament rațional clar. Criza societății socialiste, asociată cu blocajul oricărei acțiuni de schimbare, a generat o dezirabilitate a schimbării produsă nu prin acțiune, ci
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
capătă - ca și altele - dimensiuni hiperbolice, paroxistice, prin asocierea tensiunii spiritului creator „inspirat” cu sentimentul morții. Cum a observat cu justețe Nicolae Balotă, există la Ilarie Voronca „o complacere În reveria thanatică”, „termenii În care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu revelația poetică”. O asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și În sensul unei „inițieri orfice”, dar ea trebuie pusă mai degrabă În legătură cu ceea ce același critic numește, În alt context, „trăirismul manifest al unor declarații cu privire la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
e de altminteri structurat ca suită de instantanee ale cotidianului citadin, luate ca puncte de reper și de pornire ale procesului imaginativ, ca „temă” pe care se glosează În deplină libertate, cu o inventivitate ieșită din comun și cu acea voluptate senzorială de atîtea ori remarcată la poetul nostru. Lectura gazetei de dimineață, marile bulevarde, spitalul, bazinele de Înot, sala de gimnastică, circul, terenurile de tenis, peisajele locurilor natale sînt, alături de cele anterior menționate astfel de nuclee În jurul cărora gravitează „particulele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sărbătorii („oglinzi ca gîtul femeilor la bal // În inel cîntecele dorm ferecate”), dar și al rememorărilor elegiace („oglinzi ca săli de așteptare cu reveniri / cu rămasul bun al emigrantului al orei”); echivalențe ce se adaugă constelației senzoriale, În secvențe sugerînd voluptatea palpării materiei, a scufundării În mediul ocrotitor: „oglinzi cum mă Înfășoară cum iubesc răcoarea / voastră oglinzi de mătase oglinzi umede În buruieni ca boarea / oglinzi ca evantalii / deschise În oase”. „Spuma”, „lîna norilor”, „blănurile”, „catifelările de ringlode” sînt alte echivalențe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fragilitatea cărnii, materie perisabilă prin excelență. În orice caz, nu încape nici o îndoială că ele reprezintă, pentru ochiul care le privește cu sporită atenție, „un izvor de bucurii pe cât de la îndemână, pe atât de sobre și de sigure”. Că această voluptate contemplativă nu provine doar din simpla adecvare a cuvântului la obiect este îndeajuns de evident. Dar atunci ce anume ar putea să o provoace? Răspunsul cel mai nimerit poate fi găsit, după cum sugeram mai devreme, tocmai în predilecția scriitorului pentru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acest vers: „Să arz trăind, să mor arzînd”. Etica lui Alecu prevede transformarea chinului Într-o virtute. S-a văzut și din versurile citate Înainte că cea mai aleasă mîndrie a lui este să se lase cuprins de flăcări. Iar voluptatea supremă este să cadă În „dulce laț” și să nu mai iasă din starea de sclavie erotică, cum Însuși declară de mai multe ori: „Apoi și eu atunci să știi că, cît voi fi pă lume, Din lațul tău n-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că poetul cîntă femeia, În genere, și iubirea ca stare de criză (cea mai Înaltă) a existenței virile. Criza se manifestă prin abandonarea orgoliului și instalarea Într-o mucenicie lungă. Forma ei acută este trecerea de la chin la leșin, de la voluptatea durerii la pierderea conștiinței de sine, cum sugerează vestitele și des ridiculizatele versuri: „CÎnd nu te văz am chinuri, Și cînd te văz, leșinuri.” Discursul Îndrăgostit construit pe un sistem de convenții literare luate de peste tot are o Întreagă mitologie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vezi mamă, așa se-ncrucișă...” Imaginile sugerează nașterea unei forțe necunoscute ce tinde să dezlege trupul de legăturile lui terestre: „Ah! inima-mi zvîcnește! Și zboară de la mine! ......................................................... Și tremur de nesațiu și ochii-mi văpăiază”, aducînd o stare de voluptate și de durere („un dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng”). Poate acestea provoacă starea de visare, căderea În reverie („săi ca din visare”, „că-ncepe de visează și visu-n lipitură/ Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca crinii lui Amor, Cu buclele lui Phebu te-mmantă, te circondă Electric radioasă. Te-acoperă, că mor!” Femeia provoacă nu numai un