3,815 matches
-
mai liberă, o anume detașare de obiectul evocării sau al contemplației. Tablourile sunt obținute prin aceeași elaborare, însă au o luminozitate mai sudică, iar liniile desenului câștigă în suplețe, schițând o tendință de muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase, vrednice să ornamenteze vase grecești. Funciar parnasiene, poemele sunt lucrate deseori cu o tehnică simbolistă. Vocea de pe proră din grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
ei: Toma Cantacuzino, pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice de batjocuri”), prin bagatelizare și minimalizare, dar îi este la îndemână și persiflarea în absența distilării ironiei, pe fondul unui râs gâlgâitor („dicretul” imperial prin care beizadea Gheorghe era numit nu domn sau guvernator, ci
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice de batjocuri”), prin bagatelizare și minimalizare, dar îi este la îndemână și persiflarea în absența distilării ironiei, pe fondul unui râs gâlgâitor („dicretul” imperial prin care beizadea Gheorghe era numit nu domn sau guvernator, ci „ban Craiovei”, „l-au făcut
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
când la a doua, naratorul adresându-se formal sie însuși. Rezultă un document subiectiv al vieții de cazarmă, incluzând și reconstituiri autobiografice din memorie, incursiuni în existența familiei personajului și mai ales dezvăluiri ale experiențelor sale erotice. Cu o minuție vrednică de Noul Roman și care pe alocuri arată influențe din James Joyce, prozatorul descrie ambianța cazonă, dar mai cu seamă detaliază acte, impresii, stări sufletești proprii în exclusivitate personajului. Sensibilitatea soldatului cu dar de scriitor mai înregistrează priveliști bucureștene din
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Bun cunoscător al perioadei, cercetătorul își extinde investigațiile asupra începuturilor teatrului românesc ori ale presei și lămurește multe din problemele insuficient clarificate în domeniu. Exigent, având în cel mai înalt grad cultul exactității, P. rămâne în perimetrul istoriei literare un vrednic urmaș al lui D. Popovici și al lui Ion Breazu. S-a manifestat, sporadic, și în calitate de critic literar în paginile unor reviste precum „Gând românesc”, „Transilvania”, „Almanahul literar”, „Tribuna” și „Steaua”, ca și în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Cercetări de lingvistică
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
varianta din epoca brâncovenească este legată de câteva capitole dintr-o lucrare a lui Samuil Micu despre „învățătura politicească”. Dar ecoul cel mai important se identifică în scrierile fraților Golești: Dinicu Golescu, Adunare de pilde bisericești și filosofești, de întâmplări vrednice de mirare, de bune gândiri și bune neravuri, de fapte istoricești și anecdote (1826) și Iordache Golescu, Pilde, povățuiri i cuvinte adăvărate și povești. De asemenea, Petre Ispirescu le-a cunoscut și folosit. Și mai interesante sunt ecourile asupra repertoriului
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
mântuitor, Dumnezeu este conjurat cu o pietate în care duhul ortodox răzbate limpede: „Îmi iartă, Doamne, grelele păcate/ Și-atât de mare ai milostivire / Spre mine, sluga ta cea vinovată, / Ca să trăiesc cu tine-n nemurire / Și fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată...”. SCRIERI: Capitolo del Prencipe di Valacchia, în Stefano Guazzo, Dialoghi piacevoli, Veneția, 1586, 25-26; Rugăciunea domnului muntean (tr. și publ. Al. Ciorănescu), RFR, 1935, 9; reed. (Imn), LRV, I, 293-297, în Poezia românească de la începuturi până la 1830, îngr
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
cei pur romantici, însă percutanța vocabulelor, insolitul alăturărilor, modul provocator al construcțiilor frastice și imagistice dau multor versuri un aspect incontestabil modern. Adeseori instrumentul vorbirii poetice e paradoxul. Fie că semnalează situații paradoxale, fie că enunță paradoxal, poetul obține efecte vrednice de literatura absurdului. Simulând repudierea comerțului particular, poemul Florăresele se încheie astfel: „...au apărut florile, au înflorit - / auzi dumneata - florile, / asta ne mai trebuia,/ la asta nu ne așteptam. Am fost luați / prin surprindere. Au înflorit florile”. Cu paradox sau
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
în orice istorisire, e îmbibat de poezia Bărăganului, a bălților dunărene, a Deltei. O poezie de genul celei cuprinse în eposul sadovenian, dar pigmentată de țărănisme iuți, asemănătoare parțial acelora din Desculț al lui Zaharia Stancu, de exotisme și senzualități vrednice de Panait Istrati, punctată de situații ce amintesc de proza rurală americană (Faulkner, Caldwell, Steinbeck), răscolită de freamăte ce răspund în felul lor tumultului din Pe Donul liniștit al lui Mihail Șolohov. Adecvat cadrului natural e climatul de spiritualitate. Perpetuat
