3,145 matches
-
Dar atunci aflase că toate avioanele care plecau din Dublin erau rezervate. Toată lumea era disperată să fugă din țărișoara aia mizerabilă. Cine putea să îi judece? Ca prin minune, sâmbăta nu a fost chiar rea. S-a tuns, și-a vopsit genele, și-a curățat porii și și-a făcut unghiile, toate douăzeci. Totul pe gratis. Apoi a făcut runda ei săptămânală de shopping. Pe parcursul următoarei săptămâni, urma să mănânce numai alimente care încep cu litera „A“ - alune, avocado, anghinare, anșoa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de pastă, a dat peste ceva ce nu observase cu o seară înainte. Mascara și creion dermatograf pentru sprâncene. Dezgustător. I se păruse ei că genele lui erau excesiv de conturate. Și era gata să parieze că și părul lui era vopsit, transformat dintr-un șaten șters în acest negru albăstrui. Dintr-odată, i s-a luat complet de el. Wayne, pe de altă parte, era destul de atras de Lisa. Era inventivă în pat și nu era înnebunită după el. — Te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bine, nu era chiar atât de rău. Aerul mirosea ciudat, totuși. —A proaspăt, o lămuri Jack. Vezi aia de acolo? întrebă el, arătând cu mândrie către o barcă. E a mea. Aceea? Foarte încântată, Lisa arătă către un palat strălucitor, vopsit în alb. Nu, aceea. — Aha. Abia atunci a văzut Lisa ambarcațiunea fragilă de lângă. Credea că e o scândură care plutește. —Fabulos, a reușit ea să spună. Ei bine, dacă lui îi plăcea, de ce să nu se prefacă? Drace, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling! o trezi Lisa iritată. Pentru a suta oară, introducerea asta e a dracului de lungă! Ce este în neregulă cu tine? Ai luat și tu valium? S-au uitat amândouă instinctiv la domnișoara Morley, care zăcea pe un scaun, vopsindu-și visătoare unghia de la degetul mare cu pastă corectoare. — Nu. Lisa oftă. Ar trebui să fie mai blândă. Ashling nu mai fusese așa de secole, de după primele săptămâni după aflarea veștii despre Marcus. Poate că a aflat ceva nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îți apără grădina, așa că mi-am dorit și eu unul. Într-o zi părinții mi-au îndeplinit dorința. Au venit acasă cu doi pitici de grădină. Ce mult m-am bucurat! Erau mici de-o șchioapă, făcuți din ipsos și vopsiți în culori vii. Semănau cu cei din filmul „Albă-ca-Zăpada” După ce le-am găsit locul potrivit în grădină, mam dus în casă, dar.....în urma mea am auzit șușoteli. Mam întors și i-am văzut pe cei doi pitici vorbind. — Nu pleca
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
că-și caută o slujbă în industria filmului, dar era o minciună sfruntată! Nu voia nimic altceva decât să bată bulevardele în rochiile alea negre ale ei și să vâneze bărbați! Mi-a distrus cada din cauza colorantului cu care-și vopsea țoalele în negru, apoi s-a cărăbănit înainte să-mi recuperez pagubele din câștigul ei! Bătea străzile ca o văduvă neagră! Nu mă mir c-a pățit-o. E vina lu’ mă-sa, nu a mea! Cățea irlandeză nespălată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numită Red Arrow Inn. Atunci mi-a spus: — Aici. E curat. Am parcat lângă niște rable de dinainte de război. Madeleine se duse la recepție și se întoarse cu cheia de la camera 11. Descuie ușa. Eu am aprins lumina. Hogeacul era vopsit sinistru, în nuanțe maronii, și păstra duhoarea foștilor locatari. De la numărul 12 se auzea o discuție legată de o tranzacție cu droguri. Madeleine începea să semene cu caricatura făcută de soră-sa. Am întins mâna după întrerupător, ca să estompez totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parcat vizavi și am cercetat blocul pe care John Vogel îl numea „acasă“. Era un bloc de patru etaje, tencuit, plasat pe Mentone, aproape de granița dintre L.A. și Culver City - o clădire de un portocaliu deschis, flancată de clădiri identice, vopsite în verde deschis și auriu. La colț era un telefon public. L-am folosit să formez numărul lui Johnny. Răsuflare puturoasă - o măsură suplimentară de precauție, ca să mă asigur că ticălosul nu-i acasă. Douăzeci de țârâituri rămaseră fără răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fotoliul