extaz spiritual, dar și delirul creațiunii, acel impavid nesațiu pe care l-am Întîlnit În multe versuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amorului sacru care, În esență, este amorul Închis În templul familiei. În el oficiază mama care-și alăptează, ca În scena sacră, pruncul, În timp ce de sus, dintr-un triunghi, privește ochiul ocrotitor al Părintelui. Heliade se abandonează acestei reverii a voluptății conjugale cu sentimentul că participă la recuperarea, unei plenitudini pierdute. O datorie care se transformă Într-o bucurie mistică. Recapitulînd, putem spune că Ion Heliade Rădulescu pune totdeauna Într-un poem mai multe teme (de la cosmologie la ideologie), În discursul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a emoțiilor. Heliade, Alexandrescu, Alecsandri vor să zăgăzuiască, prin retorică, dialectul nostru proliferant. Bolintineanu lasă simțurile să vorbească, nu meditează prea mult (ca să nu zicem deloc) la greutățile limbajului, prinde după ureche sun-urile divine și ochiul lui Întîrzie cu voluptate pe lucruri. Este primul poet cu o mentalitate integral romantică. Miturile clasice intră rar În poezia lui și, cînd intră, spațiul exotic le sugrumă. În Conrad ruinele sacre sînt acoperite de o vegetație nebună, țărmurile Greciei se pierd Într-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iar, cînd Îl lasă să intre, Îl elimină numaidecît printr-o moarte violentă (strangularea, Înecarea eroului imprudent). Peisajul se constituie din astfel de elemente (luate din mai multe universuri de percepție: Bolintineanu are intuiția corespondențelor!) care tind, curios, spre o voluptate a stingerii. Există În poeme o euforie a albului, o obsesie a virginalului din materie, o acumulare de moliciuni, jocuri, gesturi grațioase care se transformă repede Într-o adevărată teroare. O isterie a albului, dulcelui, răsfățului etc. Spațiul liric este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prefum: „Să se verse dulci prefumuri În cămara de misteri! Crinul, roza să-ncunune Patul dulcilor plăceri!”... Spațiul virginal, acela În care Înfloresc pasiunile tinere, este un paradis al parfumurilor. Cerul, floarea, Cythereea revarsă din fragede cupe vapori de parfumuri („prefumul voluptății În aer revărsase”), portocalul parfumează „linul vînt”, În fine, sinul, suspinător și totdeauna dulce În poezia lui Bolintineanu, se topește În „noaptea parfumată”. Marea este principalul furnizor de substanțe adorate: Conrad soarbe cu nesaț „parfumu-ți dulce” și-și spală gîndurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu nesaț „parfumu-ți dulce” și-și spală gîndurile negre În efluviile aromitoare ce Însoțesc voiajul său În jurul insulelor grecești. Toate corpurile din cele trei universuri (uman, vegetal, animal) exală parfumuri dulci și efectul lor imediat este dezmierdarea. „Sorbirea” deschide poarta voluptăților secrete. Natura bosforiană este, În egală măsură, incitantă și sedativă: incintă privirea, dezmiardă urechea, mărește apetitul pentru voluptate, copleșind În același timp, sufletul, moleșindu-l, silindu-l să se retragă din vîrtejul vieții exterioare. O pleoapă grea cade peste materia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grecești. Toate corpurile din cele trei universuri (uman, vegetal, animal) exală parfumuri dulci și efectul lor imediat este dezmierdarea. „Sorbirea” deschide poarta voluptăților secrete. Natura bosforiană este, În egală măsură, incitantă și sedativă: incintă privirea, dezmiardă urechea, mărește apetitul pentru voluptate, copleșind În același timp, sufletul, moleșindu-l, silindu-l să se retragă din vîrtejul vieții exterioare. O pleoapă grea cade peste materia În fierbere. Un ochi dedat cu perversiunea plăcerii se deschide În interiorul acestui „eden al lumii” În care Își
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În XV părți (O noapte de amor). Marea participă, aici, la o existență universală, aburii ei se pierd În eter, soarele se scufundă În materia azurată, parfumurile uscatului se Îmbină cu acelea ale mării. Efectul este Îmbătarea simțurilor, nașterea unei voluptăți sacrale („suflarea-mi cu suflarea-ți cerească, Îmbătîndă”), pierderea simțului realului, topirea Într-o flacără divină: „În fundu-acestui cadru ce ochii ne Îmbată Eterul și cu marea unesc azurul lor; Iar soarele ce-apune, pe marea azurată Revarsă-n fluviu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]