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
decembrie 1989, Amantul Marii Doamne Dracula. Apar și aici secvențe cârciumărești, aspecte și figuri din medii periferice, imagini de ținut danubian, limbajul e tot atât de colorat ca în orice altă carte a lui N. și nu lipsesc povești cu aromă orientală, vrednice de O mie și una de nopți, însă unicitatea scrierii o dă prezența unor specimene din sfera politicului și a puterii de stat, din aparatul de represiune. Personajele formidabile sunt cel titular, pe numele din acte Augusta, soția lui Bazileu
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
va fi mai harnicu unul din cei săraci decât unul den feciorii de boiari sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu dați acelora cinstea și boeriia, în fățărnicie; ci să o dați aceluia mai sărac, deaca iaste vrednic și harnic și-și va păzi dregătoria cu cinste. Că mai bun îți iaste săracul cu cinste decât boiariul de ocară.” Ideea este nu numai foarte curajoasă, ci și foarte modernă. Cărturarului nu i-o puteau sugera textele bizantinilor, la
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
libertății e mereu exigibil și niciodată definitiv plătit”. Cărțile lui P. constituie un prilej de multilaterală „experiență sporitoare”. Din pregătirea sa academică, referințe face adesea scriitorul la disciplinele juridice; are și de ce, pentru că i-au înlesnit accesul la o lectură vrednică de a fi reluată spre îmbărbătarea minții mereu în viață: dreptul roman. Servește ca antidot în cazul histrionismului, iar refuzul specialității poate fi luat și ca modestie teatrală, mefistofelică, un histrionism existențial [...]. Eseistul și criticul literar mimează chiar, în activitatea
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
abate din drum. Miu, încrezător în forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură: „Vântul vâjâia, / Frunza șuiera, / Codrul răsuna”. În unele variante, Ianoș încearcă prin viclenie să îl omoare în somn pe
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
Ardealul, vol. I: Ținuturile de pe Olt, vol. II: Ținuturile de pe Mureș, Brașov, 1911-1913. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. or. din Brașov, Brașov, 1902, 588; Silvestru Moldovan, „Almanahul scriitorilor de la noi”, 1914, 111-118; Vasile C. Osvadă, Un vrednic gazetar ardelean: Silvestru Moldovan, „Almanahul presei române”, 1926, 82-84; Petrea Dascălu (Ion Agârbiceanu), Amintiri recunoscătoare, LU, 1935, 46; Ion Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Dicț. lit. 1900, 585; Dicț. scriit. rom., III, 271-272. C.Bz.
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
asupra educației generale. Dacă pentru intelectuali ele au avut o funcție catalizatoare - racordând dezbaterea internă la agenda internațională -, asupra cititorilor simpli au avut efectul sănătos al oricărei lecturi comparate. Predica scrisătc "Predica scrisă" Excepție de la regulă nu face nici unul dintre vrednicii teologi români ai epocii. Aceasta se datorează și faptului că tradiția dezbaterilor publice este intrinsecă istoriei creștinismului. Biserica răsăriteană, fără să aibă un magisteriu sau un centru de autoritate infailibil, afirmă dialogul ca metodă de a surprinde esența participativă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologice ar trebui să deprindă, pe lângă o inimă curată și o inteligență ironică, știința apostolică a scrisului și arta nefățarnicei rostiri. Ucenicii Cuvântului vor putea folosi oare altceva decât „cuvinte potrivite”, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), „vrednice de credință și de toată primirea”? Vor avea oare oamenii de cultură și de presă ai Bisericii puterea de a-l pune pe gânduri pe un sceptic Moromete al zilelor noastre? Va pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu în satele aceluiași Teleorman
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
transformarea istorică a unui destin comunitar, la ce bun exercițiul fad și solemn al recunoștinței? Între timp, balconul cu ceremonii patriotice se umpluse de panglicari. Puțini își cereau iertare și încă și mai puțini făceau - de ce nu în public? - „roade vrednice de pocăință” (Luca 3, 8)2. Procesul comunismului trebuia să întârzie. Logica binară impusă de Evanghelie - „ce este da, da, ce este nu, nu” - trebuia relativizată cu logica modală a carierismului. „Poate”, „dacă”, „s-ar putea” au devenit locuțiuni curente