de piele răsturnat și, alături, conturul cadavrului trasat cu cretă. Arma, o pușcă cu doua țevi de calibru 12, era exact acolo unde trebuia - la un metru în fața cadavrului, cu țeava acoperită cu sânge și bucăți de țesut. Pereții vopsiți într-o culoare pastel și tavanul erau plini de sânge și creier împrăștiat, iar fragmentele de dinți și alice dovedeau că victima își vârâse ambele țevi în gură. Timp de o oră am tot măsurat traiectorii și am însemnat urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și au copii, iar două dintre ele sunt deja văduve de război. Toată lumea discută despre război, de parcă nu s-ar fi terminat. Preria din afara orașului este arată, fiindcă aici se vor construi case. Casele ridicate până în prezent sunt foarte urâte, vopsite în culori țipătoare și enervante. Mă fac să-mi fie dor de căsuța noastră. Știu că tu o urăști, dar pentru mine a fost un sanctuar în care mi-am petrecut nouă ani din viață. Dwight, am citit toate ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
problema, dar acum trebuie să vorbesc cu mama lui David. Tatăl Îi aruncă lui Logan o privire fioroasă de pe treapta de sus. Într-un final păși Într-o parte, iar Logan putu să zărească prin geamul ușii un hol mic, vopsit Într-un galben vesel. Pe o canapea roșu-aprins se aflau două femei: una din ele arăta ca un vas de război pictat cu motive florale, iar cealaltă ca un zombie. Femeia mai tânără nici nu privi către polițiștii care intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poreclită degeaba „Rupe-Coaie“. Sediul central al Poliției Grampian era destul de mare Încât să aibă propria morgă, situată În subsolul clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită În alb imaculat, și era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei scârțâiră sub pașii lui Logan, când acesta pătrunse prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
hol și Îl bău Încet pentru a-și umple timpul. Apoi luă un alt calmant pentru durere. După ce se scurseră cele 20 de minute, se Îndreptă către camera de interogatoriu numărul doi. Era de dimensiuni reduse și minimalistă, pereții fiind vopsiți Într-un bej murdar. Duncan Nicholson stătea la masă, având-o vizavi pe agenta Watson, tăcută și Încruntată. El nu părea deloc În apele lui. Nu se putea fuma, iar pentru Nicholson era evident o problemă. În fața lui, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sus, erau doar trepte goale din lemn care scârțâiau și gemeau pe măsură ce le urcai. Erau trei uși la ultimul etaj. Una din ele ducea la mansarda comună, una era a celuilalt apartament; a treia era ușa lui Norman Chalmers. Era vopsită Într-un albastru Întunecat și un număr șase de bronz fusese fixat chiar deasupra vizorului. Watson se trase după ușă pentru a-și ascunde atât persoana, cât și uniforma. Logan bătu Încet, la fel cum ar fi făcut vecinul timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prizonierul ei agitat pentru a putea Închide ușa. Micul vestibul de formă triunghiulară oferea vederii trei uși din lemn de pin și o deschidere spre o bucătărie de vas, care arăta mai degrabă ca o șalupă de cauciuc. Totul era vopsit În culori vii și apoase. — Așadar, domnule Chalmers, spuse Logan, deschizând la Întâmplare o ușă și descoperind o baie compactă vopsită Într-un verde luminos. De ce nu ne așezăm undeva să stăm la o bârfă mică? Încercă o altă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și o deschidere spre o bucătărie de vas, care arăta mai degrabă ca o șalupă de cauciuc. Totul era vopsit În culori vii și apoase. — Așadar, domnule Chalmers, spuse Logan, deschizând la Întâmplare o ușă și descoperind o baie compactă vopsită Într-un verde luminos. De ce nu ne așezăm undeva să stăm la o bârfă mică? Încercă o altă ușă, descoperind de această dată un living portocaliu cu o canapea maro de catifea, un șemineu fals cu gaz, un sistem home
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
I-am sunat imediat ca să vorbim cu prietenii. Nu l-au mai văzut de o săptămână și jumătate. — Super, spuse Insch oftând. Bine, haide, să ne vedem de ale noastre. Ar trebui să vorbim cu părinții. Înăuntru, tot apartamentul era vopsit În culori deschise, la fel ca și cel de la Kingswells, unde trăia David Reid până să fie răpit, strangulat, violat și mutilat. Erau și poze pe pereți, la fel ca acasă la Erskine În Torry, dar copilul de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu cremă hidratantă Împrăștiate pe măsuța de toaletă, iar celălalt cu un singur pat lipit de perete și cu un birou de computer vizavi. O tânără femeie Îmbrăcată sumar stătea bosumflată Într-un poster deasupra patului. Foarte obraznică. Baia era vopsită În cea mai țipătoare culoare a fructului de avocado pe care Logan o văzuse vreodată, iar În bucătărie de-abia Încăpeau toți trei, asta dacă cât nu se mișcau prea mult. Sufrageria era ocupată de un televizor cu ecran lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acolo. Nu știau că era extrem de neprofesionist ceea ce făceau? Voiau ca lumea să creadă că e OK să comită atacuri? Rușinați, privitorii În uniforme se risipiră, lăsându-i doar pe Logan pe Insch și pe sergentul de pază În fața ușii vopsite În albastru. Sergentul mâzgălea un nume pe tabla de lângă ușă, iar Logan se Încruntă. I se părea cunoscut, dar nu-și dădea seama de unde. — Te superi dacă-i facem băiatului tău o vizită? Întrebă Insch când se termină mâzgăleala. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și plictisiți În același timp. Unul dintre agenții În uniformă Își ridică privirea de la Îndatoririle sale. Cabina numărul trei. Logan, dădu din cap și se duse să arunce o privire. Peter Lumley nu mai trăia. Logan știu imediat ce deschise ușa vopsită În negru a cabinei. Copilul zăcea pe podea, Încolăcit În jurul toaletei, de parcă o Îmbrățișa tandru. Părul său roșu aprins părea șters și palid În lumina rece, cu pistruii aproape imposibil de văzut pe pielea lucioasă, alb-albăstruie. Tricoul băiețelului era ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Se pare că avem de-a face cu un rebel. Din nou Înăuntru, Watson bubuia la ușa apartamentului cu probleme. Hai, știm că ești acolo. Te-am văzut! Logan se rezemă de balustradă și o privi cum bate la ușa vopsită În negru. Adusese cu el teancul de declarații și le răsfoia, căutând-o pe cea care se potrivea cu adresa. Etajul unu În dreapta, numărul șaptesprezece... Un oarecare domn Cameron Anderson. Care venea din Edinburgh și făcea roboți industriali. Agenta Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ridicol În vârf. Plângea pe o bancă din Grădinile de Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză și cu un copil mic În cărucior făcea tot ce putea ca s-o liniștească. Grădinile de Iarnă - o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu voiau să-l sperie și să-l pună pe fugă. Howesbank Avenue numărul 25 era o casă mijlocie cu terasă, pe un bulevard larg din colțul de nord al Middlefieldului. Nu mai era nimic În spatele unui șir de clădiri vopsite În alb, În afară de marginea unui teren viran mizer, dincolo de care urmau carierele de granit dezafectată. Apoi urma o pantă abruptă spre Bucksburn, cu morile sale de hârtie și crescătoria de pui. Vântul șuiera În spatele caselor, ridicând de pe jos o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scumpă, impalpabilă, strălucitoare. Era un fir obținut dintr-o plantă, ca bumbacul? Era blana unui animal necunoscut? Era un soi de bale, un soi de pânză de păianjen? Mătasea ajungea, pe căi necunoscute, în porturile egiptene de la Marea Roșie și era vopsită în Aegyptus, asemenea inului, în cele mai strălucitoare culori. Împăratul purta mantii spectaculoase de mătase purpurie, țesute uniform în cele mai rafinate textrinae de meșteșugari cu mâini delicate. În serile de vară purta tunici de mătase - o eleganță esențială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și văluri sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor se aflau muzicienii veniți din Asia. Sunetele, mișcările colective, tresăririle neliniștite și senzuale ale trupului lui Mnester reprezentau vraja dorinței, de care dansatorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]