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mita pentru a-și cumpăra mitra. Din păcate, consacrarea ierarhilor nu ține cont decât arareori de realitățile locului sau de convingerile sincere ale laicilor credincioși. Șpagofilia dictează alte priorități. Eu, unul, când se întâmplă să aud faimosul „axios”, devin anxios. „Vrednic este” nu-i niciodată o întrebare, ci o afirmație irefutabilă. Știu că nu-l știu pe candidatul la preoție sau episcopie, hirotonit pe seama unei parohii sau dioceze unde credincioșii n-au habar ce-i așteaptă. „Axios” este doar aparența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lumi care nu crede în percepția subiectivistă și perspectivală a ființei. Aceasta explică și inexistența conceptului de proprietate intelectuală în Antichitate. „Vânând esențele”, filozoful are conștiința propriei ex-centrări în raport cu „esențialul”; cel lipsit de disciplina gândirii temeiurilor se va crede mereu vrednic să stea în centrul scenei din marele teatru al lumii. „Centrul” însă este invizibil și atopic, origine și sens ale ființei. Maieutica socratică înfățișează omul, dar mai ales tânărul ca pe un proiect. Sensul vieții nu se preia mimetic, de-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Refuzând noțiunea burgheză de emancipare (adesea îndatorată unei mentalități colonialiste), tinerii excentrici ai deceniului șapte căutau rădăcinile universale ale unei centralități de fapt ontologice. Pasiunea pentru ostentație evocă dezgustul față de repetiția comercială a unei anumite imagini a „sinelui” - vid și vrednic de compătimire - în cultura occidentală. Excentricii de acum patru decenii se numeau în anii ’20-’30 „avangardiști”. Ei atacau dictatura modelor artistice, stabilite prin relații economice de putere și trafic de influență politică. Dar revoluția democratică a gustului instituie valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
privește geografia, totul era „falnic”, „măreț”, „viteaz”. Pruncii câmpiei aveau vise de petroliști sau tractoriști („să facem din tunuri tractoare”). Erau două meserii pentru care trebuia să fii un iubitor de glie (un cuvânt rusesc - glej - de altfel) și un vrednic dușman de clasă al boierilor (întotdeauna mai răi decât, pentru turci, „ghiaurii”). Angelo Mitchievici descrie apoi cu vervă tembelizarea cartelizată, până și ea distribuită în rații, la televizor. Hipnoza catodică era alimentată nu doar de prezența bâlbâită a despotului - „cel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ar trebui să fie gata să învețe orice. Dacă tâlharul de pe cruce, femeia desfrânată, Zaheu vameșul sau bunul samaritean s-au făcut pilde ale virtuții, de ce n-am crede că „tot omul care vine în lume” ar putea întrupa fapte vrednice de urmat? Ne-am putea gândi, desigur, la realizările extraordinare din istoria medicinei moderne pentru a pricepe cât din principiile acestei științe izvorăsc, știut sau neștiut, dintr-un etos constitutiv pentru tradiția Bisericii. În același fel, am putea reflecta asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adânc, tăcerea nefirească a unei veșnice recunoașteri. Înțelegerea acestei mirabile „neînțelegeri” trasează în sufletul fiecăruia un hotar, păzit de îngeri și de tot atâtea lumini 1. Capitolul IVtc "Capitolul IV" Întâlniri monasticetc "Întâlniri monastice" Ei, de care lumea nu era vrednică... Evrei 11, 38 Evagrie Ponticul și conflictele interpretăriitc "Evagrie Ponticul și conflictele interpretării" Mea grammatica Christus est. Petru Damian, Ep. 8, 8 (PL, 144, 476) Un avva enciclopedictc "Un avva enciclopedic" Cum trebuie introdusă o operă patristică într-o cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de rară fluență, e pentru că respectă ritmul firesc al conversației între două inimi. Încercat duhovnic la mănăstiri de călugări și maici, Emilianos Simonopetritul „nu vorbește în două feluri” (I Timotei 3, 8), părelnic sau iscoditor. Rostirea sa este un cuvânt „vrednic de credință și vrednic de toată primirea” (I Timotei 4, 9), lămurit mai întâi „în văpaie de foc” (I Tesaloniceni 1, 8). Nesemețite, ele câștigă dragostea; simple, ele „surpă iscodirile minții” (II Corinteni 10, 4). Vorba sa părintească mustră fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru că respectă ritmul firesc al conversației între două inimi. Încercat duhovnic la mănăstiri de călugări și maici, Emilianos Simonopetritul „nu vorbește în două feluri” (I Timotei 3, 8), părelnic sau iscoditor. Rostirea sa este un cuvânt „vrednic de credință și vrednic de toată primirea” (I Timotei 4, 9), lămurit mai întâi „în văpaie de foc” (I Tesaloniceni 1, 8). Nesemețite, ele câștigă dragostea; simple, ele „surpă iscodirile minții” (II Corinteni 10, 4). Vorba sa părintească mustră fără să te înstrăineze, îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]